Jandarmii şi gay-feştii

Sâmbătă a fost Parada Gay Fest. Spre deosebire de anii precedenţi nu au avut loc incidente. Anul acesta nimeni nu a fost rănit. Nu s-au înregistrat victime nici de partea participanţilor la paradă, fie că au purtat tocuri sau nu, nici în rândul curioşilor de pe margini care au venit să arunce un ochi sau un ou sau o bucată de pavaj asupra minorităţilor sexuale mărşăluinde.
La ce desfăşurare de forţe a avut Jandarmeria, ai fi crezut lejer că este vorba de o vizită a Papei sau de vreun summit internaţional de mare anvergură. Sute de mascaţi au îngrădit traseul pe unde urma să treacă parada cu fetiţe şi băieţi, lăsând să se înţeleagă că acţiunea ce urma să se desfăşoare se înscria în rândul acelora cu un grad sporit de securitate.
Timp de aproape două ore ne-am învârtit (şi pe la Unirii şi pe la Izvor) pentru a avea un simplu contact vizual cu grupul vesel şi pestriţ, vânat de obiectivele camerelor. Dar nu, nu a fost posibil. Fără legitimaţie de presă erai uşuit de etităţile masive pavate cu plastic negru, mascaţii. Condiţii de siguranţă înseamnă condiţii de siguranţă, nene. Păi la ce distanţă au ţinut ei publicul curios de punctul zero, care era centru paradei, n-ar fi bătut nici puşca cu lunetă. Luându-şi treaba foarte în serios, băieţii erau setaţi de la bun început pe modul de funcţionare mare derbby. Adică, doamnă, vă rugăm să vă luaţi căţelul şi să mergeţi mai încolo că aici e aria de siguranţă, da? Sau haideţi şi dumneavoastră domnişoară mai încolo că n-aveţi ce vedea aici! Şi nu înţeleg, de ce puşca lor cu aer comprimat a fost nevoie să evacueze întreg Pacul Izvor? Li s-or fi reactivat unora de sus procedurile de siguranţă aplicate pe vremea când tovarăşul venea Acasa Poporului?
Toţi curioşii de pe margine căscau ochii ca proştii în interiorul imensei arii de siguranţă fără să se ştie de unde şi când vin curajoşii participanţi. Or fi intrat puţin pe la Adrian Năstase pe la Parlament şi mai întârzie, ori toată masarea asta de forţe o fi fost doar o diversiune pentru ca parada să poată avea loc într-un cadru mult mai liniştit… Lumea nu cunoştea… Întreaga nebuloasă crea impresia că în spatele cordoanelor de jandarmi tocmai s-a descoperit gaura curului, iar ei au primit ordine stricte ca nimeni să nu o pătrundă.
Pot înţelege că România nu are deschiderea şi nu este pregătită (şi asta s-a observat şi în urma paradelor gay din anii trecuţi) să ţină un marş al minorităţilor sexuale în condiţiile în care au loc şi celelalte marşuri, doar cu un cordon, două de jandarmi, în plină stradă. Dar să cazi atât de uşor în extrema cealaltă, nu e bine nici aşa, băi nene. Dacă vor să fie mult mai în siguranţă, să organizeze următoarea paradă undeva în studio unde să aibă acces doar presa, fără a mai fi nevoie să paralizeze juma’ de centru. Nu mai pun la socoteală faptul că întreaga desfăşurare de forţe va face ca minorităţile sexuale să fie şi mai stigmatizate în rândul celor care nu tolerează ideea. Adică cine căcat sunt ăştia bă de beneficiază de atâta atenţie şi protecţie. Las’ că-i aranjăm noi!
Personal nu am nimic împotriva minorităţilor sexuale. Fută-se unde-or vrea şi cum or vrea. Fiecare e liber să-şi aleagă aşa cum simte partenerul/partenera. Dar modul în care au văzut să organizeze autorităţile acest aşa-zis marş al toleranţei, pe lângă condiţiile exagerate de siguranţă în care s-a desfăşurat evenimentul, nu a făcut decât să marginalizeze şi mai mult fenomenul în sine, separându-l şi mai acut de lumea ce ar trebui să înveţe să-l tolereze.

Mulţumiri lui Robert pentru aportul adus la realizarea acestui material.

Bate-o ar norocul

Elena Băsescu a apărut la întâlnirea cu susţinătorii din Arad cu o vânătaie sub ochiul drept.

Întrebată subtil cine a murdărit-o de un dos pe palmă, frageda candidată independentă a răspuns zâmbind, printre buze, că a s-a lovit dormind pe scări.

