Analiza doctorului Pildă #5

• Aberația de intelect, Promo •

Vremea se pare că încearcă a ne face mai multe feste decât o femeie cu al nostru card scump în buzunar. Motiv pentru care oamenii tind să intre în depresii. Ceaţa şi gropile din asfaltul urban îi fac să se încaiere, înjure,  înţepe subtil. Pe adresa redacţiei a venit o singură scrisoare în această săptămână tumultoasă, adresată doctorului expert în yoga, tai chi şi tai ţei, maestru emerit în tainele somnului cu ochi deschişi, Pildă. Fiind singura nu s-a gândit prea mult şi i-a răspuns de îndată răposatei Aurica Faliment, dintr-un oraş fermecat,atins de mâna lui Dumnezeu, cu reverul din păcate, Caracal. Respectiva domniţă a pus pe lângă încropeala scremută pe care cu greu o putem numi scrisoare, un book de fotografii doar semi-nud, slavă domnului, în sepia, adresa completă, orele de vizitare, satul de origine.

” Dragă domnule doftor Pizdă, mă intitulez drept o răposată îndurerată cu un simţ intelectual ascendent spre mai mult ca pozitiv. Deşi am luat un sărăntoc drept să-mi fie soţ, dar pe care l-am iubit nu cum mă acuză familia lui slinoasă de profesori, ingineri şi alţi d-ăştia amărâţi, eu provin dintr-o familie de viţă nobilă încă din secolul al 14-lea, mai exact din anul 1784. Locul în care am făcut ochi se numeşte Pârâul Scroafei, dintre munţi, în judeţul Braşov. Mama întotdeauna mi-a zis ca să mă port cu ţăranii cu respect deoarece noi suntem familie regală pentru ei. De aceea cu respect l-am luat şi pe Jean să-mi fie alături în eterna iubire şi după ce vine lumina, cum a spus domnu popă când am devenit soţie.

Acuma, Jean a murit circa acum câteva săptămâni. Pe neaşteptate a făcut clăbuci la gură când mânca şi-a căzut din picioare în jos cu capu pe scări. Şi erau scări d-alea de marmură, că doar stăm în vilă, nici acum nu s-a dus sângele dupe ele firar al dracului de beţiv că nu ştiu de unde atâta sânge avea în el. Eu eram prea îndurerată să-l îngrop, n-am participat la ce se face acolo cu mortu, cu plângeri, gropi şi chestii d-astea. Eram bogaţi, că eu aveam mintea şi el avea muşchii şi banu, da eu conduceam totu că mă pricepeam, el mai mult stătea şi bea pe la unu pe la altu. Familia doreşte să-şi bage nasu în farfuria mea acum, să-mi ia banii şi toate cele că aşa sunt sărăntocii ăştia amărâţi, n-au respect pentru cei cu viţă nobilă. Eu nu le dau nimica că mi se cuvin toate, că eu l-am iubit şi am avut grijă de el atuncea când l-am lovit din greşeală cu maşina. Şi cine l-a doftorit când s-a scăpat foenul în apă când el se spăla? Eu, normal chiar dacă eram încă udă pe cap şi puteam răci. Au chemat poliţia că l-am omorât, că i-am dat boli, că l-am otrăvit. Toate sunt minciuni, el mi-a dat în loc de delikat să pun în ciorbă, otrava aia de şoareci. Acum am rămas singură, mai am lângă mine doar pe şofer şi pe zilierul ală de ne făcea mansarda. Dorm aci la mine că fac mult până acasă. Da-ţi-mi un sfat cum să scap de ăştia care vrea să-mi iau banii şi toată avuţia, amărâţii ăştia necuviincioşi.”

