Horoscopul săptămânii 19-25 octombrie 2009

Bine aţi venit la o nouă discuţie internautico-verbală presărată cu numeroase viziuni. Din apartamentul încălzit doar telepatic, Jean Horoscopisdul alungă ceaţa aducând zâmbetul cititorului cu ajutorul unor tehnici noi de prezicere a viitorului. Menţionez că datorită frigului ochiul minţii este umflat, totuşi am reuşit să citesc stelele în braille. Să începem aşadar cu :

Berbec. Căldura sufletească este readusă în această săptămână printr-o infuzie de ţuică. Până joi beneficiaţi de o karmă pozitivă.  De vineri încolo aburii alcoolului se risipesc, limpezind viaţa dumneavoastră de căcat. La fel de mobil precum un stâlp de iluminat reuşiţi totuşi dumnică seara să daţi o bucă. Şi ca un fapt total diferit decât până acum persoana în cauză chiar respira.

Taur. După anumite încercări eşuate de a vă lua un concediu iată că în această viitoare zi de miercuri sunteţi anunţat/ă că v-a fost semnată cererea, bonus din partea angajatorului: va fi una permanentă. După două zile de relaxare începeţi să aveţi coşmaruri în care toaletele vă cer înapoi, implorându-vă să le curăţaţi. Vă umiliţi în faţa şefului cerându-i să vă primească, deoarece sunteţi singura persoană avizată în lustruitul fecalelor de pe interiorul de porţelan al wc-urilor firmei.

Gemeni. Ar trebui să purtaţi o căciulă. Nu că ar fi un ger năpraznic afară, dar aveţi nişte urechi hidoase. Lumea nu vă mai suportă, până şi la cantina săracilor aveţi interdicţie. Iată că persoanele cu o orientare sexuală diferită vor fi ofertate de către grădina zoologică pentru a-i ţine locul elefantului răpus de diaree. Nu vor avea probleme în a obţine această slujbă mai ales că sunt obişnuiţi să stea în patru labe.

Rac. Prima oară în viaţa dumneavoastră când aţi reuşit să impuneţi respect. Felicitări, conul de umbră în care vă aflaţi din momentul în care aţi fost luat în braţe de medic a dispărut. Nu se ştie exact de ce vi s-a luminat calea către o viaţă normală, dar presupunem că o implicare directă o are momentul în care aţi apărut involuntar pe sticlă, filmat pe ascuns de vecinul de palier în timp ce practicaţi degeţica unei studente la filologie.

Leu. Joi în urma monotoniei, adică a unei reprize de box cu soţul/soţia/amantul/amanta/chuck norris, veţi ajunge la spital cu două coaste fisurate şi unul dintre sfinctere inflamat. Lipsa banilor, necesari spăgii, vă împinge în a accepta oferta medicului de a deveni cobai pentru două zile. Sâmbătă cu ajutorul unor pastile experimentale vă va creşte o minunată trompă din buric.

Fecioară. Adoraţi această palmă acordată de către sezonul rece. În sfârşit puteţi să vă puneţi cât mai multe haine şi accesorii peste trupul dumneavoastră malformat. Joi bifaţi şi prima ieşire în societate pe anul acesta. Succes. Încercaţi totuşi să nu deschideţi gura, superglue-ul nu lipeşte când e frig. Nu, nu mă refeream la placă, era vorba de maxilar.

Balanţă. Bărbaţii vor ieşi sâmbătă la curve, sub pretextul vizionării unui meci de fotbal în oraş cu prietenii. Totuşi ar trebui să vă întrebaţi în prealabil soţia dacă în seara respectivă este schimbul trei, nu de altceva dar riscaţi iar să daţi peste ea.

Scorpion. Dependenţii de barbut ai acestei zodii vor saluta ideea de a juca în weekend un board game. La cererile dumneavoastră insistente, musafirii vor da curs invitaţiei de a juca pe bani. Vă veţi pierde apartamentul, din păcate nu şi soţia.

Săgetător. O vizită neaşteptată a soacrei vă readuce în minte o cunoştintă  mai veche din serile în care aţi încercat să combinaţi băutura în exces  cu sexul: depresia. Totuşi sâmbătă vă îmbujoraţi puţin în momentul în care soacra vă roagă să o duceţi până la un cimitir din apropiere. Sfatul meu este să lăsaţi totuşi lopata acasă.