Ştirile de nota cinci

   Bună ziuea şi bine aţi venit la ştire pozitivă! Nu a fost multe evenimente emportante dar merită să le precizeze şi astea care este bune. A început campanea electorală, oraşul s-au umplut de afişuri, care mai de care mai veoi colorate. Aşa, oraşul arată mai mişto. Gradele Celsius a urcat în termometre, ceea ce este bine pentru natură. Ca atare, earba a crescut în parcuri şi aşadar căţeii poate să ascunde mai bine căcuţ şi pişu. Elevii a început bacaloriatul. Din greşeală, profesorii a greşit subiectul la istorie dar s-a anunţat la timp.Veştile bune vine una dupe alta. Antrenorul Mircea Lucescu a luat cupa UEFA, unul din puţinele succese ale României în lume, alături de Nadea Comăneci şi Ilie Năstase, care a reuşit să apară pe carduri la bancă. Patronul Băncii Naţionale a României a anunţat că gata cu criză şi că din toamnă începe să curge banii din nou iar lumea va putea să cumpere iar de la hypermarket. Alte ştiri bune vă aşteptăm la ora următoare.

A, să nu uităm, ultima oră: s-a eftinit gazele! Acum puteţi să o ardeţi mai bine.

Vă mulţumim!”

kanald

Daţi drumul oaselor!

În Andorra , un schelet de mamut siberian a fost vândut în cadrul unei licitaţii, contra sumei de 145.000 de euro.

În România, un dinozaur politic poate fi cumpărat în cadrul unei licitaţii, contra aceleaşi sume.

Cum să faci din ţigan-ţânţar, ţigan-armăsar

mosquito1Miercuri seara, Şahtior Doneţk a câştigat Cupa UEFA.
Raţ este în culmea fericirii. Victoria este şi a românilor. Mircea Lucescu confirmă. Mircea Lucescu este un mare antrenor. Lumea îl laudă. Europa vuieşte. Românii sunt mândri că sunt români. Ziarele titrează. Lumea se bucură. Printre altele, Il Giornale scrie: …zingaro romeno della panca… Cum!? Cum e posibil!? După tot ce a făcut Il Luce pentru fotbalul italian? Presa românească ia foc. Lumea odată cu ea. Nu doar Chivu şi Mutu sunt catalogaţi ţigani. Acum şi marele Il Luce. Elementul rasial din fotbalul italian se extinde. Ambasada română de la Roma se sesizează. Xenofobia nu mai are limite. Italienii se răzbună. Italienii nu au uitat nenorocirile ţiganilor români. Românii le arată obrazul italienilor. Acum este şansa ca Europa să vadă cine exagerează. Dar de-odată, şoc! Expresia buclucaşă n-a fost înţeleasă cum trebuie. Mircea Lucescu lămureşte. Nu doar că nu îl jigneşte, ba chiar îl laudă. Presa se depresurizează. Era doar o expresie des folosită în fotbalul italian. Înseamnă un antrenor care a stat pe banca tehnică a mai multor echipe. Lumea nu mai înţelege nimic. Oare Lucescu exagerează?
Nu ştiu exact cine, dar au bătut orele doisprezece; I’m out sau, mai pe înţelesul presei româneşti, sunt pe undeva pe afară.

Lucescu pentru România

După cum ştiţi meciul inceput aseară şi terminat azi-noapte dintre Werder şi Şahtior, două echipe ce-şi disputau cupa Uefa, s-a incheiat cu victoria oaspeţilor.

Un meci mai tacticizat decât interventiilor trupelor speciale într-o zonă ostilă, căci nimeni nu te ţine minte dacă ai jucat finala ci doar dacă ai câstigat-o, concluzia fiind că mai bine joci prost şi pleci dintre turcaleţi cu statueta poleită cu aur la subraţ decât să înnebuneşti spectatorii cu un joc complex, ofensiv ca apoi să plângi la final că ţi-au băgat-o adversarii in minutul 93 in traistă precum un gospodar la piaţă.

A câştigat fotbalul prin atmosfera produsă de 60000 de fani, a câştigat Ucraina, fiind prima lor cupă din istorie, dar cel mai mult am câştigat noi datorită domnului Mircea Lucescu. Acum, mulţumită lui mai scoatem şi noi capul de sub cearceaf pe la capăt, nu numai pe lateral cu jumătate de ochi.

Intreaga suflare europeană a văzut cum „un ţigan român”, denumit astfel de presa italiană, a câştigat cupa pe bune, legal, nu prin furt ori cine ştie ce ghiduşie.

De aceea îţi mulţumesc ţie, Mircea, pentru că, deşi eşti poliglot, în timpul meciului înjurai în română şi pentru că la finalul meciului ai purtat cu mândrie şi lacrimi în ochi drapelul României pe umeri.

Mă înclin in faţa demonstraţiei tale prin care ai arătat că rodul românului nu a putrezit de tot, e nevoie doar de dragoste pentru a înflori.