Dragă răposată a intelectului, dintr-o poză reiese faptul că locuiţi în Caracal deoarece nu aveţi uşi la casă, noroc de dumneavoastră că aveţi şantul acela care intră adânc în fundaţia vilei. Celelalte poze mi-au provocat un sentiment bizar, al împăcării sufleteşti, de comuniune cu Cel de Sus. Mi-aţi confirmat faptul că El le aşează pe toate, respectiv numele satului cu aspectul şi prestanţa dumneavoastră . De asemenea cred că încurcaţi unele litere între ele cum ar fi „t” cu „ţ” şi „m” cu „n”, pentru că, din păcate, pentru noi cei din redacţie chiar sunteţi o vită mobilă. Cu siguranţă v-aţi iubit soţul mult, dar poate decesul v-a întristat aşa de puternic încât i-aţi uitat prenumele, pe el chemându-l Vasile. Fiind aşa de frumoasă şi de înţeleaptă cu siguranţă cineva v-a blestemat, făcându-vă vrăji speciale. De aceea v-aş sfătui să nu vă mai căutaţi niciun soţ căci s-ar putea ca şi el să păţească vreun accident şi să vă lase iar singură şi speriată. Cu siguranţă vrăjitoarele dorm în această vilă, deghizate. De aceea trebuie neapărat să vă alungaţi ajutoarele. De asemenea, blestemul se va rupe în momentul în care renunţaţi la toată averea, oferind-o familiei defunctului. Atunci viaţa va reveni la normal, veţi fi iar fericită. La final doresc a vă dezvălui o reţetă ultrasecretă, descoperită de oamenii bogaţi din Franţa. Este vorba de secretul nenumirii. Tot ce trebuie să faceţi este să luaţi o linguriţă pe zi de verde de Paris.

Şosetele murdare, soluţia crizelor conjugale

• Aberația de intelect, Promo •

Un studiu realizat de o echipă de cercetători indieni naturalizaţi în Marea Britanie a demonstrat că alergatul partenerei cu şosetele murdare prin casă animă viaţa conjugală aducând un plus de prospeţime cuplului.

Cele o sută de cupluri care s-au oferit voluntare pentru realizarea ineditului experiment au fost atent selectate în funcţie de gradul de transpiraţie al glandelor sudoripare de la nivelul labei piciorului ale partenerului. Au fost astfel acceptaţi de la indivizi complexaţi că picioarele nu le miros îndeajuns de mult, asemenea bărbaţilor adevăraţi,  până la indivizi ale căror şosete transpirau de emoţie numai la ideea că sunt următoarele la purtare. Pentru partenere, singura condiţie de participare a fost să nu cunoască adevăratul motiv al studiului, acestea fiind informate că este vorba despre un concurs cu premii în bani şi în produse Oriflame pentru stabilirea celei mai bune gospodine.

Pe durata celor trei săptămâni ale studiului, la realizarea căruia s-au folosit şapte sute de perechi de şosete din fibră sintetică, şapte sute de perechi de şosete flauşate cu fir gros şi încă şapte sute de perechi de şosete de lână de lamă, s-a constatat că în 84,23% din cazuri alergatul partenerei cu şosetele scoase din bocancul proaspăt descălţaţ a atras invariabil, după inevitabilele certuri, ameninţări cu divorţul, înjurături de mamă adresate agresorului, o reconciliere a partenerilor. Specialiştii au ajuns la concluzia că acest fapt se datorează unei substanţe necunoscute până în prezent, pe care au botezat-o putomirosocină, care este eliberată de glandele sudoripare suprasolicitate ale bărbatului şi care odată adulmecată şi ajunsă în sângele femeii, facilitează producerea serotoninei şi implicit instalarea unei stări de beatitudine. Mai mult, s-a constatat că efectul este mult mai pronunţat în cazul partenerelor aflate în perioada de menstruaţie.

Efectul experimentului s-a resimţit atât de mult, încât partenerele nici măcar nu au crâcnit atunci când li s-a adus la cunoştinţă că au fost de fapt voluntarele unui experiment inedit şi nu a fost vorba nicidecum de un concurs de cea mai bună gospodină, declarând în 96,23% din cazuri că singurul lucru la care le stă gândul este să îşi facă partenerul fericit.

Sursa:  Departamentul Ştinţifico-Fantastic al Revistei Cioburi,  filiala Londra.

Precauţie: Nu încercaţi acest lucru acasă! Sau dacă îl încercaţi, o faceţi pe barba voastră.

