Fără violență, PISTOL CU CAPSE este o soluție!

pistol-cu-capse1 Corespondentul nostru special pe teme de război ne-a trimis de pe frontul underground ultimele vești referitoare la bătălia dintre curentul subteran muzical românesc și armata comercială a impresarilor. Informațiile au fost trimise cu greutate din zona de conflict, trimisul redacției fiind implicat la un moment dat într-un schimb de focuri direct cu una din trupele de gherilă combatante. Mircha, corespondentul nostru, a trimis o rafală de întrebări către gruparea PISTOL CU CAPSE, speriat de ambuscada în care a fost prins. Reacția a fost una pe măsură:


 

RevistaCioburi: Nu-i mai bun un pistol adevărat?

Dan: În unele cazuri da, în cazul nostru sperăm că nu.

Vlad: Nu, NICIODATĂ!!!

Adi: Ce vrei să spui, că nu suntem adevărați? Așa puteai să ne întrebi din prima de ce suntem așa praf… A nu, că praf era la altă formație…în ochi.

 

R.C.: Cine sunteți voi?

D: Patru tineri cu aspirații înalte.

V: Suntem niște băieți de București, respectiv Titan, Berceni, Dristor și…Baia Mare și mai suntem și o mare formație…

A: Un mic grup de entuziaști care au luat-o pe un drum greșit și fără nicio ieșire.

 

R.C.: De ce ne răniți urechile?

D: E simplu. Pentru că vă expuneți zgomotelor făcute de noi.

V: De ce îmi rănești tu ochii cu întrebări d-astea? Rănim urechile într-un mod plăcut, cum s’zic…tre’ să terminăm cu răutăcismele astea care nu aduc nimic și să o luăm de la capăt ca suntem ființe umane cu lacrimi și tre’ să dăm totu’, nu?

A: Ca să vă doară, să plângeți, să vă umpleți de sânge și să fiți « tru ».

 

R.C.: Aveți mai mult de o mie de fani?

D: Avem o mie de fani doar pe messenger.

V: Mă faci să râd…BINEÎNȚELES…că nuuuuu!

A: Nu cred dar avem mai mulți fani decât cântece și asta e ceea ce contează…Pe lângă următorul meci.

 

R.C.: Vă « împușcați » înainte de concerte?

D: Eu personal nu.

V: Vai, vai, vai, cum să zic, destul de rar…

A: Da dar nu așteptăm întotdeauna concertelele. Ne mai împușcăm și în timpul liber.

 

R.C.: Ce roacher s-a reîncarnat în fiecare?

D: Hmmm…În cazul meu nu știu, cam toți pe care îi admir sunt în viață deci ar fi imposibil.

V: Hmmm, eu tot îl aștept pe Bon Jovi…să se reîncarneze.

A: Nu știu cine s-a reîncarnat în mine dar nu cred că era mare om, oricum…Și bassist cu atât mai puțin.

 

R.C.: Credeți în Chuck Norris?

D: Am să cred atunci când va ști să cânte la chitară.

V: Cred în Chucky așa cum cred că va juca Dinamo vreodată în “șampion lig”, așa cum zice Giovanni!

A: Nu. Cred doar în ăia care au mâncat bataie de la el. Aia înseamnă curaj!

 

R.C: La ce intrumente v-ar fi plăcut să experimentați dacă ar fi să renuntați la cele prezente?

D: Clape sau tobe.

V: Mi-ar plăcea să știu să cânt la chitară și la voce…

A: La mistrie. Așa mi-aș da și eu glet nou în toată casa.

 

R.C.: M-ați pune la zid dacă vă zic o poantă cu voi și EMIL?

D: Nu. Te-ar pune steliștii. 🙂

V: Te-aș pune să dansezi legat la ochi, cu spatele la ZID.

A: N-are sens să te chinui…Te punem la zid oricum. Pistoale avem, chiar dacă nu suntem EMIL.

 

R.C.: V-a alergat Poliția?

D: Nu încă.

V: Pe mine unul, da.

A: Nu are de ce să mă alerge. Sunt prea lent, oricum, și mi-e lene să fug. Mă predau, dacă e.

 

R.C.: Vlad nu are încă Mercedesu’, după organizarea meciurilor de fotbal și sala de repetiții?

D: Vlad are ARO-ul în parcare, care așteaptă să fie condus.

V: Încă nu, mai trebuie să plătească CRIZE sala două luni și aia e…

A: Nu, Mercedesu’ e problemă. Trebuia să dea o raită prin Pitești când încă mai mergea combinația cu carnetele date pe nașpa.

 

R.C.: Ați trage în politicieni?

D: Nu în toți.

V: Am trage da’ cu CAPSE.

A: Nu aș trage. Cre’ că cel mai bine ar fi să-i închizi într-un buncăr, fără mâncare, fără nimic. Pe urmă faci broadcast pe net de acolo și-i privești cum ajung să se mănânce unul pe altul…Ăsta ar fi un show adevărat!

 

R.C.: Ce țară ați prefera să ne invadeze?

D: Moldova, altfel nu avem șanse să ne unim cu ei.

V: Țară, țară vrem ostași! Nu știu, probabil Armenia sau ăia deja ne-au invadat cu frații Karamian Halagian Vozganian Dartanian.

A: Nu știu…Unii care să-l urască pe Armani și pe copilu’ minune.

 

R.C.: De ce nu vă lăsați?

D: Încă nu am dat tot ce avem de dat.

V: De ce nu te-mpuști ? Cu un pistol cu capse, bineînțeles.

A: De muzică.

 

R.C.: Dați o rafală pentru cititori…

D: Cruncckkkkkkkkkkkk, smackkkkkkkkkkkkkkkk, jap jap.

V: Dau rafale după rafale pentru cine nu mă cunoaște. Doare, pentru cine mă cunoaște și știe ce-mi poate pielea. Să aștepte urmatoru’ album cu capse sau s-o ia de mână pe Cruela.

A: Îți dau ție o rafală dacă mai pui întrebări d-astea. Pe cititori doar i-aș sfătui: învățați să citiți printre rânduri, renunțați la ideea că există adevăr absolut sau muzică absolută. Faceți distincție drastică doar între ce se cântă pe chitări, bass, tobe și restul. A, și fiți optimiști și pozitivi. Noi așa suntem și uite ce bine ne merge. Dăm interviuri unui „crizat”.

 

Într-un final, identitatea combatanților a fost descoperită. Aceștia sunt : Vlad-voce, chitară, Adi-bass, Dan-chitară, Andrei-tobe. Mircha a mai aflat că aceștia activează din 2003, în București, și utilizează ca armă pincipală punk-rock-ul. Prima lor intervenție serioasă pe scena underground a fost pe 15 noiembrie 2008, odată cu lansarea albumului de debut, « Pistol cu capse ». Au bifat în palmares destule concerte și apariții la festivaluri de profil astfel încât să fie considerați un aliat de temut în lupta contra curentului de suprafață. Analizând și noi situația la rece, ne-am decis să le susținem cauza. Ca atare, luați de-aici :


Lasă un răspuns