Restaurantul NORDSEE mă-sii

• Cârciuma din drum, Promo •

   În jurul prânzului, ăla mic şi gălăgios de sub coaste, pe stânga, începe să guiţe mai ceva ca un posesor de virus porcin, astfel încât mă obligă să bag ceva pe gură, numai să-l fac să tacă. Ceva comestibil, evident. Drept urmare, cum sună ora mesei, ţuşti către cel mai apropiat restaurant căci, nu-i aşa, pachetul de acasă nu-i pentru cei mândri. Eu prefer să le spun comozi.

   Şi iată cum m-am trezit azi, împins mai mult sau mai puţin de doi colegi (a-propos, Mareane, ai chelit un pic, salutări!) la restaurantul NORDSEE din mall-ul cel nou de la Apaca. Restaurant încorporat în zona trendy-fancy de food court (cum sună, nene!), alături de alte bălării capitaliste pline de colesterol şi colonei americani. În fine, am văzut peşte în vitrină, am mirosit mâncare, stomacul urla enervant, hai să stăm la coadă…Consider că acele momente au fost unele din cele mai proaste din viaţa mea şi nu prin faptul că le-am pierdut acolo ci prin faptul că am avut ocazia să iau decizia de a pleca în altă parte. Dar nu, nu am făcut-o. Şi am să mor încercând să-mi răspund la această întrebare.

   Restaurantul NORDSEE reprezintă, cel puţin din punctul meu de vedere, un alt local cu mâncare făcută în grabă, cu aromă capitalistă şi aspect de fast-food dar care, în mintea altora, este un loc unde îţi poţi satisface nenumărate fantezii cu fişi-fişi. O laie. Sunt aceiaşi peşti pe care îi poţi lua de la piaţă şi mânca liniştit acasă, gătiţi chiar mai bine. Plus câteva garnituri asemenea. Numai că aici, pardon mon cher, te costă de cinci ori mai mult. Şi când stai la coadă (în cazul meu, ca boul) admiri pecştucii cum se lăfăie ei prin platouri, cu nurii acoperiţi de pane şi fluturând codiţele lor sexy şi pline de ulei printre paleta şi furculiţa garcon-ului care serveşte cărniţa lor scumpă şi specială.. Naţie de fiţoşi, rumânii ăştia.

   Ca să n-o mai lungesc, evitaţi să mâncaţi la NORDSEE, fie că e în mall Băneasa (bine, dacă ajungeţi pe acolo, se poate să nu îi serviţi prietenei/soţiei/etc. o mâncare dietetică de peşte cu numai câteva zeci de lei NOI, ce dracu’ mă…Nu fiţi oameni răi…) fie că este în mall Cotroceni. Mâncarea e bună dar, la naiba, poţi hrăni un sat de somalezi cu preţul unei mese de o persoană. Serios, la naiba…

 

P.S.: Bonurile reprezintă, fiecare, masa unei singure persoane. Iar „păstrăv afumat proaspăt” nu înseamnă că în farfurie a fost un păstrăv întreg. Să spunem că a fost servită o mică parte dintr-un junior al unei familii de păstrăvi.

Concert văduvaBOB, nişte cuvinte

• Recenzie de-o şchioapă •

   Joi, 16 Octombrie, seara. Timp trecut mult şi în grabă. Mă aleargă aceleaşi gânduri mizere şi confuze, aceiaşi oameni cu feţe de oi şi măşti de inorogi. Plouă peste tot: pe frunte, în şanţuri, printre firele de iarbă acoperite de cauciuc. Concert văduvaBOB în aşteptare.

   Se vede club, fum, alcool, creiere la fel de gri precum materia cenuşie din jurul lor, firide în pereţii îmbibaţi cu amintiri, oameni şi neoameni. Patru umbre modelează instrumente, pregătind defulări şi sunete. Care vin. Vin peste ploi, peste iarbă şi cauciuc, peste cioburi de creier, peste pereţi. Eu văd valuri de văduvaBOB, cu pete de grunge, punk şi caut în cap Pornography cu amprentă The Cure. Se cântă peste fum şi capete sparte cu negru purtat de Peter. Se cântă. Sună altfel. Se poate. În cuvinte, aşternute pe o hârtie, nu se poate picta. Trebuie văzut.

