A ajuns la urgenţe după ce l-au înjunghiat picioarele în plină stradă

Scene de coşmar pe o străduţă din cartierul Berceni. Un pensionar a fost victima unui incident de o violenţă ieşită din comun după ce picioarele cu care a ieşit la plimbarea de seară au început să-l înjunghie pe la spate, mai precis pe la închieituri, aparent fără niciun motiv.
”Este strigător la cer! Mă tăvăleam de durere pe toruar cu mâinile înfipte în picioare şi lumea se uita pur şi simplu la mine. Le-a fost frică să se bage! Le-a fost frică! Suntem un popor de laşi!” s-a plâns reporterilor HotMuse domnul Valerian Soare, victima oribilului incident.
Întâmplarea este cu atât mai revoltătoare cu cât nenumărate semnale de alarmă au mai fost trase şi după ce pe un tânăr buzoian l-a tăiat căcarea ziua în amiaza mare, chiar pe o trecere de pietoni din faţa poliţiei şi, cum nu era de ajuns, la scurt timp după ce au sosit la faţa locului şi au constatat ce s-a întâmplat, pe membrii echipajului SMURD i-a buşit râsul.

Jam session chirurgical

Un bătrân din Negreşti-Oaş (Satu Mare) a fost operat la rinichi de o echipă de medici la lumina lanternei după ce aceştia s-au trezit în timpul operaţiei fără curent electric. Omul a ieşit sănătos din intervenţia chirurgicală, mulţumind doctorilor pentru efortul depus.

Ce nu se ştie însă este că în cadrul aceleaşi intervenţii echipa operatorie a mai întâmpinat şi alte mici dificultăţi care au fost soluţionate cu multă inventivitate, ca de exemplu: în lipsa anestezicului s-a apelat la una din şosetele medicului care era de gardă de aproape două zile; ventilaţia a fost asigurată cu ajutorul unui furtun de scos vinul procurat in extremis de la portarul spitalului; deoarece bisturiul nu mai tăia, pacientul a fost deschis cu flexul, pentru ca la finalul intervenţiei să fie cusut cu aţă de macrameu pusă la dispoziţie de o asistentă pasionată de croşetat; în timpul operaţiei s-a folosit pentru aspirarea sângelui un aspirator Bosch de generaţie mai veche alături de un set de bureţi de bucătărie; rămaşi fără mânuşi medicale chirurgicale, medicii au fost nevoiţi să folosescă mânuşi menajere dezinfectate cu rachiul primit de un medic de la unul din pacienţii mai înstăriţi; iar la finalul intervenţiei chirurgicale, din cauza lipsei locurilor de la terapie intensivă, asistentele au fost nevoite să-l plimbe pe pacient cu liftul timp de 12 de ore.

După un asemenea succes, ne aşteptăm ca Ministerul Sănătăţii să-i propună pe medicii de la Spitalul Orăşenesc Negreşti-Oaş la premiul Brico Store pentru medicină.

Cu MIG-ul la Patriarhu'

În România, ţara care îşi merită de o mie de ori mai mult conducătorii decât denumirea de „ţară”, se întâmplă, ca de obicei, lucruri trăsnite. Şi asta nu din cauza copiilor sau beţivilor, ci pentru că „aşa vrea Domnul..”.

Ultima întâmplare care a făcut pentru a nu ştiu câta oară să-mi tresară inima în piept pentru că sunt român, a fost aceea că Ministerul Apărării Naţionale a scos din uz câteva MIG-uri din generaţia old-school şi le-a trecut în patrimoniul altor instituţii (în scop comemorativ), printre care şi Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului. Preafericiţii de moldoveni au primit ofrandă două avioane MIG 21, evident dezafectate şi fără echipamente militare ca bonus.

Preafericiţii vor fi de acum înainte şi mai fericiţi, gândindu-se că vor avea de acum înainte în ogradă un mijloc de ridicare către cer mult mai rapid şi mai performant (atenţie, şi de fabricaţie rusească!). În plus de asta, deplasările în teritoriu se vor face în timp record, ceea ce va duce la creşterea substanţială a numărului slujbelor de sfinţire. Sau, poate, în lipsa banilor pentru finalizarea catedralei din Roman, în locul crucii va fi plantat un frumos MIG 21, vopsit în auriu.

