Un mărţişor de coşmar

Ţrrrr!

-Da!

-Băh, ce-mi place afară!

-Să trăiţi, de ce? Că e frig…

-Băh, Boc, tu nu ştii să apreciezi nimic. Ce dacă-i frig ? Înseamnă că merge vinul fiert ca uns, băh, hă, hă, hă !

-Da, aşa e. Dar eu prefer sucul de portocale. Şi pe frig nu-l pot bea.

-Boc, tu arăţi ca o portocală, hă, hă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, şi ştii de ce mai îmi place afară?

-Nu, de ce ?

-Pentru că oricât de frig ar fi, tu tot pitic rămâi, hă, hă, hă !

-Hi, hi…

-Hai că eşti simpatic. Băh, Boc, fii atent ce-am făcut…

-Ce, ce ?

-Stai, mă, că-ţi spun.

-Când, când ?

-Boc, te pleznesc !

-Mă iertaţi…

-Aşa… Fii atent, am fost să cumpăr mărţişoare pentru duduile din familie.

-Aşa…

-Taci, mă!… Şi mă gândeam eu că lu’ aia mică nu-i mai iau nimic, oricum nu înţelege ea ce-i cu şnurul ăla roşu cu alb.

-Îhî…

-Lu’ aia mare îi iau mai bine o sticlă de ceva, mă înţelegi… E fata lu’ tata, băh, Boc, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Şi lu’ nevastă-mea am zis că mai bine îi cumpăr un buchet de flori, ceva, să fiu galant, mă-nţelegi…

-Foarte frumos!

-Mai taci, băh! Nu e nimic frumos. Că am ajuns în târg să iau mărţişoare şi ce crezi c-am văzut?

-Păi, cu i-aţi mai luat, că parcă v-aţi hotărât la altceva… 

-Piticule, un marinar rămâne un marinar. Există porturi în care mai descarci marfă din când în când, pricepi ?

-Nu.

-Eşti prost, băh ! Trebuia să mai iau un mărţişor pentru cineva, da ?

-Da, să trăiţi !

-Şi m-am speriat, băh, Boc ! Eu, bătrân lup de mare, trecut prin valuri, furtuni, dispute politice, m-am speriat!

-De ce?

-Un adevărat coşmar, Boc… Am scurs lacrimi, mi-au tremurat picioarele, m-am panicat, Boc…

-Domnule preşedinte, este în regulă. Sunteţi în siguranţă.

-Băh, Boc, nici nu ştii prin ce clipe am trecut… Nici nu ştii ce am văzut pe tarabe…

-Ce, ce?

-Uite, ţi-am trimis prin MMS, pe telefon.

-Staţi aşa… Gata, am primit. Staţi să văd.

-Zi, băh, Boc…

-Hi, hi, hi, hi!

Clanc!

 

 

 

 

 

 

 

martisor

Glume proaste şi pitici

Ţrrrrr!

-Oh, yes…

-…ăăă, alo..!

-Yeeees…

-Băh, te-ai prostit, ce-ai??

-Sorry sir, but can you speak english?

-Boc, te sparg!

-Sorry?

-Boc!

-Hi, hi, ce-mi place accentul meu!

-Băh, Boc, eşti praf. Uite, m-am enervat şi-o să-l sun pe Geoană să-l întreb unde mai candidează, să fac mişto de el.

-Hi, hi, păi candidează acum la partid…

-Da, băh, ştiu. Omul candidat. Şi pierzător, hă, hă, hă!

-Hi, hi!

-Boc, de ce râzi? Că nici tu nu eşti mai breaz. Râzi de necazul omului?

-Păi…

-Ce păi? Nu-l vezi săracu’ cât se chinuie să facă ceva şi nu-i iese? E şi el un suflet.

-Da, să trăiţi…

-Aşa, Boc! Hă, hă, hă, băh da’ ce repede pui tu botul! Hă, hă, hă, ce credeai, că mi-e milă de Geoană? Hă, hă, hă!

-Păi…

-Piticule, îmi place de tine! Mic şi credul, hă, hă!

-Păi…

-Mai termină cu păi-urile astea. Zi ceva, dacă ai de zis, dacă nu, valea!

-Vă rog, mai îmi spuneţi un banc…?

-Un banc? Hai, băh, Boc, că-ţi spun unul scurt.

-Da, da, mulţumesc, mulţumesc, hi, hi!

-Aşa. Fii atent, Boc. Era un pitic şi intră într-un bar…

-Aşa…

-Taci, măh! Deci, intră piticul într-un bar, se duce la tejghea şi cere de băut. Numai că era atât de pitic încât nu ajungea sus, la barman. Şi striga de jos, ca prostul.

-Ce, ce?

-Să-i dea de băut, normal! Şi tot striga, şi nimeni. Şi atunci, se duce piticul după bar, să vadă ce se întâmplă. Şi când colo, ce să vezi?

-Ce, ce, ce?