Capricorn. Vă loveşte melancolia când, stând de vorbă cu nişte foşti colegi, vă aminteaţi de rebelul din dumneavoastră în timp ce frecventaţi cursurile  şcolii generale. Aţi dori să vă mai întoarceţi în aceea perioadă, însă din nefericire anul trecut aţi fost repent a treia oară consecutiv, fiind dat afară. Şi când vă gândiţi că de abia aţi împlinit treizeci de ani.

Vărsător. Săptămână presărată cu party-uri şi chermeze. Deci rămâneţi singur/ă deoarece partenerul/a de viaţă trebuie să dea curs învitaţiei. Mai primiţi aleator câte un telefon în care vă anunţă că este plictisitor, apel terminat în momentul în care gâfâitul din celălalt capăt al liniei devine sesizabil.

Peşti. Dorinţa de răzbunare pe cel/cea care v-a furat postul la serviciu devine insuportabilă în data de vineri, moment în care nu mai puteţi şi parafaţi actele de divorţ.

Persona revine în Bucureşti

   Trupa timişoreană Persona revine pe scena underground din Bucureşti, în această toamnă, începând cu 22 Octombrie.  Seria de concerte va conţine trei apariţii, după următorul program:

 

22 Octombrie în club Control

23 Octombrie în club The Silver Curch (în deschiderea trupei Byron)

24 Octombrie în Lăptăria lui Enache

 

Despre trupa Persona puteţi (re)citi interviul de aici.  Noi o să revenim cu detalii după concerte.

 

Să trăiţi cum puteţi!

După sloganul electoral „România bunului simţ – Crin Antonescu preşedinte” al candidatului liberalul la prezidenţie,  Traian Băsescu îşi relansează site-ul de campanie cu un slogan asemănător, şi anume “Vreau o Romanie a bunului simt!

Dacă până acum susţineam că politicienii nu erau potriviţi pentru România, iată cum ne dăm seama că nici România nu mai e ţara potrivită pentru ei.

Vaya con Dios, Señora

Toamna mohorâtă ce se încăpăţâna să îşi facă simţită prezenţa nu a venit cu mâna goală şi i-a readus cu ea, marţea trecută, de data aceasta în capitală, pe belgienii de la Vaya Con Dios. Contextul m-a regăsit şezând regulamentar pe unul din scaunele Sălii Palatului, chiar în intervalul desfăşurării concertului, printre cele câteva mii de spectatori prezenţi la eveniment. Lume multă, de toate vârstele, dominată de reprezentantele sexului frumos, atmosfera premergătoare concertului ducându-te cu gândul mai degrabă la o seară de teatru.

Sala, plină ochi, nu a fost nevoie să îndure linişte mai mult de un sfert de oră peste ora de începere anunţată oficial. Pianul, contrabasul, bateria îşi aşteptau cuminţi stăpânii. Curând, luminile s-au stins iar aceştia au intrat pe scenă luându-le în primire. La puţin timp, a apărut şi vedeta serii, Dani Klein, în aplauzele timide ale publicului. O doamnă bine, elegantă, extrem de jovială. Reprezentaţia a început lin, pe ritmuri de jazz şi a menţinut în mare măsură aceeaşi linie până la final, chiar dacă pe durata show-ului de aproape o oră şi jumătatea s-au lăsat auzite şi acorduri de blues sau chiar pop. Până şi orchestraţia hiturilor ce i-au făcut celebrii au fost puse pe ritmuri de jazz şi de blues, fiind presărate cu momente în care fiecare din cei şase instrumentişti îşi demonstrau măiestria în ale instrumentului. Peste toate, vocea inconfundabilă a artistei care a sunat impecabil. La fel ca şi toate celelalte instrumente. Sonorizare a fost la mare înălţime. Acustica sălii, asemenea.

Repertoriul a fost unul variat şi adaptat după cum spuneam şi mai sus la condiţiile unui concert de jazz. Au fost de la piese cunoscute precum What’s a Woman sau Puerto Rico până la preluări ale unor melodii africane, ţigăneşti sau chiar a săniei noastre cu zurgălăi.

Finalul mi-a reamintit ce înseamnă o formaţie care se lasă într-adevăr bisată. Reveniţi pe scenă după minute bune în care publicul se îneca în aplauze, vedetele serii au mai interpretat încă două piese, ultima dintre ele, Nah Neh Nah (melodie pe care chindăriţa din spatele meu a invocat-o de la începutul reprezentaţiei), ridicând întreaga sala în picioare. Am plecat plăcut surprins de prestaţia doamnei dar şi a colegilor săi de scenă.

