M-am scremut din idei la cum ar putea recurge la impresionarea reprezentantelor sexului frumos diversi indivizi cu diferite tipologii:
Tipul cu finisajele: “Pielea ţi-e atât de fină de până şi şmirghelul s-ar căi”
Badaranul: “Mă scuzi, n-am practicat hipism, dar îmi place să sar calul”
Laborantul: “Mă faci să mă simt de parca toţi electronii gravitează de fericire”
Tipul cu hiper-glicemie: “O cafea fără zahăr, te rog, că apoi încep să-ţi fac ochi dulci”
Marele derby Dinamo – Steaua de duminica seara a fost castigat cu 2-1 de dinamovisti care i-au primit si apoi trantit pe rosi albastrii in “groapa”. N-a fost un meci spectaculos ca acel 2-4 din Ghencea de anul trecut, dar, tinand seama de miza partidei de ieri, a fost destul de animat – chiar a aratat a meci intre Steaua si Dinamo. Daca acum un an dinamovistrii “i-au ajutat” pe stelisti aparandu-si corect sansele in meciul cu CFR-ul, victoria lor impotriva clujenilor permitand stelistilor sa acceada in preliminariile Champions League din postura de vicecampioni, anul asta cainii au muscat din Steaua si le-au cam curmat speranta la prima pozitie. Asta spre bucuria CFR-ului care pe langa faptul ca e aproape de castigarea titlului dupa mai bine de cinsprezece ani de suprematie a echipelor din capitala e pe cale sa realizeze si o premiera in fotbalul romanesc, care nu i-a suras anul trecut lui Dinamo, si anume calificarea directa in grupele Champions League. Doi se bat si-al patrulea castiga.
Dupa doua derby-uri consecutive castigate, cu Rapidul si cu Steaua, cainii si-au curatat putin blana care se imbibase cu rusine dupa rezultatele slabe din ultima vreme care au atras dupa ele si ploaia de critici a suporterilor.
Lasand la o parte orgoliile, parerea mea este ca Steaua ar trebui sa se multumeasca si cu locul doi, un loc echitabil de altfel fiind loc de Champions League. Titlul a fost pierdut in turul campionatului nu in meciul cu Dinamo. Dumnezeul lui Gigi Becali n-a mai schitat ieri nimic. A fost obosit dupa sarbatori.
Diferenta pe care a facut-o Dica a dat mai tot timpul meciului zero, Banel a luat la tinta jucatorii adversi, Lovin are un acces de “hating” si uita de fairplay in finalul partidei nereturnand mingea dinamovistilor, atacantii stelisti se suteaza unul intr-altul in faza decisiva… astea sunt doar cateva din micile rautati ale microbistului din mine, acum cand echipa favorita a incasat-o.
Daca nu ma insel, Vizante a zis odata ca “baietii a jucat bine, da’ i-a batut scarbile alea”. Cam asta e concluzia cea mai des intalnita la majoritatea suporterilor care nu accepta infrangerea favoritilor. Nu si a mea. Pana la urma si-au facut-o cu picioarele lor.
Lasand disputa de pe teren la o parte, am inteles de la comentatorii partidei ca mai multi dinamovisti ce au fost intervievati au afirmat ca urasc mai mult Steaua decat iubesc Dinamo. Nu stiu exact in ce masura inversunarea asta e intalnita si in tabara stelista in raport cu Dinamo, dar presupun ca are aceeasi incidenta cunoscuta fiind disputa dintre suporterii celor doua cluburi.
De unde ura asta viscerala? Nu esti caine pana la moarte daca nu urasti intai Steaua sau invers, nu esti indeajuns de stelist daca nu urasti Dinamo? Ma indoiesc, mai rau ca suporterul ce a receptionat un lant pe spate, ca e adevarat. E ca si cum ai redenumi Clubul Dinamo in F.C. Anti-Steaua sau Clubul Steaua in F.C. Anti-Dinamo.
Pana una alta se apropie Euro 2008. Ar fi timpul sa reinvete si nationala sa piarda frumos ca de castigat… o sa castige Clujul campionatul.
Anul asta m-am hotarat. Vreau sa devin milionar in dolari. Un milionar in dolari cu bani, cu multi bani… Fara grija zilei de maine, dar cu grija zilei de ieri (adica sa ma intreb in fiecare dimineata ce am facut ieri rupt de beat toata ziua). Sunt dispus sa urmez cursuri sa obtin calificarea de milionar in dolari.
Independent de decizia asta a mea, intamplarea a facut sa pun mana pe o hartie care aducea foarte mult cu o bancnota euro. Mi-a sarit in ochi, ce-i drept, pentru ca eu nu obisnuiesc sa las valuta la vedere. Mult mai sigur e sa o depui in banci sub forma de rata lunara.
Dupa ce am numarat zerourile, care erau sase le numar, m-am gandit ca daca s-ar introduce o astfel de bancnota in circuitul monetar din Romania, prima ar fi surprinsa la un chiosc de ziare din mall cand Adi Minune, ramas fara marunt, ar vrea sa-si cumpere ziarul.
Am intors hartia pe cealalta parte si… ce sa vezi?! O intrebare de un milion de euro: “Vei merge tu in cer?”. Poftim!? Ce inseamna asta? Oferta promotionala la Blue Air? Se cauta Jack pentru escaladarea vrejului de fasole? Nu mai inteleg nimic… acum avem si excursii in rai la super-oferta? Dumnezeule, cum dracului vine treaba!?
Apoi urmeaza un test rapid pe care eu personal l-am picat cu brio. Punctajul acumulat ma incadreaza in profilul vinovatului mincinos, hot si hulitor. Prea curvar asa… nu sunt.
O propaganda religioasa pangarita in toate gaurile zerourilor din milionul de euro. Dar trebuie sa recunosc ca ideea cu euroii e bine aleasa. La mine a functionat si mi-a atras atentia. Totusi, oamenii care au nascocit fituica asta la ce Doamne Doamne s-or inchina? E cumva o noua optica in promovarea pioseniei, una vazuta prin ochiul dracului?
Bine ca nu au vrut sa atraga atentia punand textul pe dosul unui aparent calendar cu o femeie despuiata sau, mai simplu, printr-o scena in care Papa isi face ultima rugaciune pe esafod inainte sa fie ghilotinat dupa ce a intretinut relatii intime cu o virgina mulatra lesbiana. Sincer, nu mare mi-ar fi fost mirarea daca textul s-ar fi incheiat cu o concluzie in genul: “Hai bai oameni buni, cum dracu’ sa nu credeti in Dumnezeu?!”.
