Presupun că toată lumea a vizualizat măcar două ori, schimbând aleator canalele TV,  reclama la Matache Măcelarul. Pe lângă clipul rulat in prostie de televiziunile autohtone, brandul a beneficiat şi de o campanie de trade marketing reuşită, începând cu retailul modern, sfârşind  până în cele mai lugubre bodegi de cartier (aşa-zise mini marketuri). Tot acest amalgam de reţete de advertising  a prins imediat stomacul românului plictisit de chipsuri şi ciorbe. Impactul a generat o serie de creşteri asupra cererii produselor respectivei mărci.

Toate bune şi frumoase, numai că ce iei tu cu o mână, concurenţa incearcă să ia cu trei, beneficiind şi de un mic ajutor din partea principalei calităţi a românului, definită de băieţii de pe partea întunecată a străzii prin „şmen”.

Discutând cu un prieten într-o terasă bucureşteană am aflat că vânzările produselor scoase in fiecare zi din fabrica de mezeluri Principal au început să scadă vertiginos datorită unei reclamaţii făcute de un pensionar. Acesta a făcut scandal, deoarece a cumpărat renumitul salam, care s-a dovedit a avea în el nu carne de calitate, ci un mare şurub de 8-10 cm. OPC, media, toată lumea s-a speriat, iar mezelurile au ajuns pe apa Prahovei.

Acum ideea de bază este că toată fabrica este automatiză, iar cel mai mare şurub de pe acolo ar fi unul de 2-3 centimetri( respectiv nitul de la tocător). În plus de asta , amicul meu sosit la faţa locului a sesizat ca membrana ce înfăşura salamul era diferită.

Acum dacă a fost o greşeală a producătorului, ori o încercare (şi o reuşită) de a mai tăia din popularitatea celor de la Matache, decideţi voi.