Orgasm sincron

Astăzi a fost ziua Orgasmului Global. Mii de milioane de oameni din toate colţurile globului care au vrut să participe singuri sau în cuplu la menţinerea păcii mondiale nu au trebuit decât să îşi dea drumul fix la 14:04 – orele României, consolidând astfel o nouă ediţie a probei mondiale de orgasm sincron.

Nu ştiu exact câţi au văzut în această formă de manifestare un nou motiv de sex sau de autosatisfacere şi câţi au penetrat cu adevărat mesajul acestei acţiuni de amploare, dar eu unul cred că deja se întrevăd noi orizonturi în ce vor avea să însemne acţiunile de protest. Cum ar decurge de exemplu o grevă a profesorilor care, în loc să îngheţe ani şcolari sau să mărşăluiască pe străzi, s-ar închide în cancelarii şi timp de o oră ar protesta făcând dragoste ca la carte. N-ar lua guvernul mult mai repede act de necesitatea majorării salariilor!? Act sexual, desigur.

Aniversare CNA fără Paraziţii

CNA a decis joi să someze Kiss FM deoarece în timpul emisiunii Cronica Cârcotaşilor a fost difuzată în fm piesa “De ziua ta” a trupei Paraziţii, făcându-se astfel uz de limbaj vulgar într-un interval orar în care copiii pot sta cu urechile pâlnie la difuzor.

Păi înainte era altfel nene. Copiii nu beneficiau de luxul oferit de mijloacele media de astăzi în materie de trivialităţi. Când era vorba de îmbogăţirea repertoriului de cuvinte deocheate, mereu intra pe fir câte-o vecină mai dezgheţată, vecină care avea grijă să se revanşeze cu o bombonică la auzul fiecărui cuvânt urât cu greu smuls din gura chindărului stânjenit de insistenţa ei. Iar când la coadă la pâine micuţul/micuţa întreba în gura mare: mami, ce e aia pula?, femeia reacţiona ca şi cum s-ar fi rostit cel mai abominabil lucru cu putinţă şi intra pe loc în pământ de ruşine. Şi uite aşa generaţii întregi se trezeau în pragul pubertăţii asociind pula sau pizda – după caz, cu nişte cuvinte înfiorătoare. Nu mai vorbim de înţelesul care se ascunde odată cu ele în pantaloni. Ori, nu este chiar aşa.

Oricum, dacă Huidu şi Găinuşa n-au pus pătrăţelul roşu în colţul gurii înainte de difuzarea piesei, pentru ca părinţii să apuce să le pună copiilor mâna la ochi sau să-i trimită să se uite în linişte la wrestling, asta e. Să suporte consecinţele, frate! Cum ar veni asta? Tocmai acum să dea curs desfrâului? Acum când sărbătorile ne dau târcoale? Când spiritul Crăciunului învăluie bradul schelă montat în centrul oraşului?

În preajma Crăciunului, toate posturile de radio ar trebui să fie adevărate transmiţătoare ale iubirii. Ar trebui ca pe toate frecvenţele să se-audă clinchetul clopoţeilor, tropăitul renilor sau flatulaţiile Moşului. Copiii ar trebui să râdă cu gura până la tâmple ascultând radioul iubirii, în drum spre casă şezând pe scaunul din spate al trăsurii părinţilor luată în leasing. Şi astfel, spiriduşii şi îngeraşii iviţi pe calea undelor în eter îşi vor face loc printre pulele înaripate slobozite din gura celorlalţi participanţi la trafic.

Până la modificarea grilelor de programe ale posturilor de radio, vă propun să vă conectaţi direct la fenomen. Cei care suferă de verticalitate morală să aibă mare grijă la spate. E o piesă cu mare greutate.