Dragostea dintr-o secundă

• Editorial •

Se apropie şi o simţim cu toţii într-o oarecare măsură. Nu este vorba de concediu, vacanţă ori cine ştie ce pot norocos. Se prezintă drept ziua iubirii, mai nou şi pe meleagurile noastre în dauna unei datini străvechi, deşi pe asemenea temperaturi numai de dragoste nu-ţi arde, când îţi târâi corpul îngheţat printre troiene. O terţă zi din an, la început dorită a fi celebrarea unui martir, ca mai apoi un poet alcoolic, cu puternice abilităţi de filozof şi alte chestii semnificative pentru perioada în care a răsuflat la el în curte, să o folosească pentru a-şi exprima dragostea şi pasiunea pentru femei. Cu alte cuvinte unul dintre primii Don Juani, care dorea şi el, ca şi în zilele noastre, să dea o bucă pe ici pe colo, gratuit şi fără prea mare tevatură.

Sfântul Valentin reprezintă un „must” în zilele noastre. Mie nu-mi place mustul, prefer vinul. Perechi de diferite origini vor împânzi cafenelele, mallurile, barurile în această duminică, ţinându-se de mânuţe, şolduri sau de unde mai apucă. Se vor libidini în public, îşi vor spune expresii duioase, vor folosi dimnutive şi, cu siguranţă, vor încerca să îşi impună un sentiment de fericire totală pe buzele crăpate de vânt şi ger. Teatrele, opera şi chestiile astea din sfera culturală vor rămâne goale, căci deh, tinereii şi cei mai copţi un pic nu vor dori să se frece pe nişte scaune uzate, cu faţa îndreptată spre o scenă populată sau lângă nişte persoane mai în vârstă care horcăie melodios. Nu, în această perioadă se impune una bucată uniune sexuală, o împerechere ca între lilieci, pe întuneric, însă nu în patul conjugal, că doar o dată pe an este această sărbătoare. Trebuie să iasă cu toţii din cutiile de zi cu zi şi să găsească un loc suficient de întunecat pentru a nu-i vedea ceilalţi, pentru cei pudici, dar suficient de luminat pentru a nu pune mâna pe a altuia, pentru cei geloşi.

Cadourile vor curge, inimioarele vor împânzi camerele, dulciurile vor întări cariile, băutura va încălzi atmosfera. Cei singuri sau, bineînţeles, cele singure se vor găti de serată, îşi vor da cu parfumurile de duty-free ori combinate într-o baie mărginaşă, vor lua ceva la gingie să-şi facă niţel curaj şi vor ieşi în cluburile urbane sau rurale în căutare de prăzi sau prădători. Mirosul cărnii excitate are priză mai mare la public în această săptămână.

Ideea esenţială, dragilor şi dragelor, a acestor înşiruiri mentale este aceea că în loc să ne bucurăm de 365 de ori pe an de căldura celui/celei pe care îl/o iubim, alegem o singură zi în care trebuie să ne forţăm şi să ne prefacem.

Să nu ne prostim şi să încercăm să transformăm fiecare dimineaţă într-o sărbătoare a comuniunii sufleteşti alături de persoana care ne mângâie viaţa.

Un mesaj pentru toţi şi în special pentru tine dragă, cea care sălăşluieşti în inima mea!

Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, simplu şi la obiect

• Aberația de intelect, Promo •

   Echipa de fotbal Dinamo Bucureşti, aflată într-un stagiu de pregătire prin ţări mai calde, munceşte din greu pentru a face faţă puternicului campionat din România şi pentru a încerca să câştige mult-râvnitul trofeu de campioană a României la fotbal (fascinant!). Drept urmare, adversarii aleşi au fost de calibru, forţându-i pe dinamoviştii jucători să-şi dea sufletul pe teren. Una din echipele cu care Dinamo a jucat a fost puternica naţională a Coreei de Nord, pe care echipa bucureşteană a învins-o cu 2 la 1.

   Corespondentul pe teme de război al Revistei Cioburi a fost prezent într-un tranşeu aflat nu departe de teren şi a reuşit să ne trimită minuta partidei:

 

Min.1: Arbitrul fluieră începerea meciului. Jucătorii nord-coreeni se aruncă la pământ şi încep cu cinci serii de flotări, trei de abdomene şi zece de genoflexiuni. Pulhac vomită în spatele porţii. De emoţie.