-Era preşedintele ţării, băh, cu o pancartă pe care scria „Boc, eşti un mare dobitoc, treci la treabă că te storc!”, hă, hă, hă!

Clanc!

La mulţi ani cu dorinţe

Ţrrrr!

-Da, pardon…

-Ce pardon, băh?

-Mă scuzaţi, e de la Revelion…

-Ce Revelion, băh, Boc? Ţara arde, băh, aşa cum mă arde pe mine gâtul acum de la paharul ăsta…A-propos, stai un pic, hai noroc…

-Da, da…

-Aşa, unde eram?

-Păi, râgâiam eu.

-Cum, băh, în faţa preşedintelui ţării? Nu ţi-e ruşine, piticule?

-Păi, mi-a scăpat, mă iertaţi… Şi oricum nu miroase prin fir, nu?

-Hă, hă, hă! Auzi la el, nu miroase prin fir.. Hai că-mi eşti simpatic. Îmi plac glumele mele spuse de tine, hă, hă!

-Hi, hi…

-Şi ia zi, băh Boc, când nu râgâi, ce ţi-ai propus tu pentru anul ăsta?

-Păi, să facem bugetul, să scoatem ţara din criză, să mai băgăm o taxă, două, să…

-Hai, băh, termină cu prostiile! Eu te-am întrebat pe tine, ce vrei tu, băh, nu ţara! Adică, vrei să mai creşti, vrei să ajungi mai mare, hă, hă, hă!

-Hi, hi, nu vreau să mai cresc. Sunt bine aşa. Ştiţi cum e, mic la stat, mare la sfat!

-Hă, hă, hă! Aoleu, mi se usucă gâtul…Stai aşa, hai noroc…

-Să trăiţi.

-Băh, Boc cel Mare, hă, hă, ţi s-a odihnit mintea serios în vacanţă, băh… Auzi la el, mare la sfat… Preşedintele e mare la sfat, Boc, nu tu! Tu eşti mic la sfat, la stat, la lucrat, la buget, la prohab, la ce vrei tu, băh…

-Păi…

-Hai, băh, că de-aia îmi eşti simpatic. Deci tu nu-ţi doreşti nimic de la noul an…

-Ba da, ba da, staţi aşa. Îmi doresc să îl pocnesc pe prostul ăla de Geoană, că mi-a dat un sms în noaptea de Revelion şi m-a enervat!

-Hă, hă, piticul nervos! Hă, hă! Da’ ce ţi-a zis prostănacul, băh?

-Păi, mi-a scris „La mulţi ani în 2010, marinarul să ţi-o frece”…

-Hă, hă, hă! Păi şi doar de aia te-ai enervat, hai noroc…

-Nu, că eu i-am răspuns că să mi-o frece el şi apoi mi-a scris că „La anul şi la mulţi ani, Boc rămâne papagal”.

-Hă, hă, hă, şi stă pe umăr de marinar, hă, hă, hă! Băh, te-a tăvălit prostănacul!

-Da…

-Lasă, băh, că atunci îmi pun şi eu o dorinţă pentru anul ăsta.

-Ce anume?

-La anul şi la mulţi ani, să rămâi un papagal, hă, hă, hă!

Clanc!

Marea confruntare

Ţrrrrrr!

-Alo, da!

-Ha, te-am pchrrins!

-Băh, prostănacule, tu eşti?

-Pchrrostănac eşti tu, machrrinar chel, hi, hi!

-Geoană, ţi-ai luat lumea în cap, tu şi cu mogulii mamii voastre! Să vedeţi ce vă fac eu după ce ies preşedinte!

-Ba nu o să ieşi, fchrraiere, eu am să ies pchrreşedinte! Hi, hi, fchrraiere!

-Băh, Geoană, băh…N-ai băut tu atât suc de mere câte voturi o să am eu!

-Hi, hi, pchrrostule, eu nu beau suc de mere, deci n-o să ai voturi, hi, hi!

-Era o metaforă, Mirceo…Nu te-a învăţat Hrebenciuc limba română, hă, hă!

-Lasă că vezi tu la confchrruntare ce o să-ţi fac! Am învăţat tot şi am chrrepetat şi de dimineaţă încă o dată! O să iau zece cu felicităchrri şi o să câştig!

-Să câştigi tu la confruntare şi să câştig eu alegerile, rârâitule, hă, hă, hă!

-Păi, logic, o să câştig şi alegechrrile, Băsescule!

-Da, da..Aşa a spus şi Năstase şi uite ce a păţit!

-Ce a păţit? E bine mechrrsi, dacă te intechrresează!

-Da, aşa e…N-am fost eu prost?

-Păi, eşti pchrrost şi o să piechrrzi acum, hi, hi!

-Bine, măh, Mirceo, da’ altceva nu ştii să zici?

-Zic ce vchrreau eu, da?

-Zici ce vor păpuşarii, băh!

-Ei, na! S-o chrrezi tu pe asta! Eu sunt un om deştept, un diplomat şi ştiu să vochrrbesc, nu ca tine, beţivule!