   A fost concert văduvaBOB. A fost bine. Se poate şi mai bine. Din partea tuturor. Gândurile rămân, muzica rămâne. Instrumentele se pot modela mai departe cu negru şi alb. Ploaia va exista mereu, alături de inorogi, noroi şi oameni ascunşi printre crăpăturile din frunte. Aştept alt concert văduvaBOB. În aşteptare. Plouă.

 

Când e destul?

• Frustrări din cartier, Promo •

Căutând inspiraţia mult dorită, am încercat să citesc tabloidele de succes ale unui popor mediocru. M-a uimit cât de consecvent este subiectul “ţâţe”. De vedete, de viitoare vedete, de bărbaţi transformaţi în fetiţe, nu contează, ţâţe să fie. Mulaje de ţâţe ale unor vedete apărute pentru singurul talent de a fi bisexuale, scoase la licitaţie în scopuri caritabile. Nu contează, tot ţâţe…

Louis Vuitton îşi prezintă noua colecţie de bijuterii în acelaşi tabloid şi… ce să vezi…o pereche de sâni, ce-i drept frumoşi. Eu nu am observat bijuteriile decât după ce am citit titlul articolului.

Acum, din prisma unei femei cu un bust nu prea generos, mă întrebam de ce se pune atât de mult accent pe acest accesoriu; spun accesoriu deoarece nu mai reprezintă de mult o parte a unui corp. Mă rog, invidii…

De ce se investeşte atâta hârtie şi peliculă pe acest lucru? Oare avem o naţie de bărbaţi care au avut refuzate aceste imagini şi explicaţii asupra corpului omenesc de mici copii până la maturitate, oare mamele lor nu au făcut niciodată baie cu ei, să poată vedea diferenţele şi să le înţeleagă?

Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt deloc o persoană pudică, dar deja ajungi să te saturi de aceste lucruri. Vorbesc în numele meu, că uitându-mă la colegii de birou, văd că nu se satură.

Mă gândesc, dacă deţineam şi eu o pereche de asemenea accesorii, ajungeam mai departe în viaţă? Aveam mai multe beneficii? Răspunsul a venit din partea celor de lângă mine: “Da… ţâţe… ţâţe…”

Şi de ce nu sunt tabloidele pline de penisuri, de exemplu? Nu studiile au arătat că sunt de patru ori mai multe femei decât bărbaţi ? Chiar ni s-au dat peste cap valorile, nouă femeilor ? Eu vreau să văd trupuri de bărbaţi bine făcuţi, cu bărbăţiile la vedere, schimbând o roată, gătind o ciulama sau chiar prezentând dezbrăcaţi rubrica meteo. Un băiat cu recuzita bine pusă la punct nu ar mai avea nevoie de telescop pentru a arăta gradele şi zonele ţării. Aşa da spectacol…

Fetelor… trebuie să facem revoluţie! Nu mai vrem ţâţe în ziare, vrem penisuri! Sau sunt singura cu astfel de dorinţe?

Ar trebui să mă semnez anonim la acest articol. Să nu le vină masculilor vreo idee să mă tragă la răspundere dacă devenim un popor cu altfel de valori expuse public decât cele anatomice.

Diana

Dez-amăgire politică

• Editorial, Politica e un pornostar •

Am obosit de atâta Traian Băsescu. Jocul ăsta spectaculos de unul singur împotriva tuturor a devenit în ultima vreme un joc de uzură. Nu-l mai prinde nici pe Traian ca acum cinci ani şi nu mai are nici aderenţă la publicul spectator de circ politic. Vremurile s-au schimbat. Chemările la luptă ale liderului PD-ist de atunci ce reuşeau să mobilizeze cetăţeanul la anti-vot, nu mai au acelaşi ecou. Electoratul parcă nu mai este acelaşi tonomat cu promisiuni politice care cântă după cum le dictează politicienii.

Sunt sătul să-l văd pe Traian Băsescu făcând mustăţi rivalilor săi, zugrăviţi de dânsul în duşmanii poporului, în timp ce dumnealui se strâmbă ca toate arătările după cum îl poartă interesul. Unsul de acum cinci ani ce se erija în salvatorul naţiunii nu s-a dovedit a fi decât un Iuda, uns cu toate alifiile. O comparaţie pompoasă pe măsura discursului animalului politic.