Min. 6: Intră pe teren aproape toată echipa dinamovistă, aşezându-se în formula tactică dictată de Cristi Borcea de pe margine. Un moment bun de a-l aştepta şi pe portarul Dolha, mai ales că adversarii încă nu s-au hotărât ce jucători să poarte cele numai 11 perechi de adidaşi disponibile.

Min. 10: Începe partida cu adevărat. Niculescu are o pătrundere în forţă în careul advers dar cedează mingea jucătorilor coreeni care implorau un bol de orez. Vasile Turcu varsă o lacrimă şi se hotărăşte să-i mărească prima de joc.

Min. 14: Niculescu le aruncăn nişte bănuţi în careu jucătorilor adverşi dar, dându-şi seama că a aruncat şi desfăcătorul de bere, se aruncă după el. Arbitrul dictează penalty şi Dinamo deschide scorul. Turcu plânge în hohote.

Min. 16: Nord-coreenii îşi dau seama că pe partea lui Pulhac, încă vizibil emoţionat, este o pâine de mâncat şi, drept urmare, se hotărăsc să se apuce de înfulecat.

Min. 25: Borcea negociază cu antrenorul Coreei de Nord preluarea echipei Dinamo, mulţumit de tactica adoptată de acesta. Jucătorii asiatici încă mai caută pâinea în zona lui Pulhac. Pulhac încă vomită.

Min. 31: Jocul se echilibrează, mai ales că, simţind mirosul de shaorma de la toneta de lângă băncile de rezervă, coreenii capătă energie şi reuşesc să dea în minge cu forţă, pasele acestora atingând chiar şi doi metri!

Min. 40: Dinamo atacă furtunos, după un schimb inteligent de pase între Ţălnar şi arbitrul de tuşă, în timp ce Andrei Cristea aleargă precum rapidul de Iaşi printre gropile săpate în careu de fundaşii coreeni. Borcea nu s-a înţeles cu antrenorul Coreei de Nord şi îl felicită pe Turcu pentru că l-a sfătuit să-l păstreze pe Ţălnar.

Min. 45: Arbitrul fluieră finalul de repriză. Asiaticii se aruncă în gropile săpate în careu, unde au descoperit apă. Pulhac cere un pahar de limonadă şi o aspirină.

 

   Între timp, la pauză, Cristi Borcea a pornit negocierile cu patronul unui club local din Antalya, pentru a vinde la pachet fundaşii dinamovişti+Bentley second hand (un singur proprietar, Vasile Turcu)+drepturile de televizare ale tuturor amicalelor lui Dinamo. Cu suma obţinută, acţionarul dinamovist speră să cumpere un fundaş brazilian de mare valoare, pe care a pus ochii într-o vacanţă petrecută în Dubai, jucătorul fiind în acel moment angajat al serviciului de hamali pus la dispoziţie de hotel.

   Dar iată cum s-au petrecut faptele în cea de-a doua parte a jocului:

 

Min.46: Arbitrul fluieră startul reprizei. Coreenii încep iarăşi cu o scurtă serie de exerciţii tactice (flotări, genoflexiuni, abdomene). Echipa dinamovistă este în întregime pe teren deoarece la pauză n-au reuşit să mai ajungă la vestiare.

Min 51: Se observă o îmbunătăţire în jocul echipei Dinamo, mai ales după ce un puşti de pe margine, „rugat” de Pulhac, a schimbat repede sticlele de apă cu alte sticle, un pic mai înţepătoare la miros.

Min. 60: Vasile Turcu nu înţelege de ce un grup de turci îmbrăcaţi mai bine ca el îl întreabă de maşină. Cristi Borcea dispare subit la toaletă.

Min. 68: Jucătorii nord-coreeni efectuează prima schimbare, în urma leşinului unui coleg de-al lor. Perechea de adidaşi purtată de acesta este trimisă ca omagiu familiei defunctului.

Min. 75: Bucuroşi că au reuşit să înscrie, asiaticii închină un omagiu lui Kim Ir-sen, primul jucător al naţiunii, vărsând singura sticlă de apă potabilă de pe banca de rezerve într-una din gropile din careu. Pulhac, vizibil emoţionat de gestul acestora, îşi donează şi el apa. Oricum, era seară şi nu prea îi trebuia.