-Beţiv? Hă, hă, hă! Băh, Geoană, tu te împleticeşti de la o gură de şampanie şi asta nu te face beţiv, nu? Eu dacă pot duce o sticlă de whisky, ce vină am?

-Păi, în fiecachrre zi?

-Da, băh, în fiecare zi! Beau cât vreau, băh!

-Beţivu’, beţivu’!

-Hai, plimbă ursu’! Am treabă, prostănacule!

-Şi ce dacă, tot o să pierzi, na, na, na!

-Băh, Geoană, ştii ceva?

-Nu, ce anume?

-Păi, asta e, băh, că nu ştii nimic, hă, hă, hă! Ce-mi plac glumele mele, băh! Parcă eşti piticu’ de Boc, băh…Nici el nu se prindea.

-Ei, ce să spun…M-am pchrrins dachrr eu nu chrrâd la toate bazaconiile, na!

-Bine, băh…Te-am spart diseară. Pa!

-Ba eu te spachrrg! Şi pa eşti tu, să ştii!

Clanc!

Discuţie inutilă

Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo!

-Ha, prostule!

-Cine-i acolo??

-Prostu’, prostu’, hi, hi!

-Tu eşti prostu’?

-Nu, tu eşti prost! Scot limba la tine, să ştii!

-Ete, na! Ce să spun! Ba tu eşti prost!

-Ba tu!

-Tu eşti, că nu o să ieşi preşedinte, na!

-Ba da! Că aşa mi-a zis mie domnul Iliescu, na!

-Şi ce dacă! Stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-De unde ştiu eu că ai mâna pe roşu?

-Pentru că aşa zic eu!

-Prostule!

-Nu mai zi aşa! Tu eşti prost! Prostănacule!

-Băi, eu nu sunt prostănac, da? Vezi că te zic!

-Cui mă zici, hi, hi? Şi nici preşedinte n-o să ieşi! O să vezi tu! Şi eu am să fiu iar prim-ministru!

-Ba nu, nu-i adevărat! Eu o să fiu preşedinte şi tu o să pleci la tine la Cluj acolo!

-Şi ce dacă!

-Da, şi să nu mai vii tu aici în Bucureşti, că tu eşti din provincie! Prostule!

-Boule!

-Vaaaaai! Mi-ai zis bou? Eşti spus! Eşti spus!

-Hi, hi! Cui? Că dacă mă enervez te zic lu’ domnu’ Băsescu şi să vezi tu ce păţeşti!

-Ete, na! Nu păţesc nimic că eu sunt acum şi cu restul, da? Sîc!

-Oricum am spus stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-Şi ce dacă! Sunt mai deştept decât tine pentru că te-am dat jos, prostule, hi, hi!

-Ba nu, că o să mă întorc, fraiere! Pentru că domnul Băsescu o să iasă iar pentru că e cel mai bun, na!

-S-o crezi tu!

-O cred!

-Prostule!

-Prostule!

-Uuuf! Boule, na!

-Bine, lasă că vezi tu!

-Ba o să vezi tu!

-Hai, plimbă ursu’!

-Ete, na! Să-l plimbi tu, piticule!

-Rîrîitule!

-Bondocule!

-Mincinosule!

-Lingăule!

-Ptiu, na! Te-am scuipat!

-Şi ce dacă, nu m-ai atins, hi, hi!

-Lasă că vezi tu!

-Sîc!

-Sîc!

Clanc!

Misiune ratată

Departe de problemele cu care guvernul României se confruntă, celebrul -007 tocmai îşi dovedeşte (din nou) abilităţile extraordinare, într-o misiune de recuperare a unor documente ultrasecrete, nu-i aşa, pe un teritoriu inamic, greu de pătruns şi de observat. Dar nu pentru agentul Bont. La centrul de comandă al misiunii, echipa de la butoane aşteaptă cu înfrigurare veşti de la erou, verificând şi reverificând toţi parametrii misiunii deosebit de periculoase.

-Răspunde, Cocoşelul!

-Recepţionat, aici Cocoşelul!

-Aţi verificat coordonatele livrării pachetului?

-Recepţionat. Am verificat toate coordonatele. Am lansat pachetul fără probleme!

-Bun aşa, Cocoşel! Reveniţi la bază!

-Recepţionat!

-John, cum stăm cu radarele?

-Bine, bine! Scanează tot. În zece minute ar trebui să primim un mesaj de la Bont.

-Bun. Ce telefon i-ați dat?

-Iphone-ul ăla nou. Că are şi GPS pe el.

-Aha. Deci, n-or să fie probleme.

-Nope. I-am dat şi costumul lui Mircea Radu, să nu-l descopere inamicul.

-Mircea Radu?? Sunteţi nebuni??

-Păi, să creadă lumea că a venit din dragoste, nu de alta…

-Aha…Bună idee. Măcar i-aţi dat şi un cameraman cu el? Să fie mai veridic?

-Da, i-am dat-o pe creaţa aia de la ştirile de sport.