Rămâne de văzut dacă, pentru a mulţumi acestei donaţii, piloţii de vânătoare vor avea în carlingă, lipite de geam, cruciuliţe şi iconiţe sfinţite gratis de preafericiţi.

Ţara arde şi babele îngenunchează

   Iată că, în prag de protest naţional al sindicatelor şi al votului pentru moţiunea de cenzură, turma de enoriaşi mioritici a pornit către băloşirea moaştelor sfinţilor crucii lu’ Dumnez… Mă iertaţi. Spuneam că înainte cu o zi de blocarea capitalei de către necredincioşii în sfinţii din Guvern , s-a făcut o repetiţie prin blocarea centrului de către credincioşii în sfinţii din biserică.

   Ca în fiecare an, sărmanii, atât cu duhul, cât şi cu buzunarul, se aşează cu miile la cozi pentru a cere unei entităţi, care sălăşluieşte doar în capul lor, tot ceea ce viaţa şi propriile forţe nu le pot oferi. De la copii aduşi fără voia lor, până la bătrâne care abia pot urca două trepte, românii ajung chiar şi la îmbrânceli penibile doar să lingă un pic moaştele vreunui personaj monden decedat al lumii bisericeşti.

    Evident, conform specificului local, unde e aglomeraţie, e loc de scos ceva bani. Iar la o adunare de acest gen, trebuie bătut fierul pe partea religioasă. Ca atare, în zonă s-au instalat vânzătorii de acareturi dumnezeieşti, în numele Domnului, normal. Răsfoind presa celor cu mintea odihnită, am aflat noutăţile acestui sezon de moaşte, în materie de iconiţe, icoane, cruci, cruciuliţe, piuliţe, şuruburi sfinţite etc. Aşadar, enoriaşii datori la întreţinere şi cu mâncare doar pentru jumătate de lună, au putut achiziţiona fericiţi (şi în numele Bărbosului Suprem, normal) icoane-veioză, icoane şi cruci cu leduri, cruci fosforescente, cristale gravate cu laser şi multe alte simboluri religioase tehnologizate. N-am auzit, în schimb, să fie de vânzare batmani în miniatură (să şi-i agaţe taximetriştii cu parbrizul îndoit de cruciuliţe, pe post de preoţi de pluş) sau apă sfinţită la pachet cu vin (alb demisec) sfinţit, adică un fel de baterie sfinţită.

    Pe lângă asta, am aflat cum diverşi credincioşi au venit să se milogească în faţa oaselor sfinte, pentru a li se împlini diverse fantezii. După cum vedeţi în imaginea de mai jos (sursa Libertatea) tânărul student Costi, un om nefericit de altfel, a venit să se plângă de faptul că ia doar note mici iar rugămintea sa a fost să ia note mari la examene (o logică de fier, nu?). Atât de nefericit este Costi din cauza asta încât a atins moaştele cu carnetul de student (!). Specialiştii redacţiei sunt convinşi că tânărul Costi poate lua note mari dacă ar deschide un pic cursurile şi ar învăţa.

   Poate n-ar fi o idee chiar aşa rea, până la urmă, ca lucrurile să funcţioneze atât de simplu. Luând exemplul tânărului care speră să-şi rezolve problema notelor mici doar atingând moaştele cu carnetul de note, să ne gândim cum şi-ar putea rezolva enoriaşii problemele cu hemoroizii, problemele cu erecţia sau problemele cu tractul intestinal, atingând osemintele cu ce cred dumnealor de cuviinţă. Cei care au probleme cu capul am văzut eu că speră să rezolve afecţiunea ating moaştele cu buzele.

 

moaste

Iubire interzisă

   Am urmărit cu sufletul la gură frumoasa poveste de dragoste, extrasă din culturalul Libertatea, dintre un cetăţean al localităţii Potârnichea şi iapa vecinului său. Din păcate, basmul celor doi s-a terminat trist, îndrăgostiţii căzând pradă gurilor rele din sat, invidioase pe iubirea celor doi.

   Ce s-a întâmplat? Nicolae Bocioagă (un tânăr în vârstă de 46, 50 sau 61 de ani, în funcţie de sursa poveştii), după ce a fost părăsit de soţia sa, a picat într-o depresie cruntă, jurând că niciodată nu va mai avea ochi pentru o altă femeie. Un crez de care, în timp, s-a ţinut cu tărie, fiind convins că nu va mai cunoaşte niciodată gustul dulce-amar al iubirii idilice. Dar, după o lungă perioadă de tăcere, inima i s-a mai înmuiat o ţâră. Prima care i-a ieşit în cale a fost gâsca lui Florin, un cetăţean al aceleiaşi localităţi. Deşi Nicolae Bocioagă s-a străduit să dea o şansă noii sale relaţii, aceasta a eşuat. Dar tânărul nu a renunţat, dându-şi o nouă şansă cu măgăriţa altui sătean. Nici de această dată nu a mers.

