Un alt început de sfârşit

    Orice ai face, orice ai gândi are un început, e un început de sfârșit. Îți dai seama de lucrul ăsta când te naști și începi să plângi, și plângi vreo 2-3 luni de nu te mai oprești. Întotdeauna e cineva lângă tine care încearcă să te facă să te simți confortabil, băgându-ți un sfârc în gură. Vei vedea mai târziu că nu e chiar așa de rău. Pentru moment practica asta este menită să-ți reprime primul sentiment față de lumea în care vei sfârși inevitabil (parcă era mai bine înăuntru!).
      Participi activ la distrugerea mediului în care vei înfrunta finalul. Mănânci în exces astfel încât destabilizezi bugetul celor doi acoliți ce-ți supraveghează mișcările. Spargi orice obiect pe care pui mâna încercând să aduci imaginea “locuinței”, așa cum o numesc cei doi, la stadiul de auster. Defechezi atât de mult încât aerul din casă s-a schimbat. Marchezi prima victorie când el se înverzeste la față, schimbându-ți scutecul…Marchezi printr-un jet de pipi, neașteptat, direcționat către aparatul lui vizual. Frumoasă perioadă…Victorie după victorie!
     Primele cuvinte tot de la el le-ai învățat..”Băga-mi-aș pula”. Nervozitatea lui crescândă și oboseala îl fac să repete obsesiv aceste cuvinte.Neștiind ce înseamnă, ai inceput să le folosești și tu în încercările de a comunica cu al treilea personaj din peisaj,ea…”lapte, băga-mi-aș pula”. S-a conformat imediat și din momentul ăla ai știut cumva că  “pula” e la comandă oriunde. Mda…începuturile misoginismului…
     După ce te-au obișnuit și cu exteriorul prin plimbări dese cu căruciorul, după ce răspunsurile la întrebarea “de ce, băga-mi-aș pula?” au încetat să mai vină, după ce ai căzut de nenumărate ori în fața lor încercând să mergi (prima oară te-a luat amețeala, semn că ai rău de înălțime) au hotărât să te dea la creșă, ulterior la grădiniță. N-ai să mai vezi niciodată doi indeciși ca ei, în fiecare zi “băga-mi-aș pula” te duc și te aduc înapoi, încât ai clacat și ai renunțat să-i mai înțelegi.
      Ai crezut că s-au schimbat când te-au luat înapoi pentru vreo câteva luni, te-au indus în eroare cu mic dejun și desene animate la orice oră, cu tone de dulciuri și o gramadă de jucării. Ai sperat că așa o să fie mereu de acum înainte…Asta până când afară a început să plouă și te-au echipat cu “cărți”, “caiete”, “stilou” și “ghiozdan”, te-au îmbrăcat în pătrățele și ți-au făcut vânt pe ușa cștre “ȘCOALĂ”.
      Ai observat, din clipa în care ai ieșit în stradă, că nu ești singurul ostracizat, ca o forță nevăzută atrage ca un magnet spre clădirea aia pătrățoasă, o gramadă de pitici ca tine. Într-o sală mare v-au adunat pe mai mulți și în scurt timp v-au lăsat singuri cu o grasă cu păr roșcat, cu sâni imenși, exact ca mătușă-ta din partea lu’ tactu…O voce pițigăiată care vorbește în țipete scurte ca să se facă înțeleasă.
      Ești clasa I și te obișnuiesti cu ideea. Nu știi ce înseamnă încă dar apari acolo în fiecare zi, făcând bastonașe și liniuțe alături de piticul de lângă tine…Stai un pic, piticul de lângă tine are părul lung, ochi albaștri și poartă o fustiță albastră cu floricele. Te întreabă dacă vrei să mergi după ore la ea să vă jucați impreună. Poc..!!!!!
      Confuzie, derută…Inconștient….Un nor negru e parcat în creierașul tău. Într-un târziu te trezești în țipete și urlete, ale tale…nu. Pe moment nu recunoști unde te afli până când primești un cot în coaste și recunoști lângă tine piticu’ cu ochi albaștri și fusta cu floricele transformat în…”băga-mi-aș pula”…nevastă-mea. Aoleu…ăla micu!!! Sfârșit!

Lasă un răspuns