-Care, măh?

-Aia care e cu ăla de la concurenţă…

-Brumă?

-Da…Oricum, după ce i-o trage o împuşcă. Doar ştii, aşa face cu agentele duble.

-Aha. Bine, bine! Cum stăm cu echipamentul?

-Are de toate: uscător de păr pozitronic, ceas D&G cu cristale de kevlar şi ultrasunete, periuţă de dinţi anti-tanc, ochelari de soare cu vedere pe noapte. Din ăia de se ţin pe cap…

-Hm…Asta-i tot?

-Păi, are costumul lui Mircea Radu, dotat cu scobitori de oţel la buzunarul interior, pieptăne cu cameră video încorporată, aparat de ras Gilette cu şapte rânduri de lame şi imjpulsuri electrice de 1000 de volţi, deodorant cu spumă poliuretanică extra…Şi iphone-ul ăla nou.

-Păi, nicio armă, nimic?

-Ce-ai dom’le, eşti nebun? Arme??

-Păi, dacă păţeşte ceva?

-Nu păţeşte nimic, doar e agentul Bont. E pregătit să nu păţească nimic, ca să zic aşa.

-Bine, bine. Cum stăm cu recepţia?

-Aşteptăm, aşteptăm…În cinci minute trebuie să ne contacteze.

-Ok, aţi verificat totul?

-Da.

-Ce pericole potenţiale aţi identificat?

-Oho, sunt câteva. Numai bune pentru Bont. Păi, până să ajungă la punctul X, să recupereze… ştiţi, ce trebuie să recupereze…are de trecut de patru filtre cu potenţial pericol.

-Expune!

-Primul este reprezentat de zona tampon populată cu crescătorii de cai de sufragerie, amatori de fier vechi şi tehnologie…Aici cred că poate să scape după ce o vinde pe aia mică.

-Păi, şi cu babardeala?

-Ee, da’ până acolo ce a făcut?

-Da, da’ nu trebuia s-o, ştii tu…S-o cureţe…?

-Da dar a identificat şi varianta asta, cu vândutul.

-Bun. Al doilea filtru?

-Al doilea filtru este mai greu de pătruns deoarece conţine o atmosferă încărcată chimic iar cei care deţin recipientele cu substanţele respective sunt destul de mulţi. Mai ales că umblă în grupuri mai mari şi nu raţionează.

-Aha…Păi, ăştia cine mai sunt?

-Nu ştie nimeni, dar se pare că respiră ceva din nişte pungi argintii şi dacă pun mâna pe cineva îl infestează.

-Ce opţiuni are Bont?

-Ceasul cu cristale…Dacă ştie să-l mânuiască pe ăla, trece şi de ăştia.

-Al treilea filtru?

-Paznicul.

-Cine?

-Paznicul. Care cere legitimaţia. N-ai legitimaţie, eşti mâncat.

-Nasol…Cum stăm cu legitimaţia?

-Aici intervine costumul lui Mircea Radu. Şi pieptenele. Ăla îl poate lăsa în buzunarul omului, ştiţi…

-Am înţeles. Ultimul filtru?

-Ultimul filtru este camera cu documentele.

-Mda, şi aici ce opţiuni are?

-Păi, nu ştiu.

-Cum nu ştiţi?

-Aici aşteptăm să ne sun, să-i dăm indicaţii… Da’ încă nu ne-am gândit cum facem.

-Băi, sunteţi nebuni? Când trebuie să sune?

-Păi, ar cam trebui…

-Şi de ce nu sună??

-Hm…Staţi aşa! John, ai ajuns ieri la poştă, să plăteşti telefonul?

-Ăăă, nu…

-Cum, nu , mii de tunete şi fulgere!

-Pfuai, am uitat, să-mi bag…

-Băi, şi ăla cum sună? Au închis ăştia de la Orange telefonul ieri!

-Pfuai…

-Dobitocilor! Cocoşel, răspunde!…Cocoşel, răspunde!

-Da, şefu’, trăiţi…Sunt aicea, e bine al dracu’…

-Reîntoarce şi recuperează pachetul! Anulăm misiunea!

-Şefu’, mă scuzaţi, da’ nu am cum…

-Băi, eşti nebun??

-Păi, m-am oprit şi eu cu don’şoara Brumă, aici, la o terasă lângă şi am magnetizat ceva, mă scuzaţi…

-Ce mă??? Adică ăla e singur acolo?

-Păi, eu de un’ să ştiu, şefu…? Ce, io m-am dus cu el?

-Pfuai, nişte incompetenţi! M-am săturat de mizeriile voastre! Sunteţi o ruşine! O ruşine!

-Şefu, să ştii că mă strâmb la tine, ha! Te imit!

-Hai, lăsaţi râsul şi treceţi la treabă!

-Ha, ha, ha, da, şefu’, am înţeles. Îl recuperăm noi cumva pe Bont şi apoi ieşim la o bere, să ne relaxăm.