Concert văduvaBOB

   Halloween-ul este o sărbătoare de import.  Nu o împărtăşesc. Orice manifestare artistică aflată sub amprenta acestui eveniment consider că are în spate oameni care urmăresc doar bani, fără să înţeleagă ceea ce fac. Dar, asta nu are nicio legătură cu muzica bună.

   Ca atare, pe 29 Octombrie se va produce concert văduvaBOB. De la ora 21.00, în club Control. Având în deschidere The Bad Days Will End. Halloween-ul nu are nicio treabă cu asta. Muzica, da.

 

afis_final_control

Să fii fericit!

Ce bine este să tragi o linie… Uneori. Nu contează unde, pe hârtie sau doar în față.  Linia tot trasă rămâne. Și mai bine este faptul că, după aceea, încep să apară în fața pupilelor omuleții purtători de căciuli în forma semnului de întrebare. Care scot din buzunare, fiecare, câte o întrebare. Logic. Și apoi așteaptă răspuns, clipind enervant din ochișorii ăia ai lor plini de verde și de neștiință. Ce-or vrea să audă? Dacă sunt fericit? Nu, nu sunt.

Dă-o naibii de linie. Și de omuleți. Și de semne de întrebare. Prietenul meu, îl știu eu, amator de balsam de rufe și iubitor de soție frumoasă, îmi răspunde de fiecare dată același lucru. La aceeași întrebare. Iar el nu trage linii. El face liste. Căci așa i-a zis lui psihologul. Un șarlatan, părerea mea, numai că lui nu i-am dezvăluit asta. Îl văd luminat când face listele și nu vreau să-i înfrâng plăcerea. Păcat, totuși. La finalul fiecărei liste este trist. Odată, mi-a spus că nu are timp. Adică are dar nu pentru ce ar vrea el. În fiecare zi se trezește cu o desagă de timp dar fie îl consumă la serviciu, fie îl pierde pe drum. Iar apoi, când zărește soarele căscând pe cer a somnic, se uită în desagă și găsește doar resturi. Cioburi. Resturi de timp. Și nu știe cum să le închege. Deși mă întreabă de fiecare dată cum să facă asta, nu am avut bunul simț să mă interesez și eu pe la cineva de tehnica în cauză. Un indolent, ce mai…

Îl întreb din nou. Iar el îmi răspunde același lucru. Mi-a spus altă dată că cineva i-a făcut o vrajă. „Ce vrajă?”. „Între soare și lună găsesc același drum. Am încercat să-l iau pe ocolite, cu spatele, cu mașina, pe jos, îmbrăcat, dezbrăcat, bolnav, sănătos, cum vrei tu…Drumul este același. Chiar am încercat de multe ori să las pe jos firimituri de pâine, ca la întoarcere să-mi pară o schimbare…Au dispărut! Ufff!”. Ce om stresat, prietenul ăsta al meu. I-am zis să aibă grijă că stresul îi crește colesterolul. Treaba lui. Nu-l interesează. Indolent, ca și mine. Îmi tot repetă că el o să moară fie de cancer, fie de inimă. Nesănătos, ce mai…

Deci, eu trag linii iar prietenul meu face liste. Eu sunt nefericit. El îmi dă același răspuns la aceeași întrebare a mea. Se plânge de timp, de drum, de soare, de lună, de orizont, nu vede că e stresat, se întâlnește cu psihologul și mă tot întreabă cum să închege resturile de timp. Apoi vorbește de inimă și boala aia năprasnică. Căcat. Îmi crește colesterolul din cauza lui. Iar eu la șarlatani nu mă duc. Apoi plânge. Se plânge că a încercat să facă odată un proiect și nu i-a ieșit. Proiect. Ce cuvinte pompoase folosește prietenul meu! Se vede, e scriitor. Scrie poezii și citește în stele, pentru a-și face fond de cuvinte luminoase. Dar mereu îmi răspunde același lucru. La aceeași întrebare. Nu-l înțeleg eu sau…?

„Ești fericit?”

„NU”.

Intransigenţă creştinească

Câţi dintre voi ştiu cine este Aniela? Dacă vă gândiţi că este o pipiţă nou lansată în şoubiz de tunul unui milionar grijuliu sau vreo gospodină care a câştigat mai ştiu eu ce concurs cu premii, vă înşelaţi. Aniela, este prima telenoveală românească ce l-a sărit de la bun început pe Cabral  din schemă. Iar asta, nu pentru că micuţul n-ar avea îndeajuns har actoricesc, ci pentru că noua producţie Media Pro se vrea a fi prima telenovelă de epocă produsă de nişte români pentru nişte alţi români.