Min. 86: Cristi Borcea părăseşte cantonamentul, văzând că Vasile Turcu se ceartă cu un alt turc, venit să-i ia maşina. Din păcate, niciunul dintre ei nu vorbeşte limba română.

Min. 90: Arbitrul fluieră finalul de meci. Nu, jucătorii nord-coreeni nu se aruncă în gropi. Dimpotrivă, o iau în pas de marş către aeroport, unde îi aşteaptă cu drag un avion militar. Dinamoviştii plâng de bucurie că s-a terminat meciul şi că au învins o echipă de Mondial. Ţălnar e convins că nu are nevoie de alţi jucători, cei din lotul actual putând face cu brio în campionat. Este necesar, însă, un psiholog pentru Pulhac, copleşit din ce în ce mai des de emoţii. Cornel Dinu termină de scris încă un roman, „Dinamo Bucureşti-Coreea de Nord, de la capitalismul forţat al urmaşilor lui Traian sodomizaţi de doctrina marxist-leninistă până la căpeteniile regatului Gojoseon subjugaţi de regimul Kim Ir-sen. Confruntarea din Antalya.”

 

Am preluat legătura. Legătura de ceapă.

Băi, să vă plătiţi amenda că aveţi străzile varză!

• Frustrări din cartier, Promo •

   Se pare că iarna este din nou o parşivă şi apare aşa, pe neaşteptate, la început de februarie. Şi nu oriunde, ci într-o ţară cu o climă temperat-continentală… Am înţeles, în decembrie ne mai aşteptam la o ninsoare dar în ianuarie şi în februarie era exclus. Atunci apăreau ghioceii, păsăreau ciripelele iar Sorinelul arunca fotonii către acoperişuri mai ceva ca un manelist cojile de seminţe în faţa scării. Iar autorităţile, obişnuite cu acest ritm de mulţi ani, au fost luate prin surprindere (vorbă devenită clişeu).

   În capitală, cel mai tare din parcare este, fără îndoială, primarul Sorin Oprescu. Din parcarea lipsă, am putea fi un pic ironici. Domnul Oprescu, aşa autoritar cum ne-a obişnuit dumnealui (deşi, ori nimeni nu-l ascultă, ori nu ştie să se facă domnia sa auzit cum trebuie) a ieşit în faţa cetăţenilor creduli şi a început să ameninţe firmele implicate în diverse contracte cu Primăria că ar fi cazul să-şi vadă de treabă, să-şi respecte angajamentele, să nu-şi bată joc de banii contribuabililor şi că are dumnealui ac de cojocul lor. Mai, mai să-mi smulgă o lacrimă.

   Cea mai tare fază pe care a scos-o edilul capitalei este cea cu amendarea Primăriilor de sector. Deci, se ia o Primărie de sector care nu are arterele deszăpezite şi care nu se îngrijeşte să asigure un minim confort cetăţenilor săi, plătitori de taxe în faţa unor funcţionari cu priviri precum vremea de afară, se trage de urechi de către Primăria Capitalei, mama-natură a copilelor prinţese de sector şi apoi se amendează, să se înveţe minte. Un sistem foarte bine gândit, probabil de nişte domni sau doamne care trăiesc într-o lume a lor, fără mojicii ăştia care tot cer câte ceva de la autorităţi. Păi cum, băi nene, să amendezi o Primărie? În loc să altoieşti primarul, să razi nişte capete de cretă care o freacă aiurea prin birouri, să f#ţi în gură şi la buzunar firmele care papă banii publici degeaba, tu mai iei nişte bani, de fapt, tot de la cetăţeni. Practic, din bruma de fonduri rămasă după sărbători, Oprescu mai trage un fum. Direct din buzunarul tău, boule bucureştean care eşti. No ofense…

   Mă uit pe geam şi văd că ninge. Şi nu teama de frig sau de faptul că o să-mi fisurez coccisul pe gheaţă mă înfioară, ci faptul că trebuie să mai strâng nişte bani, să poată plăti primăria de sector amenda. Oare România este o ţară?