Din motive obiective, misiunea a fost anulată. Agentul Bont nu a reuşit să sustragă documentele cu grila de toamnă de la inamic dar a putut, până la urmă, să se întoarcă la bază. Cu tot cu don’şoara Brumă. Pe care, ştiţi…

Surpriza din noapte

Ţrrrr!

-Da!

-Ăăă, domnule preşedinte, vă rog să fiţi atent la mine!

-Care eşti, băh, la ora asta?

-Ăăă, domnule preşedinte, este ora când marii conducători, exact ca marele Napoleon, ăăă, bunul meu prieten, de altfel, făceau strategii pentru puterea naţiunii.

-Tu erai, băh, hă, hă! Credeam că a răguşit piticu’…

-Domnule preşedinte, vă rog să, ăăă, păstraţi o atitudine demnă de acest neam izvorât din cereasca armonizare a dacilor şi romanilor, ăăă, cum numai Dumnezeu putea să zămislească, ăăă…

-Da, băh, cum zici tu. Totuşi, ştii cât este ceasul?

-Ăăă, timpul scurs, aşa cum îmi povestea Dali, ăăă, acum câţiva ani, mai ales dacă este scurs degeaba, aşa cum vi se scurge domniei voastre, domnule preşedinte, însăşi existenţă în fruntea acestei, ăăă, ţări…

-Băh, termină cu prostiile! Eşti pe pastile, aşa de dimineaţă?

-Ăăă, nu v-am permis să mă jigniţi într-un asemenea hal niciodată, ăăă, nu vă permit nici acum. Dacă mă lăsaţi să vorbesc, o să vă explic scopul acestui telefon.

-Numai tu ai vorbit, hă, hă, hă, tu nu te auzi?

-Ăăă, aud mult mai bine decât auziţi dumneavoastră, ăăă, suferinţa acestui popor minunat, domnule preşedinte. Aud vocile unei naţiuni pe care aţi abandonat-o din prima zi, ăăă, domnule preşedinte!

-Auzi voci, hă, hă, hă! Eşti tare, băh!

-Vă rog frumos, domnule să nu-mi interpretaţi cuvintele, ăăă, pentru că nu permit unui necioplit să se lege de mine!

-Băh, preşedintele ţării nu este necioplit! Nebunule!

-Ăăă, nebunia mea este una frumoasă, izvorâtă din cel mai pur suflet al acestei naţiuni oropsite de prezenţa unui marinar beţiv cum sunteţi, ăăă, dumneavoastră, domnule preşedinte.

-Marinar şi beţiv, zici…? Aşa e, hă, hă, hă!

-Un hoţ şi un pungaş care, ăăă, profită de mândria acestui popor de oameni iubitori de glie şi poeţi sublimi.

-Hă, hă, hă, băh, eşti cu capul!

-Sunt cu un cap peste dumneavoastră, în primul rând, ăăă şi cu un mult mai mare bagaj de cunoştinţe, ăăă, vă pot oricând bate în orice domeniu.

-La pahar nu mă baţi tu pe mine, lunaticule, hă, hă, hă!

-Lunatic sunteţi dumneavoastră cu prietenii dumneavoastră pungaşi, trădători de neam, ăăă, aşa cum Vlad Ţepeş îmi reaminteşte în fiecare zi la telefon.

-Hă, hă, hă, băh, pe ce lume trăieşti? Ia-ţi pastilele, că mai ai un pic şi te întâlneşti cu Michael Jackson, hă, hă!

-Dacă vă interesează, securist nenorocit care sunteţi, Michael Jackson chiar mi-a spus că a făcut circul cu moartea lui tocmai din cauza unor pungaşi ca dumneata, care, ăăă, secau de bani şi minte bietul om.

-Hă, hă, hă, aoleu, nici piticu’ nu-i aşa simpatic, băh, nebunule, hă, hă, hă!

-O să vedeţi când am să câştig anul acesta alegerile detaşat, ăăă, o să deconspir toată încrengătura masonico-iudeică din ţărişoara asta, care v-a luat minţile la toţi, nenorociţilor, pungaşilor, ăăă, hoţilor!

-Hă, hă, hă, hă!

-Şi o să râdeţi înfundaţi în puşcării, canalii, ăăă, când o să fiu eu preşedinte!

-Băh, gata! Hai, că mă culc şi te sun eu mâine.

-Ăăă, vă culcaţi pe-o ureche şi ţara se prăvăleşte, nu v-ar fi, ăăă, ruşine!

-Gata, măh, m-ai convins. O să vorbesc de patriotism şi eu.

-Ăăă, bine, domnule preşedinte, vă aştept să scot untul din dumneavoastră în campanie, cu dezvăluirile pe care, ăăă, le am în mânecă!

-Da, da, ai seringi în mânecă, băh!

-Am ce vreau eu, domnule preşedinte, căci măcar atât să-mi permit în ţara asta distrusă de pungaşi, hoţi şi mercenari subjugaţi evreilor americani!

