Gândiţi-vă la politică ca la un heleşteu plin cu flegme, unde în loc de peşti înoată haotic acele creaturi fără coloană vertebrală, cunoscute în rândul alegătorului de rând sub numele de politicieni. Neîmpărtăşind regulile înotului articulat, politicianul se zbate din răsputeri să ajungă la suprafaţă, iar când a mai apucat să se cocoaţe pe câte un post baban care pluteşte în mijlocul bălţii, cu greu mai poate fi tras la fund. Doar o intemperie politică de mare amploare mai are puterea să-l facă să plonjeze înapoi în zeama spumoasă.

Nici nu a prins bine cheag şi guvernul Boc a început să-şi asigure poziţiile. O ordonanţă de urgenţă adoptată de executiv pune la adăpost pe toţi marii şefi ai agenţiilor şi ai instituţiilor publice de concedieri şi de reduceri salariale. Iar dacă se întâmplă ca un post să fie desfiinţat, celui care îl ocupa este obligatoriu să i se ofere un alt post; iar dacă postul proaspăt oferit se întâmplă să fie inferior celui ocupat iniţial, atunci postul vacant va fi ridicat la acelaşi rang ca cel proaspăt desfiinţat.
Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă. Totul se restructurează puţintel. Până la urmă o lege funcţionează, fie ea din cu totul alt spectru. Totul e să fi precaut din timp. Mai ales când frâiele puterii au două culori diferite.
După această măsură, marionetele din structuri pot dormi liniştite. Scaunul fiecăreia e călduţ şi moale. În timpuri de restrişte, “stabilitatea politică” este asigurată.