Săptămâna sub media. 1 – 7 februarie

• Brusturi media, Promo •

psm

  • Săptămâna debutează sub semnul fofilării. După ce cu puţin timp în urmă Libertatea ne informa că ziua de 18 ianuarie a fost cea mai mizerabilă zi a anului, lunea trecută aflăm cum că potrivit unui alt studiu, ziua în curs a fost ziua în care cei mai mulţi oameni lipsesc de la muncă. Aşteptăm cu înfrigurare ziua în care cei mai mulţi oameni cred în Dumnezeu, ziua în care cei mai mulţi soţi îşi înşeală nevestele şi, de ce nu, ziua în care cele mai multe femei îşi inaugurează ciclul lunar.
  • Tot luni, aceeaşi Libertatea ne oferă un ghid practic de utilizare al lui Roxxxy, roboţica care face sex,  prezentându-ne o serie de poze în care păpuşa, dotată printre altele şi cu inteligenţă artificială, îşi petrece clipe de neuitat în compania unui fotomodel de culoare, bine tatuat. Avem motive să credem că la finalul şedinţei futo, răpusă de oboseală, protagonista a refuzat să facă orice declaraţie.
  • Din ciclul ce se întâmplă dacă spălăm duminica, România Liberă de marţi sau miercuri, nici nu se mai ştie, răscolea tot superstiţiosul de rând cu un titlu extrem de suspect: Ce se întâmplă când semnezi noaptea contractul pentru casă. Articolul nu trata cazuri cu fantome ce intimidau cumpărătorii în timp ce aceştia semnau la lumina lumânării contracte pentru case bântuite, ci doar o temă referitoare la terţe conflicte iscate între dezvoltatorii imobiliari şi clienţi duşi cu zăhărelul. Păstrând suspansul, după câteva zile titlul a dispărut. Nu şi fără urmă. Link-ului încă mai păstrează aerul misterios al acestuia.
  • Libertatea de miercuri ne prezintă un filmuleţ cu o blondă, hostessă la o expoziţie de maşini, care, aşa cum se spunea şi în articol, era dotată cu un impresionant control al sânilor. Concluzia ar fi fost mult mai edificatoare dacă blonda s-ar fi pus la dispoziţia doritorilor şi pentru o sesiune de drive test, în culise sau chiar în maşină.
  • În aceeaşi zi, Cancanul ne prezintă un caz absolut uluitor. O fată fără vagin a rămas gravidă, după ce a fost înjunghiată de iubit. Suntem foarte curioşi să aflăm noutăţi şi despre octogenara violată de un taur ce a născut o viţică deja gestantă cu patru viţei sau despre liceanca rămasă însărcinată după ce, la examenul oral de la anatomie, a prezentat un subiect referitor la aparatul reproducător.
  • Din Click!-ul de joi aflăm de cazul al unei femei din Africa de Sud care se hrăneşte cu pământ de zece ani. Autorităţile s-au sesizat abia după ce au constatat că lipsesc circa două hetare din suprafaţa efectivă a unui parc naţional.
  • În shimb, din Libertatea de duminică aflăm că în urmă cu două luni nepoata lui Carlos Santana a mâncat şorma în Regie. Ştirea vine după ce în urmă cu aproape optsprezece ani, amantul concubinei unui dansator de-al lui Michael Jackson a servit un pahar de suc de la TEC şi a cumpărat o pungă de pufuleţi de la un SRL proaspăt înfiinţat în proximitatea Stadionului Naţional, respectiv în curtea Electoaparataj.

Horoscopul săptămânii 08-14 februarie 2010

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Iată-ne intraţi cu spasme în săptămâna premergătoare amorului adolescentin copiat cu zel şi dibăcie de români. Gerul ne-a mai dat o palmă pe faţa îngheţată, românii se chinuie să respire sub nămeţi ori sub femeia agăţată după prea multe pahare în bar. Viitorul este viscolit, astrele tuşesc a plictis, Jean Horoscopizdul e pregătit să recite magistral un poem despre zodii:

Berbec. Încăpăţânarea specifică nu-şi are rostul marţi dimineaţa când doriţi să plecaţi cu maşina, nou-nouţă third hand din Polonia, la serviciu. În dauna muşchiilor, creierul se atrofiază, metaforic bineînţeles, exponenţial. Nu veţi reuşi în veacul vecilor să o scoateţi din parcare doar cu tupeu şi două pneuri de vară. Zic două deoarece vecinul de la etajul trei s-a gândit că i-ar sta bine niste roţi de 215 pe mândria lui din 1975. Apropo, volan de rezervă aveţi? Că respectivul are şi un nepot cu sanie cu servo.