Şi cum la inedita producţie se lucrează de zor iar Studiourile Media Pro nu pot reproduce chiar toate decorurile, zilele trecute a fost nevoie ca echipa de producţie să ceară consimţământul Patriarhiei pentru a filma o scenă într-o biserică din Moldova. Până acum, nimic mai banal. Dar, cum îi prinde bine oricărei telenovele, apare imediat şi elementul surpriză. Presa (Revista Star) răsuflă că cel mai fericitul Daniel al României a refuzat categoric această idee pe motivul că protagonista scenelor din biserica cu pricina, respectiv Nicoleta Luciu, o diavoliţă ţâţoasă care şi-a arătat de prea multe ori sânii în public, a ajuns acum să păşească pragul unui lăcaş sfânt pentru a se da drept călugăriţă.

Adică de ce n-ar putea o femeie care şi-a arătat ţâţele în public să intre într-o biserică îmbrăcată cu straie de măicuţă? S-ar şuşoti toţi sfinţii de pe pereţi? S-ar înfuria toţi arhanghelii? Ar face criză de apoplexie baba de la lumânări? S-ar înfoia diaconul? Ar intra în fibrilaţie ţarcovnicul? S-ar oripila parohia? De ce n-ar tolera Biserica aşa ceva şi în fond de ce ar fi nevoie de o asemenea reacţie intransigentă din partea reprezentantului unei Biserici care ar trebui să insiste pe căinţă şi nu pe stigmatizare? Genul ăsta de abordare se cam bate cap în cap cu învăţăturile despre care a tot vorbit băiatu’ lu’ şefu’-ăl mare.

Stai şi te gândeşti de unde atâta ură din partea celei mai zâmbăreţe feţe bisericeşti. Ori preasfinţitului îi priesc posturile de despot medieval ori nu-şi mai poate stăvili fetişurile cu călugăriţe nebunatice. Din două, ambele sau nici una.

Discuţie inutilă

Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo!

-Ha, prostule!

-Cine-i acolo??

-Prostu’, prostu’, hi, hi!

-Tu eşti prostu’?

-Nu, tu eşti prost! Scot limba la tine, să ştii!

-Ete, na! Ce să spun! Ba tu eşti prost!

-Ba tu!

-Tu eşti, că nu o să ieşi preşedinte, na!

-Ba da! Că aşa mi-a zis mie domnul Iliescu, na!

-Şi ce dacă! Stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-De unde ştiu eu că ai mâna pe roşu?

-Pentru că aşa zic eu!

-Prostule!

-Nu mai zi aşa! Tu eşti prost! Prostănacule!

-Băi, eu nu sunt prostănac, da? Vezi că te zic!

-Cui mă zici, hi, hi? Şi nici preşedinte n-o să ieşi! O să vezi tu! Şi eu am să fiu iar prim-ministru!

-Ba nu, nu-i adevărat! Eu o să fiu preşedinte şi tu o să pleci la tine la Cluj acolo!

-Şi ce dacă!

-Da, şi să nu mai vii tu aici în Bucureşti, că tu eşti din provincie! Prostule!

-Boule!

-Vaaaaai! Mi-ai zis bou? Eşti spus! Eşti spus!

-Hi, hi! Cui? Că dacă mă enervez te zic lu’ domnu’ Băsescu şi să vezi tu ce păţeşti!

-Ete, na! Nu păţesc nimic că eu sunt acum şi cu restul, da? Sîc!

-Oricum am spus stop pe roşu că nu ieşi preşedinte!

-Şi ce dacă! Sunt mai deştept decât tine pentru că te-am dat jos, prostule, hi, hi!

-Ba nu, că o să mă întorc, fraiere! Pentru că domnul Băsescu o să iasă iar pentru că e cel mai bun, na!

-S-o crezi tu!

-O cred!

-Prostule!

-Prostule!

-Uuuf! Boule, na!

-Bine, lasă că vezi tu!

-Ba o să vezi tu!

-Hai, plimbă ursu’!

-Ete, na! Să-l plimbi tu, piticule!

-Rîrîitule!

-Bondocule!

-Mincinosule!

-Lingăule!

-Ptiu, na! Te-am scuipat!

-Şi ce dacă, nu m-ai atins, hi, hi!

-Lasă că vezi tu!

-Sîc!

-Sîc!

Clanc!