Sloganul referendumului iniţiat de domnul preşedinte, „De ce le e frică, nu scapă.”, îmi sună ca o prorocire demnă de basmele cu căpcăuni sau de poveştile înfiorătoare cu lighioane şi tărâmuri blestemate; sună mai degrabă a Nu zaeţ, nu pagadi decât a slogan politic al vremurilor noastre.

Nu mai spun că mesajul dovedeşte o dată în plus faptul că domnul preşedinte ne jigneşte realmente inteligenţa. Ori nu realizează că s-a scurs deja un mandat, ori trăieşte cu impresia că se adresează unor mase de oameni cu memoria scurtă. Îi ameninţi ca să ce? Ca să faci cu ei un compromis, spre binele ţării chipurile, atunci când interesul personal o cere?

Nu sunt descumpănit de Băsescu din cauza neputinţei sale în lupta cu cei pentru care a fost învestit ca să-i învingă. Nici vorbă. Asta pentru că nu a existat o asemenea luptă. Sunt dezamăgit de omul politic Băsescu pentru că pe toată durata mandatului său nu a demonstrat decât că este un ipocrit, un machiavelic. Băsescu nu a făcut decât să speculeze descumpănirea unei majorităţi. El a fost surferul care a ştiut să profite cel mai bine de valul de ură şi deziluzie al unui moment de criză. Acum, că valul respectiv s-a spart de mal, poate că a venit timpul ca şi amatorul de senzaţii tari să se reîntoarcă pe mare.

Ce alternative există? Nici nu mă interesează. Tot ce ştiu este că, pe mine personal, omul politic Băsescu m-a dezamăgit profund.

Între Brumărel şi Brumar, LUNA AMARĂ a strălucit!

• Recenzie de-o şchioapă •

Sâmbătă seara, la Clubul Ţăranului Român, a fost concertul celor de la Luna Amară. Când toată lumea era prea preocupată cu pseudo-Halloweenul americănesc, aproape  o sută de indivizi şi-au făcut timp să savureze din plin muzica clujenilor.  Au savurat, au cântat cu ei, au dansat, au aplaudat, au aclamat şi s-au distrat.

Mai bine de două ore, băieții ne-au încântat cu melodii atât de pe albumele Asfalt şi Loc lipsă, cât şi de pe ultimul album, Don’t let your dreams fall asleep.  Cei de la Luna Amară şi-au cerut scuze pentru amânarea prezentării clipului la melodia Chihlimbar, clip care se pare că nu a ieşit pe gustul lor. Comunicarea directă cu publicul, felicitările aduse trupei  Kumm pentru lansarea albumului, reamintirea publicului că la douăzeci de ani  de la revoluţie politicienii încă cerşesc  voturi şi că ar fi de datoria noastră să facem ceva au smuls ropote de aplauze.

Trompeta lui Mihnea a răsunat pur şi clar pe pereţii prea albi ai locaţiei, iar tobele lui Răzvan emanau şi se contopeau cu energia celor din jur. Sonorizarea, spre surprinderea mea, a fost foarte bună, locaţia nu prea m-a încântat, pereţii mult prea albi, tavanul casetat acoperit cu ceraceafuri albe, prea multă lumină, însă aceste aspecte au trecut neinteresante, lăsând loc trăirilor lăsate de cei aflati pe scenă. Pentru că asta şi fac. Mă regăsesc în versuri, în imagini, în culorile lor. Şi sincer mi-aş fi dorit să fi fost mult mai multă lume.

Poate data viitoare, în Control pe 20 Noiembrie sau pe 18 Decembrie în Lăptăria lui Enache.

Adriana.

Meci de-o calitate imaginară

• Aberația de intelect, Promo •

Într-un cadru nocturn, cu termometrele îngheţate în buzunarele spectatorilor, alături de sticluţele cu Tanita şi Scandic, s-a desfăşurat aseară bătălia dintre fruntea Banatului şi fruntea bălăcărită de războinicul luminii. Un meci anost, cu titlu şi mai anost: Poli Timişoara-Steaua Bucureşti. Un reprezentant imaginar al Revistei Cioburi a participat la huiduieli, în cabinele de transmisie, deşi, paradoxal, nu avea ce transmite:

Repriza I

Min.1: Tocmai ce a început meciul. Bănel a bifat deja patru ture de teren, deşi antrenorul Stoichiţă strigă disperat că nu l-a băgat în echipa de start.

Min. 5: Demonstrând o puternică tactică ofensivă, Sabău se decide să joace cu trei atacanţi. Pe banca de rezerve. În teren este doar unul.