   Dar iată că, într-o frumoasă zi de toamnă, şansa i-a scos-o în cale pe iapa vecinului său alăturat. A văzut-o ieşind din grajd, cu cosiţele în bătaia vântului, unduindu-şi graţios picioarele cu nişte copite superbe către păşune. A ştiut că ea este aleasa. Zi după zi a urmărit-o discret, neştiind cum să-i şoptească cuvinte de amor. Îi lăsa aproape în fiecare seară câte un buchet superb de fân în iesle, uns cu dragostea sa…

   A fost suficient un singur nechezat şi o privire oacheşă pentru ca Nicolae Bocioagă (tânărul de 46, 50 sau 61 de ani, în funcţie de sursă) să ştie că a venit momentul să-şi ia inima în dinţi, sfoara în buzunar şi litrul de ţuică la bord. A pândit-o pe frumoasa iapă, a legat-o cu pasiune de gard, mângâind-o cu ţesala incitant prin păr şi pe spate iar apoi… apoi au făcut dragoste ca doi nebuni.

   Dar nu a fost să fie. Vecinii, invidioşi pe frumoasa poveste de dragoste a celor doi dar şi pentru că ştiau că iapa era promisă deja altcuiva (calului lui nea Gheorghe, se spune), l-au prins pe tânărul Nicolae, predându-l organelor de poliţie. Un final trist, cu un suflet iarăşi îndurerat şi cu o iapă lăsată pradă gândurilor negre şi cu ieslea privată de mirosul iubitului său…

 

   Enervaţi de idila celor doi, sătenii au prezentat denaturat istorisirea jurnaliştilor. Ca atare, în presă totul a fost împroşcat cu noroi: „Un zoofil a violat iapa unui vecin din Potârnichea. Vecinul a vrut s-o omoare, gândindu-se la ruşinea animalului. Apoi a vrut să-l bată pe Nicolae Bocioagă, zoofilul. Vecinii l-au predat poliţiei. Vecinul n-a mai omorât iapa, spunând că animalul n-are nicio vină. I-a schimbat locul de păşunat, s-o ferească de bestie.” Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu!

Guvernul Boc loveşte în copulaţie!

Inspirat, probabil, de modelul guvernului Boc, şi anume că orice pare sau este mare trebuie musai tăiat, un bătrân de prin Cluj şi-a făcut o fină analiză a scrotului şi a remarcat o inegalitate între cele două testicule. Şi cum diferenţele nu sunt acceptate între două sisteme care, practic, au aceleaşi performanţe, domnul respectiv şi-a aplicat o ordonanţă de urgenţă pentru reducerea  cheltuielilor cu spaţiul din scrot. Astfel, folosind lama bine ascuţită a unui cuţit, s-a apucat să-şi taie din coiul mai mare, pentru a egala în dimensiuni cei doi locuitori ai planetei Scrotland. Ceea ce nu vă dorim şi dumneavoastră.

Lăsând la o parte lipsa clară de creier a omului (oricât de puţini neuroni ai avea, nu-ţi pui niciodată problema să-ţi tai dintr-un coi, la dracu’!), nu am putut să nu remarc faptul că evenimentul este încadrat (pe site-ul unde l-am găsit) de câteva ştiri cu tentă politică (foto mai jos). Ceea ce mi se pare normal. După ce cititorul se plictiseşte de aceleaşi contre între partide, aceleaşi măsuri nepopulare şi ineficiente ale guvernanţilor, hop, se trezeşte din letargie aflând cum cineva, undeva (în România), s-a automutilat din varii motive. Apoi, mai băleşte la nişte poze exotice, mai vede o sculă nouă apărută pe piaţă, mai aruncă privirea la o pereche de ţâţe şi gata, s-a terminat ziarul. Şi programul de muncă, evident.