Dacă fotbalul este rege, ei sunt bufonii

Iată, se apropie finalul de an şi încep să se facă tot felul de bilanţuri. DNA-ul, se pare, doreşte o acţiune de final menită să şteargă, într-un fel, imaginea de inutilitate câştigată fără prea mare efort de-a lungul întregului an. Astfel, după cutremurul stârnit în lumea fotbalistică astă-vară, cu celebrul caz „Valiza”, au urmat zilele acestea replicile corespunzătoare iar Becali şi Piţurcă senior au sfârşit prin a fi trimişi în judecată. Va fi interesant de urmărit cum se va desfăşura acest proces şi, mai ales, care va fi finalizarea.
Cum era de aşteptat, odată cu apariţia în presă a stenogramelor ce cuprind discuţiile diverselor personaje implicate în acest caz, mucegaiul a început să se extindă. Feţele crispate, împănate cu transpiraţie şi parfumuri scumpe ale finanţatorilor de cluburi au apărut ca ciupercile după ploaie prin toată presa, aruncând cu noroi şi, evident, arătându-şi aura de victime ale înscenărilor obscure. Bineînţeles, nimeni nu este vinovat iar tot ceea ce se întâmplă fie are un scop defăimător, fie are iz politic. Încrengăturile sunt atât de complicate, începând de la patroni de echipe, conducători de ligă şi terminând cu antrenori sau jucători de mâna a doua, încât şirul evenimentelor se pierde în neant. Cert este faptul că putregaiul există iar mirosul ce a început să-l degaje este din ce în ce mai înţepător. Actorii acestui film prost îşi joacă de ani buni rolurile, menţinând pe linia de plutire audienţele. Din păcate, jucătorii, adică cei care ar trebui să caute laurii şi să aducă spectacolul adevărat în faţă, îmbracă doar straie de figuranţi. Iar premii pentru rolurile de umplutură nu există.
Bilanţul acestui an fotbalistic nu este unul plin de laude pentru cluburile româneşti. Dimpotrivă, conul de umbră se extinde iar orizontul rezultatelor cu adevărat importante se îndepărtează. Filmul rulează în continuare, sub privirile din ce în ce mai triste ale sportului rege. Ei, bufonii, vor fi tot timpul cu zâmbetul pe buze.
 

Atacul ţâţelor

SUA este în pericol! Sânii unei românce, ce se numără printre iepuraşii Playboy, fac ravagii peste ocean. După uraganul Katrina, este rândul româncei Cristina Neluţescu să măture cu săracii americani. Parcă-mi şi închipui titlu mare la CNN: fata cu sânii de foc loveşte din nou. Forţele federale nu mai au cu face faţă. X-Men există!

Dacă sunt aşa de fioroşi sânii ăştia ai domnişoarei, să-i ţină dom’le în lesă. Sau să-i ducă la dresor. Să nu-i mai lase să zburde săltăreţi pe la nasul americanilor să se-ajungă să îi stoarcă pe săracii oameni şi de ultima privire. Să îi ţină închişi în cochilii de azbest şi să îi lase să vadă lumina zilei doar noaptea, atunci când sunt doar ei trei singuri, închişi în dormitor. Ei trei, adică Cristina, Sî şi Nî.

Urna scapă turma

Gigi Becali este foarte supărat. Nici de data aceasta nu l-au ajutat urnele. Nici la fotbal şi nici la politică. Şi nici blocajul imobiliar nu-i prieşte la buzunar. Omul însă continuă să creadă în oaia lui norocoasă.

După ce şi-a cerut iertare celor cărora le-a bătut ambi obraji – şi cel întors şi cel neîntors, a decis să iasă din viaţa publică. Latifundiarul a mai declarat că va ieşi probabil la o emisiune televizată o dată la 3-4 luni. Că or fi 3-4 luni sau or fi 3-4 sâmbete, om vedea.

Planurile lui pentru viitor sunt foarte clare: îşi va face o bancă (deci va deveni bancher), îşi va face o televiziune (deci va fi şi patron de presă), se va ocupa de Steaua (deci va fi în continuare patron de fotbal) şi va rămâne la hobby-ul lui oieritul (deci va ramâne Gigi Becali).

Ştiute fiind ambiţiile lui Gigi Becali, n-ar fi deloc surprinzător să aflăm că Războinicul Luminii intenţionează de fapt să pună bazele primei vieţi publice cu circuit închis.