Min. 9:  Se observă primul dialog de sorginte spaniolă, între arbitrul spaniol şi steliştii Toha şi Moreno. Aceştia i-au spus fluieraşului că tocmai aşteaptă un pachet de la mama lor, din Columbia, şi ar fi încântaţi să-i ofere o specialitate de ciuperci, gătită în nişte ghivece, în spatele curţii.

Min.15: Bănel, nerăbdător, intră pe teren. Primul tir de centrări îl reglează scurt în tribuna oficială.

Min. 16: Sabău, cu aceeaşi mentalitate ofensivă a jocului, urlă din toţi rărunchii la jucătorii săi pentru că au trecut de jumătatea terenului. Bucur este ameninţat cu schimbarea dacă nu joacă pase cu Pantilimon, portarul echipei timişorene.

Min. 21: O acţiune de atac periculoasă a lui Surdu este oprită brusc de o rafală de vânt. Surdu are nevoie de îngrijiri medicale.

Min. 30: Dialogul dintre arbitru şi jucătorii sud-americani ai Stelei se înteţeşte.  Pe lângă ciuperci, acesta mai doreşte în pachet şi ceva ţigări. Tot din spatele curţii.

Min 35: Bănel, observând că el şi africanul Nibombe au aceeaşi nuanţă, îi oferă mingea. Stoichiţă, nervos, îi reaminteşte că nu e garda pe teren şi poate să alerge liniştit cu mingea la el.

Min. 40: Comentatorii anunţă că în ziarul ataşat postului tv sportiv care filmează meciul va apărea un amplu interviu cu Gheorghe Hagi. Hm…Interviu AMPLU şi Hagi nu prea se leagă…Pentru complexitatea răspunsurilor marelui jucător ar fi suficient un interviu în miniatură. Amplu ar putea fi doar în limbaj Braille.

Min. 45: Repriza se încheie aşa cum a început: Bănel cu patru ture de teren iar Sabău cu echipa ofensivă. Acum, şi cu Bucur accidentat.

Repriza II:

Min. 1: Steaua pare mai revigorată după pauză. Efectul berilor reci i-a ajutat să se adapteze excelent frigului de afară.

Min.2: Un atac bine organizat al Timişoarei îl pune în reală dificultate pe portarul Pantilimon. Aşa este. Timişorenii au greşit direcţia de atac. Sabău nu înţelege nimic.

Min. 7: Bănel cade secerat de un atac al lui Bourceanu. Bourceanu este scos cu targa de pe teren. Bănel îşi revine după o tură viteză.

Min. 11: Steaua atacă din ce în ce mai periculos, mai ales că Surdu s-a obişnuit cu rafalele de vânt iar Bănel şi-a reglat centrările către peluză. În curând, ne aşteptăm la un atac mai amplu. De genul interviului lui Hagi.

Min. 18: Sabău se decide: mai introduce pe teren un atacant, văzând că tactica ofensivă de până acum a dat roade şi timişoara nu a luat gol. Problema este că trebuie să scoată tot un atacant. Asta e. Nu e vina lui că Marian Iancu i-a pus la dispoziție în lot doar şapte jucători de atac.

Min. 26: Iată cum Steaua reuşeşte să domine meciul. Efortul lui Bănel a reuşit să dezgheţe gazonul, jucătorii având o priză mai bună la iarbă. Sau, la ciuperci, în cazul arbitrului spaniol.

Min. 30: Goooooooooooool, Steaua! Să te f#t, Ilie Dobre. Ce dracu’, mă, ţipi aşa…

Min. 36: Sabău este nevoit să mai introducă un aparător, acum că Timişoara este condusă. Marian Iancu se uită pe monitor la meciul de anul trecut şi nu înţelege de ce toată lumea cere demisia antrenorului. Doar Steaua nu a jucat nimic…

Min. 42: Ocazie imensă Timişoara! Portarul Stelei este magnific! Zapata a reuşit să nu trimită mingea în proprie poartă, pentru mai multă siguranţă. Bănel a fost cât pe ce să nu rateze şansa de a un gol. Stelei, normal.

Min. 45: Cu gândul la pachetul din Columbia, arbitrul spaniol fluieră finalul de meci. Sabău promite că nu mai joacă ofensiv niciodată. Spectatorii huiduie. Argăseală nu înţelege de ce, că doar şef-su nu-i acolo. Trimisul nostru special cere nota de plată. Imaginar, normal.