-Da, băh, aşa e…Pot să te pun pe speaker?

-Ăăă, puneţi-mă unde vreţi căci de mâna mea nu veţi scăpa când am să devin preşedinte.

-…

-Ăăă, alo!

-…

-Alo!

-…sfrrr…

-Un preşedinte care doarme în faţa izbăvitorului de neam! Ăăă, mărite Ştefan, hai să mergem!

Clanc!

Pariul de la guvernare

Ţrrrrr!

-Da, băh!

-Să trăiţi, mă scuzaţi de deranj…

-Zi, Boc, că nu io-s de vină pentru înălţimea ta, hă, hă, hă!

-Da, mă iertaţi…

-Hai, bagă mare! De ce îl suni pe preşedintele statului?

-Păi, ştiţi, vroiam să vă întreb ceva…

-Da? Ce, mă rog?

-Păi, vroiam să vă întreb dacă anul ăsta mai candidaţi…

-Boc, tu nu ai treabă?

-Ba da, vă rog, îmi puteţi spune?

-Băh, Boc…Am mai spus-o, trebuie să discutăm şi cu bărbosul suprem, să vedem ce spune…

-Cu cine…?

-Cu ăl de sus, băh! Hă, hă, iartă-mă, pentru tine toţi sunt sus, hă, hă, hă!

-Da, da, hi, hi. Aşa sunt eu, ce….

-Boc, dacă lumea mă vrea, candidez!

-Păi, şi vă vrea lumea?

-Din acest motiv cutreier ţara! Să vorbesc cu oamenii, să ciocnesc un pahar de ţuică, de vin, să mănânc o pastramă, ceva…

-Aha…Şi, ce zice lumea?

-Boc, nu e treaba ta!…Normal că lumea mă vrea, Boc! Cine să vină, chirurgul ăla strâmb? Sau prostănacul? Nebunul? Muierea aia de Antonescu? Tu? Cine să vină, Boc, peste preşedintele Băsescu, preşedintele românilor?

-Păi, dacă nu vă vrea lumea….

-Ce-ai spus, piticule? Ştii ceva ce nu ştiu eu? Eşti cu serviciile, băh? Scuipă tot!

-Nu, mă iertaţi, mă gândeam aşa…De fapt, eu vroiam să vă întreb dacă mai candidaţi.

-Boc, n-ai înţeles nimic? O să candidez, Boc!

-Yesss!

-Ce-i, băh? Ce te bucuri aşa? Adică, e normal să te bucuri…

-Da, da, mă bucur, am câştigat!

-Hă, hă, băh, îmi eşti simpatic cu optimismul tău…Numai că nu este aşa simplu, nici chiar pentru mine, piticule.

-Da, mă rog, e treaba dumneavoastră, nu mă interesează…ăăă, nu mă bag…ăăă, adică dumneavoastră ştiţi cel mai bine.

-Boc, normal că eu ştiu şi tu trebuie să te bucuri!

-Mă bucur, mă bucur, că-l sparg pe fraierul de Geoană!

-Geoană…? Ce treabă are el? Mă rog, sparge-l, voi vă certaţi pe jucării, hă, hă, hă!

-Nu, că am pus un pariu şi am câştigat!

-Plimbare?? Ăăă, pariu??

-Da, că el spunea că nu o să mai candidaţi iar eu spuneam că e prost şi că domnul preşedinte nu o să renunţe el aşa uşor şi nu m-a crezut. Şi m-a tras şi de păr, boul dracului!

-Boc, aţi căpiat??

-Da, şi apoi l-am ciupit şi eu de picior, să-l usture, prostul naibii…Şi, apoi, a vrut să-mi dea o palmă peste cap dar am ţipat şi noroc că a venit Berceanu că îl ciupeam atât de tare că nu se mai lua el de mine!

-Hă, hă, hă, Boc, cum te-am pus eu prim-ministru??

-Da, şi Berceanu mi-a spus că să-l las în pace, că aşa e el prost şi mai bine să pun pariu cu el, că oricum câştig eu…Şi de aia vă întrebam…

-Boc, nu mai pot de râs, auzi, să-l ciupească de picior, hă, hă, hă!

-Da, îl ciupeam şi mai tare prostu’ naibii…Da’ acum am câştigat pariul, hi, hi! Îi arăt eu lui!

-Hă, hă, hă, nu mai pot…Să-l ciupească, hă, hă…Şi ce ai cerut la pariu, băh, o pereche de pantofi cu toc, să poţi ajunge să-i dai o palmă, hă, hă?!

-Nu, dacă chiar vă interesează am spus că ăsta este pariu de guvernare şi că dacă e să câştig eu, o să vină şi ei cu noi în Parlament!

-Hă, hă, hă, ai cerut să-ţi dea şapca lui cu morişcă, să alergi cu ea în curte, hă, hă, hă…Aoleu, nu mai pot…Mi s-a uscat gâtul, hă, hă, trebuie să comand ceva…

-Nu, nu i-am cerut şapca! I-am zis că dacă e să câştig o să vină cu noi să-şi asume răspunderea pe legile alea şi că dacă o să fiu al dracului o să-l dau şi afară!