Nu vreau să concluzionez în niciun fel. Vroiam doar să spun că un nene şi-a tăiat un coi. România, cu presa şi mogulii ei cu tot, e tot în Europa.

stire

Porc ochit, om lovit

Zilele trecute, un român care lucra pe un teren agricol din Franţa a fost împuşcat de un braconier după ce a fost confundat cu un porc mistreţ.

Accidente vânătoreşti se mai întâmplă. Dacă te aventurezi la cules de bureţi ignorând avertismentele brigadierului silvic cum că în zonă urmează să vină domnul Ţiriac sau dacă te anturezi la o partidă de vânătoare cu vreun aşa-zis prieten care te-a luat la ochi cu mult înainte, ai avea toate şansele să fii împuşcat accidental. Dar să fii împuşcat pentru că ai fost confundat cu un porc mistreţ, e altceva.

Că temutul braconier de l-a luat în cătare pe românul nostru nu mai văzuse un porc mistreţ decât pe Animal Planet, în materiale nedublate în franceză, sau că la momentul respectiv al nostru compatriot săpa după râme în patru labe iar pilozitatea sa a înşelat până şi ochiul fin al vânătorului, naiba ştie.

Probabil că după ce arma de vânătoare s-a descărcat iar vânătorii cei răi au umplut cu olalauri împrejurimile, şi-au dat seama că ceva e-n neregulă imediat ce în loc de guiţatul strident al unui porc în agonie au auzit un nedesluşit: bă, nu mai trage’n pizda mă-tii!

Râdem, glumim, da’ bine că în urma incidentului omul s-a ales doar cu un genunchi găurit şi nu mai mult.

Ah, şi-ar mai fi ceva. O astfel de întâmplare nu poate decât să întărească şi mai mult ideea că, priviţi din anumite unghiuri, bărbaţii pot părea într-adevăr nişte porci.

Invidie versus talent

   Deci, da. Talentele nu pot fi stăvilite. Cel puţin, nu în România. De la o vârstă fragedă, până la bătrâneţe, de la cel mai mic la cel mai mare, iată cum românii îşi exprimă năduful, într-o formă artistică, demonstrând tuturor că în oricare din noi sălăsluieşte o sămânţă de cântăreţ, care nu trebuie decât un pic udată pentru a deveni un adevărat arbore plin de sunete şi triluri suave, alături de o încărcătură a mesajelor plină de vers şi sentiment.

   Aşadar, premiul acestei săptămâni merge la trupa Brigada A.M., un duo de succes care ar avea şanse reale să cucerească inimile ascultătorilor. Având la bază un stil muzical bine ales, cei doi băieţi, mustind a talent, se joacă cu fiecare cuvânt alăturat portativului, oferind auditoriului un mesaj puternic, tranşant, care reflectă atât probleme sociale, cât şi personale. „Stilul Oprişan”, un lait motiv al poveştii muzicale, se potriveşte ca o mănuşă socialului scos în evidenţă destul de clar: „iad”, „rai”, „frăţioare”, „femei”, „mă-ta”, „te fugărim”. Nu lipseşte nici componenta temporală, proiectată sub linia speranţei, pentru un orizont plin de candoare: „o s-o ducem mai bine an după an, e stilul nostru, stilul Oprişan”.

   Savuraţi, aşadar, această feerie muzicală!

 

 

   Evident, nu puteau să lipsească şi săgeţile critice, aruncate într-un mod atât de acid încât alunecă pe o pantă mânjită cu nesimţire. Astfel, o anti-trupă, nişte indivizi care probabil nu au terminat nici grădiniţa, batjocoresc munca celor de la Brigada A.M.. Numele lor este Brigada P.M., afişat cu o indolenţă crasă pe site-uri. Mesajul acestora este unul infect, plin de măscăreli şi derizoriu. Din cauza celor ca ei, lumea muzicală românească nu va scăpa niciodată de noroi. Să vă fie ruşine, măi celenteratelor!

 

 

   Din fericire, cei de la Brigada A.M. nu s-au lăsat mai prejos şi le-au dat o replică celor ca Brigada P.M., avertizându-i că ceea ce fac ei este o muncă serioasă, în care se investeşte suflet, energie iar succesul de care se bucură nu este unul întâmplător. Evident, mesajul este exprimat în „stilul Oprişan”, tranşant, clar dar având cuvinte bine alese. Aşa că, pardon, fraierilor, aveţi grijă! Brigada A. M. rules!

 

P.S.:  Să moară caca dacă mai înţeleg ceva din ţara asta.