Horoscopul săptămânii 02-08 noiembrie 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Ehe dragilor, şi în special dragelor, ne apropiem de Crăcăciun, Vanghelion şi alte sărbători creştine mulate perfect pe maţul românului pofticios. Intrând cu spor în luna noiembrie, o lună prielnică frigului şi bătăilor conjugale, să vedem ce a pregătit pentru voi Jean Horoscopisdul, mare cititor în astre şi alte chestii din spaţiu:

Berbec. Sărbătoare mare pe scara blocului. A murit vecina de la etajul 3, cea mai nesuferită creatură, care v-a făcut zilele amare din momentul în care aţi strâns din cur şi v-aţi luat inima-n măsele, mutându-vă cu aleasa inimii într-o bunătate de garsonieră, disconfort III, în Ferentari. Se anunţă o petrecere prelungită până joi, marcată cu nişte supradoze de supozitoare din partea colegilor de palier şi două-trei mătărângi leşinate aruncate-n scârbă spre a dumneavoastră scumpă fumeie.

Taur. Marţi veţi fi băgat într-o sedinţă de către directorul adjunct, fiind acuzat de comportament inadecvat la birou, mai exact agasarea colegelor din alte firme  pe Hi5. Veţi fi iertat după ce veţi da pe goarnă câteva id-uri de mess ale unor puicuţe din cartier, cunoscute mai ales pentru dexteritatea limbii, limba, nu literară, mai de subsol aşa.

Gemeni. Examene, băutură, sex, împrumuturi. Cam la asta se rezumă zodia în această săptămână. Nu e necesar să vă băgaţi nasu-n toate patru, puteţi alege cum doriţi.

Rac. Sub îndemnul ” doar un rac să-ţi bag pe crac”  vineri, intrat prin geamul de la toaletă la afterparty-ul Gorrilaz, veţi forţa o penetrare, direct în mijlocul toaletei, asupra unei bune candidate la premiul ” Cel mai beat Yeti în viaţă”. Toată acţiunea va fi o reuşită, fiind şi filmat veţi face senzaţie pe site-urile hardcore.

Leu. Participaţi sâmbătă, mânată de iubit, la un meci de paintball  în pădurea Băneasa. Începeţi partida după ce în prealabil sunteţi legată de un copac pe post de ţintă. După câteva bile în ţeastă, dintre care ultima fiindu-vă aproape fatală, ricoşând dintr-o ţâţă şi intrându-vă în ochi, veţi fi violată de către prietenii iubitului. Niciodată să nu vă mai încredeţi într-un bărbat fascinat de arme.

Fecioară. În general de bine pentru această zodie exceptând zilele de joi şi duminică când vor suferi terţe accidente casnice, fracturi de bazin, tibie sau peroneu, arsuri de gradul 3, etc. Oricum nu intraţi în spital săptămâna această. Probabil de luni încolo.

Balanţă. Dragostea faţă de soţie vă face să refuzaţi stolul de şase suedeze nimfomane bete. Foarte bine. Personal îi voi transmite soţiei că nu aveţi ochi pentru altă fată. Totuşi de ce aţi acceptat propunerile celor trei chelioşi cu motoare?

Scorpion. O răceală puternică şi o iubită paranoică vă internează în spital. Pentru a vă face o farsă doi prieteni mituiesc o asistentă să vă spună că aveţi gripă porcină şi că nu mai au tratament. Sfârşiţi la reanimare înconjurat de cei dragi după o tentativă suicidală proastă  … venele nu se taie niciodată de-a lungul.

Săgetător. Gerul de afară vă provoacă o oarecare stare depresivă. Nici calofirele nu vă ajută după ce  blocului i-a fost oprită căldura datorită unor restanţe. Gaze nu mai aveţi demult, doar după o iahnie de fasole. Propunem multă ţuică şi căldură corporală alături de vecinul de vis-a-vis.

Capricorn. Da, în continuare sunteţi urmaţi de ghinion, cu toate că sunteţi şi urâţi. Poate cele două lucruri au o legătură între ele. Nu veţi părăsi locuinţa de ruşine nici în această săptămână. Veţi înfuleca chipsuri printre lacrimi în timp ce beliţi ochii pe Euforia TV.