-Auzi la ei, hă, hă, hă, Boc îl ciupeşte pe ăla şi ăla îl trage de păr, hă, hă, hă! Băh, cum să nu-ţi placă ţara asta?

Clanc!

Multe cuvinte pentru nimic

Ţrrrrr!

-Da!

-Alo, să trăieşti, băh!

-Să trăieş…Să trăieşti tu! Cine e?

-Băsescu, băh, ţigane! Nu-l recunoşti pe preşedintele ţării, băh, colorat împuţit?!

-Vă rog..vă rog să vă controlaţi! Nu suntem la uşa cortului ca să ne înjurăm ca caii pe sacul de ovăz!

-Ba tu eşti la cort, băh, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, de ce m-aţi sunat?

-Că aşa am vrut eu, băh, smoală!

-Deci, eu nu sunt smoa…smoală! Şi dacă nu vă convine culoarea care am fost înzestrat de la natură, să…

-Hai, gata, băh! Nu mă interesează culoarea ta, poate cea politică dar nici aia. Oricum, tot repetent rămâi, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog, începeţi să mă ener..enervaţi cu aceste inepţii incomensurabile lipsite de catharsis intelectual şi pline de o fadă introspecţie…

-Băh, ţi-e rău? Ce-i cu tine? Ai învăţat să citeşti, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, vă rog să-mi spuneţi care este scopul mârşav care îl aud în acest telefon!

-Băh, scopul este să-ţi vezi de treaba ta!

-Deci, eu îmi văd de treba mea, aşa cum îşi vede şi piti..piticul de Boc de-a lui!

-Băh, nu te lua de Boc că arunc cu el în tine! Boc îşi vede de treaba mea iar tu să-ţi vezi de a ta!

-Deci…

-Mai termină cu deci, deci, deci! Alte cuvinte nu mai ştii?

-Ba da, mai ştiu dar le folosec când vreau pentru că fac parte din vocabula…vocabularul meu şi nu este al altuia!

-Hă…??

-Deci, aşadar, vă comunic că dacă nu aveţi ceva să-mi spuneţi mă duc să îmi fac treba pe care cetăţenii acestui sector m-au ales, nu ca un preşedinte pe care cetăţenii onorabili ai acestei ţări se plâng că nu face nimic, că se bagă în treburile politice pe care domnul Geoană ar fi bucuros să le drămuiască…

-Ho, băh, că mă tâmpeşti! Băh, da’ ce sămânţă de vorbă ai! Ai rămas fără floarea soarelui, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog să vă vedeţi cu doamna Udrea de treabă şi să lăsaţi un om harnic să-şi vadă de probleme care oamenii năpăstuiţi din sector l-au votat să le rezolve, nu ca un preşedinte tiran care nu face nimic pe care…

-Băh, lemn de abanos! Ce ţi-a făcut Elena, băh? Te legi de o biată doamnă, care se zbate pentru ţara asta, mânca-i-aş…pardon, mânca-ţi-aş sectorul!

-Deci, este treaba mea să mă preocupe problemele obş..obş..obşteşti ale ţării care este abandonată de preşedintele său care cetăţenii cu capul pe umăr îl regretă şi doresc schimbarea cu domnul Geoană, un om care ţara îi va mulţumi pentru ceea ce va face ca preşedinte şi care…

-Ho, băh, că nu te pot urmări! Mi se schimbă iar poziţia ochilor când te ascult! Cum te suportă ăia, băh?

-Deci, aşadar, pe mine, cel mai harnic şi cinstit primar care sectorul şi ţara asta nu regretă că i-au încredinţat frâiele destinelor pe care cetăţenii gospodari ai sectorului le folosesc în sufragerie la mutarea ăăă…mobilei… Vă rog, deci care este scopul acestui telefon?

-Pfuai, m-ai obosit..Mi-e sete…

-Şi pe deasupra, un preşedinte care se urcă la volan după ce bea, ce exemplu care ţara asta îl vede la televizor de la un preşedinte tiran care bea şi care se urcă la maşină, la volan…Se urcă la volan, în maşină, pardon…

-Auzi, băh, curcubeu bicolor, antimaterie politică, tu ia-o pe Androneasca ta şi las-o pe Elena mea, că o să fac eu o şedinţă cu părinţii şi nu o să te mai lase la şotron, da?

-Deci, cu ameninţări şi discuţii în contradictoriu, venite pe eşicherul acestei convorbiri telefonice care eu o reneg de la prima frază, aşa cum cetăţenii gospodari şi săraci ai ţării îl reneagă pe preşedintele tiran şi care bea la volan când se urcă în maşina de conducere a poporului care este reprezentat cu succes în sectorul cinci de cel mai harnic şi gospodar primar care l-au votat şi îl vor votează în curând toată ţara pentru că este…

-Hooo, băh, că mi-ai urcat sângele în cap! Mă faci să ameţesc şi nici n-am servit nimic, înţelegi?