Exerciţiu involuntar de sinceritate al lui Mircea Badea

Câinele de pază al „democraţiei” motăneşti, adică Mircea Badea, a avut iar un exces de zel în bătălia pe care o duce împotriva lui Traian Băsescu. De această dată, dumnealui a urmat exemplul jurnalistului Muntandar al-Zaidi, cel care şi-a aruncat şoşonii după George Bush. Bineînţeles, scena gândită de Mircică a fost una imaginară, în sensul că „dihorii” săi au fost aruncaţi simbolic, către un Traian Băsescu închipuit după ecran. Motivele care stau la baza acestei manifestări sunt cunoscute şi nu are rost să fie amintite aici.
Una peste alta, personajul angajat în reţeaua de Antene nu vede cu ochi buni viitorul spaţiului său de emisie, cel puţin nu în cadrul aceluiaşi trust. De altfel, pe blog-ul său, Badea bate nişte aluzii vis-a-vis de această chestiune, cauza fiind, printre altele, alianţa politică născută în aceste zile. Haide, bre nea Mircea, păi de ce ai motive de panică ? Ce legătură are politicul cu presa ? Sau, mă rog, ce legătură are politicul cu presa lui nea Voiculescu ? Şeful tău e un om corect, obiectiv şi nu intervine în colorarea opiniilor matale şi ale colegilor matale, nu ? Că dacă era aşa, sigur te luai şi de el şi-l dădeai de pământ…Care-i treaba, de fapt ? Aaa, spui că ţi-e frică de îngrădirile care ar putea să apară de acum înainte, că, vezi Doamne, presa îşi va pierde din drepturi şi că emisiunea pe care o faci tu de patru ani „cu chinuri” va intra în proces de alterare. Păi, stai un pic…Despre ce alterare vorbeşti ? Nu o să mai poţi a-ţi arunca năduful peste Băselu şi gloata sa ? De ce ? Cine te va opri ? Şeful tău…? Pentru că este în coaliţia de la putere acum ? Vezi, involuntar ai recunoscut…Pentru că dacă ţi-e frică de schimbarea de direcţie a sudălmilor matale doar pentru că Dănuţ intră la putere înseamnă că (până) acum, fiind membru al opoziţiei, patronul îţi trimitea mesaje cu un alt parfum. Parfum pe care pantofiorii tăi de frustrat l-au degajat cu brio către ţinta dictată tot de şeful tău. Şi chiar aşa, de ce ţi-e frică ? Mai sunt şi alţii de înjurat, acum în opoziţie, care-i problema ? Sau, fără să-ţi dai seama, ai început să o iei personal ?
Nu (mai) sunt un fan al preşedintelui României. Şi este foarte bine că oamenii politici, în general, sunt călcaţi în picioare de către jurnalişti (cu siguranţă merită toţi). Eu sunt de părere că ar trebui admonestaţi grobian de tot poporul, însă acesta este un alt subiect. Mă îngrijorează faptul că în România lui 2008 nu există presă independentă. Şi îmi creşte tensiunea observând acest fenomen, mai ales acum, la comemorarea morţilor din decembrie 1989. Sângele apă nu se face, la fel cum morţii sunt cu morţii iar viii sunt cu viii. Este deosebit de trist faptul că morţii de la „revoluţie” sunt degeaba, dacă privim din acest punct de vedere. Cine lecturează printre rândurile jurnalismului românesc, vede limpede slugărnicia afişată politic. Iar Mircea Badea, prin temerile sale, tocmai a demonstrat acest lucru.
 

Slujba de purificare

Cica D-zeu se uita de sus din rai catre pamant, usor plictisit. Si da peste insula Mykonos si se ingrozeste: gay, destrabalare, orgii…Alearga intr-un suflet la Sf. Petru si-i spune sa bage o slujba de purificare si sa rezolve urgent situatia. Coboara asta pe Pamant, o ia la picior pe stradutze cu cadelnitza plina de tamaie fumeganda, cand, aude din spate de la un grup vesel: Papushe, vezi ca ti-a luat foc poshetzicaaa!