Zilele trecute savurând o ciorbă împreună cu un amic într-un loc deloc primitor, de-a dreptul sinistru chiar, m-au lovit vreo zece sinapse coapte fără să mă aştept. Privind lingura pe care o plimbam ghiduş printre falange , aşteptând zeama bucătarului, o lingură folosită în trecutul apropiat la scoaterea cartofilor din pământ la cum arăta, m-a izbit o întrebare. Mă gândeam să o repet în restaurant tare, falnic, grav, dar mi-era ruşine. Mi-am făcut curaj şi i-am pus-o prietenului în braţe, întrebarea era pe cât de cretină, pe atât de complicată dacă se dorea a fi mângâiată de un răspuns onest.

” Ia răspunde-mi bre şi mie puţin. Ce faptă  pentru binele altora ai făcut tu anul acesta?”.

Evident reacţia sa a fost normală, ca şi a mea, ca şi a ta, ca a oricărui român.” Ce-ai păţit mă? Eşti bine? Te-ai dilit.”

Lăsând gluma la o parte, am încercat să mă gândesc şi eu în paralel cu inepţiile lui despre babe salvate din faţa trenului, scăparea fetelor de ruşinea virginităţii, etc.

Trei ore m-am gândit, nu că aş fi slow ori vreun descendent de-al lui Goethe, dar pur şi simplu nu găseam. Doar lucruri pozitive care mă influenţau direct. Primul din scrierile lui Darwin. N-am făcut niciun lucru bun pentru familie măcar, orice,  în detrimentul meu. Nicio urmă de altruism, nicio urmă de umanitate. Atunci de ce să cer altora ceea ce eu nu pot face. M-am întristat.

România e coruptă, dar noi suntem România. Fiecare are o parte din vină pentru ce se întâmplă sau nu se întâmplă aici. Lucrurile pot fi schimbate, dar în timp şi cu ajutorul tuturor. Întrebarea este valabilă şi pentru tine, ce zici te rişti cu un răspuns?