-Deci, în consecinţă…

-Să vezi ce consecinţe îţi arăt eu. Termină cu prostiile!

-Domnule preşe…preşedinte, vroiam să spun că totul a fost un pamflet!

-Hai sictir!

Clanc!

Gramatică la telefon

Ţrrr!

-Da!

-Alo, băh, tu eşti?

-Da, da.

-A, că semăna vocea cu a lui prostănacul, hă, hă!

-Nu, eu sunt. Şi nu mai îmi spuneţi de prostănac. Sunt decât eu aici!

-Boc, te exprimi greşit. Eşti doar tu acolo!

-Da, decât eu. Am zis altceva?

-Băh, decât se foloseşte la negaţie! Trebuia să spui nu sunt decât eu.

-Da, eu ce-am zis? Prostănacul nu e aici, sunt decât eu.

-Boc, te pleznesc! Eşti agramat!

-Nu-i adevărat.

-Atunci, ia spune-mi cu cine eşti acolo!?

Decât eu.

-Boc, eşti praf! Nu vorbeşti corect, găozare! Mă enervezi! Repetă după mine: sunt doar eu!

-Sunteţi doar dumneavoastră…

-Nu eu, băh! Tu!…Adică, eu, în sensul că tu…Sunt doar eu.

-Nu vă înţeleg…

-Boc, tu nu înţelegi nimic, băh! Ai înţeles tu ceva din legea educaţiei, băh, când habar nu ai să vorbeşti?!

-Da, am înţeles tot! Şi nu sunt de acord, da? Şi eu vorbesc corect!

-Da, da, corect ca marinarii, băh! Râde şi Androneasca de tine.

-Să râdă cât o vrea. Nu-i decât ea care râde.

-Pfuai, Boc, iar începi?

-Da, încep! Să nu mai ziceţi că râde ea de mine şi face mici în spatele meu şi stau eu cu capul în fum când vorbesc de la guvern, că nimeni nu râde mine aşa, decât eu râd de mine dacă vreau…

-Ho, băh, ai mâncat baterii? Bateriile se beau, Boc, a-propos. Mi-e cam sete, că tot spuneai…

-Da, şi mie. Şi aş mânca nişte mititei, că tot veni vorba.

-Că bine zici, Boc. Ia s-o sun pe Udrea, să văd dacă se bagă…

-Unde mergem?

-Unde mergem?? Unde merg eu cu Udrea, băh, asta-i întrebarea! Tu stai la muncă, piticule! Sau, să înţelegi şi tu, merg decât eu cu Udrea, hă, hă!

-Adică, doar dumneavoastră cu Udrea, aşa e corect. Pardon, cu doamna Elena.

-Da, băh, Boc, eu ce tot îţi spuneam până acum??

-Păi, aţi zis decât dumneavoastră cu Udrea…

-Boc, te persiflam!

-Da, dar nu e corect gramatical..

-Boc, te pleznesc!

-Ia!

-Băh, eşti nebun?

-Sunt, nu sunt dar nu vorbiţi corect, hi, hi…

-Boc, tu nu vorbeai corect, eu te-am tot corectat şi apoi te-am luat la mişto…Bine, tot timpul te iau la mişto dar, mă rog…Am spus decât ca să râd de tine.

-Dar nu e corect!

-Piticule, tu mă iei la mişto? Râzi de preşedintele ţării?

-Nu, mă iertaţi…Îmi spuneţi o glumă?

-Boc, nu mă lua cu din astea…

-Vă rog, una scurtă…

-Băh, Boc, fie. Stai să mă gândesc…Hai că-ţi zic una cu Boc, hă, hă!

-Cu mine?

-Da, Boc, cu tine..Da’ nu te superi. Mi-a zis-o ieri cineva, e bună…

-Bine, hi, hi.

-Deci, fii atent. Ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc..Eventual poţi să întrebi ce?

-Aşa…

-Păi, hai. Ce vede Boc…Nu, ce spune Boc când o vede pe Udrea, hă, hă, că mă apucă râsul când mă gândesc!

-Păi, ce să spun…? Săru’mâna, ce mai faceţi, ce face domnu’ Traian…

-Boc, tu o întrebi pe Udrea ce fac eu?

-Da…Nu..?

-Păi, nu, Boc! Ce treabă am eu cu Udrea? Mă rog, e treaba mea, hă, hă, da’ nu e treaba ta piticule!

-Mă iertaţi…

-Băh, hai că pierdem bancul! Deci, eu întreb ce spune Boc când o vede pe Udrea şi apoi tu întrebi ce.

-Ce?

-Nu, băh, stai să pun întrebarea!

-A, da. Mă iertaţi.

-Aşa. Hai că mi-e sete. Deci, ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Ce?

-Ce genunchi frumoşi aveţi, hă, hă, hă! Râzi piticule!

Clanc!