Taur. Cornutele se vor simţi agresate indirect de atingerea suavă a frigului între omoplaţi joi seara, după o partidă de amor nocturn în gangul preferat. Tot răul spre bine, măcar nu veţi mai simţi usturimea feţei posterioare. Şi când vă gândiţi că v-aţi promis că nu veţi îngenunchea niciodată în faţa altora. Bine că îi trataţi cu spatele…

Gemeni. O mână de aşi ca la poker când vine vorba de munca asiduă verbală, profesionişti veritabili în arta frecatului aiurea, gemenii se vor fofila cum ştiu mai bine în momentul în care vor fi surprinşi de către teze, examene, deadline-uri, divorţuri şi alte „e” sau „uri”. Miercuri vor reuşi să iasă în evidenţă în dauna altor persoane deşi nici măcar nu erau prezenţi.

Rac. Oricât v-ar plăcea mersul înapoi, se apropie Sf. Valerică şi veţi fi nevoiţi/te să scoateţi caşcavalul din portofelul frigid-er. Cracii nu au niciun simţ al amorului, când vine vorba despre exprimarea sentimentelor sunt veşnicii boboci ai umanităţii. Vă spun ultima oară: femeile nu se dau în vânt după o poză artistică cu dumneavoastră în timp ce vă masturbaţi cu un grapefruit. Nici măcar dacă are autograf.

Leu. Regele zodiilor, cum se autointitulează pepeleul, în timp ce se pipăie agresiv deasupra cordului, prin blana mătăsoasă moştenită cu ajutorul unor pastile de întărire a cartilajelor, se va simţi un soi de eunuc vineri seara, aflându-se pe partea ciudată a străzii, în căutare de şaorma ori gyros. Va deveni subit fachir cu ajutorul dibăciei unui grup de bucătari perfecţi, înarmaţi cu topoare, săbii şi alte chestii contondente. Ulterior îi vom putea redenumi donatori universali la cât sânge vor împărţi pe coclauri.

Fecioara. Mari amatori de petreceri bahice, feciorii de abia aşteaptă data de 14 pentru a se îmbăta ca un vărsător şi a interacţiona carnal cu posibile fecioare din punct de vedere intelectual. Aburiţi însă prematur, sâmbătă seara, îşi vor uita carneţelul cu texte de agăţat şi îşi vor liniştii dragostea, singurei în baia mult iubită.

Balanţă. Echilibraţi de fel, miercuri la prânz, nu vor rezista presiunii de a rămâne blocaţi în liftul corporaţiei cu puicuţa de la HR. După un prânz copios vor încerca să-şi golească maţul printr-o explozie de orgasme. Din păcate singura explozie va fi a unui toc de 10 centimetri în falca stângă, deoarece tipa se dovedeşte a fi o nepoată de-a lui Chuck Norris.

Scorpion. Miros o sinucidere în masă, însă sper să mă înşel. Dacă ar fi o zi mai urâtă de scorpihoiţi înafara celei în care şi-au dat seama din ce zodie fac parte, ar fi aceea de 14 februarie. Vor încerca să se bucure de viaţă cum ştiu ei mai bine până la această dată. Din păcate ei nu prea ştiu …

Săgetător. O săptămână minunată pentru arcaşi, ei îşi vor lua rolul de Cupidon în serios, încercând să aducă iubire în rândul semenilor, pace între popoare şi respect intergalactic. Am o singură rugăminte: aveţi grijă să nu aruncaţi săgeata dragostei înspre iubită căci vecinul de palier nu s-a mutat încă.

Capricorn. Data de marţi ar trebui scoasă din calendar de către posesoarele de corniţe şi poziţii patrupede. Va fi ziua în care vor face rost de bani pentru a-şi cumpăra rochia mult dorită. Din păcate tot stocul se va epuiza luni seara. Mâhnite, vor ajunge acasă unde îşi vor bate cu bestialitate iubitul şi porcuşorul de guineea.