Vărsător. Începeţi să aveţi din ce în ce mai multe probleme cu băutura. Joi şi duminică veţi beneficia de nişte spălături stomacale direct pe fotoliul din sufragerie. Aveţi noroc că iubita, pe lângă diploma de asistentă medicală obţinută în cadrul Universităţii Spiru Haret, este şi inventivă ajutându-se de furtunul de la maşina de spălat şi un motoraş de la cd-rom. Totuşi balsamul de rufe nu avea ce să caute în apă.

Peşti. În această săptămână toţi prieteni gravitează în jurul dumneavoastră. Vă place acest lucru. Însă v-am sugera să nu le mai împrumutaţi bani pe care nu o să-i mai vedeţi înapoi, mai ales că vineri veţi fi concediat/ă.

Presa medie – Săptămâna 26 octombrie – 1 noiembrie

• Brusturi media, Promo •

media

  • Libertatea de luni trezeşte interesul cititorului cu corespondenţa unui tânăr român, stabilit în Insulele Curaçao, care comercializează cu un real succes piatra care te face potent. Petru a obţine efectul scontat, masculul trebuie doar să îşi lingă piatra şi să îşi frece penisul de ea un minut. Mai are rost să ne întrebăm dacă piatra este de unică folosinţă sau suportă şi utilizări multiple?
  • Libertatea de marţi ne pune în temă cu o posibilă descoperire ce va schimba complet viaţa omului modern. Un grup de cercetători americani e pe cale să creeze pastila care înlocuieşte somnul. Ştirea vine când nimeni nu mai credea că există vreo pastilă care să ţină sculată conştiinţa românului mai tare decât fata de la pagina 5.
  • Click!-ul de miercuri ne prezintă în exclusivitate cum amanta româncă a lui Berlusconi e dată de gol de un maieu. O poză neclară a politicianului italian în compania unei pipiţe cu un maieu roz, o altă poză cu o româncă într-un maieu de aceeaşi culoare şi gata conexiunea cu ştirea de senzaţie cu tot. După un asemenea principiu al identităţii, am putea confunda lejer un reporter de scandal cu un măgar, din simplu motiv ca ambii poartă un cap între urechi.
  • Cancanul de joi conchide că 82% dintre cititorii publicaţiei, nu vor ca generalul Vulturesco, personajul interpretat de Gheorghe Dinică din telenovela Aniela, să moară. De cât cinism e nevoie să dai dovadă pentru a iniţia o dezbatere publică cu privire la soarta unui personaj jucat de un actor ce se zbate între viaţă şi moarte?
  • Vineri, Libertatea încheie săptămâna cu un titlu terifiant, premergător Halloween-ului: “Gripa porcină va ucide 525.000 de români”. Concluzia reiese din declaraţia Prof. Adrian Streinu Cercel, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii care nu a făcut decât să înainteze un posibil scenariu. Sunt curios care ar fi efectele în rândul redacţiei Libertatea dacă virusul gripei porcine nu ar fi nevoit să se lupte cu globulele albe ci cu neuronii.
  • În Cancanul de sâmbătă avem parte de o fabuloasă lecţie de deducţie. Se ştie că Bendeac a fost expus în nişte poze în timp ce aplica nişte limbi străine unei veveriţe, la fel cum cică se mai ştie că Bendeac ar fi bun prieten cu Gabriel Cotabiţă. Iată ce a ieşit după o ieşire a celor doi, unul c-o blondă, altul cu alta, la un film: după faza cu sexul oral, Bendeac nu mai are succes la femei; Cotabiţă este „socrul” lui Bendeac. Bendeac a preferat filmul pentru că e mai ieftin. Bendeac l-a scos la film pe şlăgărist, pentru a încerca la fiica sa. Adică dacă Bendeac îl imită pe Băsescu, Băsescu o atinge în particular pe Udrea, iar Udrea trage acasă la Cocoş, însemnă că de fapt puii lui Bendeac nu sunt ai lui Solcanu, ci ai lui Cocoş, nu?

V-am surprins, vrăjitoarelor!

• Spuse pe fugă •

Turiştii americani poposiţi în Transilvania s-au costumat în noaptea de sâmbătă spre duminică pentru a intra în spiritul Halloween-ului.

La o aşa invazie de americani pe tărâmurile lui Dracula, sugerăm contelui să-şi verifice de urgenţă colesterolul.