Vărsător. Este săptămâna lor, mulţi îşi vor serba repetat ziua de naştere pentru a avea motive în plus de a se pili grav şi de a lipsi de la serviciu. Başca, masculii, de Sf. Valerică, vor încerca un gangbang cu un butoi plin de alcool. Ulterior acesta îşi va schimba numele din Cuvin Butoi în Ion Ion.

Peşti. O bună perioadă în jurul weekend-ului de a încerca să lege prietenii de-o noapte cu diverse posesoare de buze flămânde prin birturile urbane. Vor reuşi cu vârf şi îndesat, săptămâna viitoare urmând să obţină şi profit de pe urma lor.

Avatar, pasul către o posibilă artă

• Cronici de film şi teatru, Promo •

   Am văzut Avatar, arhi-cunoscuta producţie cinematografică a lui James Cameron, cu încasări care au detronat orice lung-metraj făcut de la invenţia cinematografiei până astăzi. Lumea s-a tot bulucit să-l vadă, mai ales că pe piaţă existau variantele 3D şi peliculă Imax iar notorietatea filmului a făcut ca şi la două luni după lansare, să găsesc o sală arhi-plină. Mi-am pus ochelarii şi am purces la rumegat povestea…

   Singura imagine care mi-a rămas în cap de la cei care văzuseră filmul înainte a fost „mişto”. Pur şi simplu „mişto”. Nu vreo veleitate artistică deosebită a vreunui actor, nu vreun personaj complex care să iasă din tiparele mult prea comerciale ale peliculelor hollywood-iene din ultimii ani, nu vreo poveste cu cine ştie ce substraturi dramatice. Pur şi simplu „mişto”, cu efecte „mamă, mamă”. Şi atunci, de ce miliarde de dolari încasări?

   Senzaţia pe care am avut-o în prima parte a filmului, să-i spunem expoziţiunea, a fost aceeaşi ca atunci când am vizionat Jurassic Park (dar primul), Alien (toate) sau Star Ship Troopers (tot primul). Firul poveştii alunecă apoi către scenele din care reiese dorinţa de exploatare pe care o mână de pământeni vor s-o pună în practică pe o planetă nouă şi numai bună pentru stors minerale scumpe, Pandora, populată de o rasă de humanoizi (Na’vi), dornici în a-şi apăra „nevoile şi neamul”. De aici, totul poate fi anticipat, din punct de vedere al etapelor de desfăşurare a acţiunii. Sunt infiltraţi agenţi în rândul băştinaşilor, unul din ei se îndrăgosteşte de fata unui şef de clan şi apoi întoarce armele împotriva propriilor colegi, face armată mare şi opreşte exploatatorii pământeni în a distruge planeta. Nimic senzaţional, din punctul acesta de vedere.

   Efectele speciale sunt spectaculoase, însă doar pentru că prezintă o lume fascinantă, plină de culori şi faună similară cu cea apărută în câteva documentare Discovery Channel. Bineînţeles, noroc cu efectele 3D. Povestea de dragoste care se înfiripează la un moment dat între don’şoara de pe planetă şi pământeanul care dezertează nu este scoasă în evidenţă atât de mult. S-a încercat, probabil, smulgerea unor lacrimi ale spectatorilor, mai ales ecologiştilor convinşi, prin scenele în care utilaje imense scot din rădăcini, incendiază sau aruncă în aer bucăţi de pădure sau devastează arborele preferat al rasei Pandoriene, locul de odihnă şi împuiere al acestora. Finalul este tipic, cu o luptă apocaliptică între mai multe clanuri de Na’vi adunate la chemarea pământeanului Jake, devenit liderul Turuk Macto şi care primeşte un ajutor neaşteptat din partea mamei natură (iarăşi am avut flash-uri cu Narnia, Stăpânul Inelelor). Ca atare, toate se termină cu bine.

   Din punctul meu de vedere, pelicula Avatar nu îşi merită laudele şi aprecierile exagerate primite şi nici nu scoate în evidenţă atât de mult „geniul” lui James Cameron. Într-adevăr, efectele speciale fac tot filmul. Ceea ce îmi spune că acesta este viitorul cinematografiei, cel puţin cea făcută la Hollywood. Până la urmă, poate fi şi asta o artă, nu?