O nouă serie de evenimente în Club Control

• Eveniment subteran, Promo •

   Joi, 1 Aprilie, la ora 19.00 Control Club şi IBU Publishing vă invită la lansarea cărţilor Noul Val francez şi Filmul Japonez. Participă criticii de film: Cristina Corciovescu,  Magda Mihăilescu şi Andrei Creţulescu.

 

After: Kitsch Party

DJ set : The Amsterdams

Dress code: Kitsch

Intrare: 10 lei şi 5 lei pentru studenţii de la UNArte.

 

1aprilie_afis50x70 

Vineri, 2 Aprilie, ora 21.00: Friday Dance Science by Cliza.

 

Sâmbată, 3 Aprilie, ora 21.00: Revival of the Fittest – Alternative/Indie Hits by Nek

Intrarea este liberă.

 

Duminică, 4 Aprilie, ora 17.00: Control Movie Sunday.

Intrarea este liberă.

 

Luni, 5 Aprilie: Indie Alt. Shuffle. 

Intrarea este liberă 

 

Marţi, 6 Aprilie, ora 18.00: OTAKU CHAMPLOO – proiecţii de anime, jocuri şi muzică J-pop & J-Rock. 

Intrarea este liberă. 

 

 

Miercuri, 7 Aprilie, ora 18.30-21.00: Cafeneaua critică.

Teme feministe: naşterea, regândirea idilei

 

Puncte de pornire: volumul Naşterea. Istorii trăite, coordonat de Mihaela Miroiu şi Otilia Dragomir (Editura Polirom, 2010)** şi expoziţia de artă contemporană româno-austriacă Idila/Idyll deschisă la Galeria bucureşteană Atelier 030202 (11 martie-11 aprilie 2010), curatoare: Olivia Niţiş***.

Invitaţi: Mihaela Miroiu şi autoarele volumului Naşterea. Istorii trăite, Olivia Niţiş şi artistele prezente în expoziţia Idila/Idyll.

Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

Intrarea este liberă.

 

Urmează seria de concerte, cu suedezii de la CONVENANT, pe data de 8 aprilie, avându-i în deschidere pe cei de la Brazda lui Novac. Intrarea la concert este 30 de lei.

 

În perioada 13-16 Aprilie, Clubul Control organizează ALT.CTRL Fest 2010, mini-festival prin care aduce în atenţia publicului bucureştean trupe importante şi figuri legendare  din diverse zone ale muzicii alternative.

Fest_afis50x70

13 Aprilie  – Ken Vandermark & Paal Nilssen Love

“Musical Man Of The Year” (Chicago Tribune) şi “Best Musician of the Year” (Cadence), cel mai tânăr beneficiar al “bursei de geniu” a fundaţiei MacArthur, Ken Vandermark este un saxofonist de o forţă devastatoare şi unul din liderii incontestabili ai avangardei muzicale din Chicago, o adevărată instituţie a free-jazz-ului, ce s-a impus de-a lungul  anilor prin continua “forţare” a posibilităţilor de exprimare ale muzicii improvizatorice, prin numeroasele discuri în care tradiţia este prelucrată la forja unui (post)modernism incandescent, prin neobosita căutare de formule şi de limbaje muzicale noi, prin diversitatea stilistică a numeroaselor  sale colaborări. Alături de el, bateristul norvegian Paal Nilssen-Love, considerat unul dintre cei mai emblematici percuţionisti ai scenei muzicii improvizate europene, deşi  nu are decât 35 de ani, membru de bază al grupurilor THE THING (condus de MATS GUSTAFSSON) şi SCORCH TRIO (leader RAOUL BJORKENHEIM).

www.kenvandermark.com

www.paalnilssen-love.com

Biletele pentru 13 Aprilie costă 25 lei şi sunt disponibile la club.

14 Aprilie  – Blurt:

Grup format în 1979 în jurul personalităţii multivalente şi charismatice a muzicianului, poetului şi papuşarului Ted Milton, Blurt resuşeşte o combinaţie explozivă de jazz, punk, funk şi new-wave, experimentală şi dansabilă în acelaşi timp. De la primul album, apărut în 1980 la Factory Records trupa a scos nu mai puţin de 28 de albume. Concertul de anul trecut din Club Control a entuziasmat audienţa şi a generat cronici mai mult decât favorabile pe site-urile de profil.

www.tedmilton.net

http://www.myspace.com/tedmiltonblurt

Biletele pentru 14 Aprilie costă 30 lei şi sunt disponibile la club.

Blurt

 

15 Aprilie – The Legendary Pink Dots şi Shelby Cinca:

 

Una dintre cele mai influente trupe ale muzicii underground a ultimelor decenii, The Legendary Pink Dots se întoarce la Club Control pe 15 Aprilie, în cadrul turneului de aniversare a 30 de ani de activitate.

Înfiinţată în 1980, în Anglia, de către Edward Ka-spel şi Phil „The Silverman” Knight, trupa se stabileşte în Olanda la mijlocul anilor ’80. Sound-ul grupului a fost descris de-a lungul timpului ca un amalgam de rock psihedelic, industrial, synth-pop şi avant-garde. Deşi sunt foarte greu de categorisit, cei de la Legendary Pink Dots au fost adesea comparaţi cu Pink Floyd sau Can. În cei aproape 30 de ani de carieră, trupa a scos peste 40 de albume. Pe deasupra, componenţii ei au mai scos peste 40 de albume solo, au format diferite proiecte paralele (The Tear Garden fiind cel mai cunoscut exemplu) şi au colaborat cu alte trupe-cult, precum Current ’93 sau Nurse with Wound.

Născut la Bucureşti şi stabilit în Washington D.C.,  Shelby Cinca este membru fondator al trupelor de post-punk şi steampunk Frodus şi The Cassettes. Shelby Cinca a mai făcut parte din trupe precum Frantic Mantis şi Decahedron (împreună cu Joe Lally de la Fugazi, pe care îl veţi putea vedea în ultima zi a festivalului) iar în 2008 a lansat şi un proiect de muzică electronică, Triobelisk, cu care scos două E.P.-uri. În varianta solo, Shelby Cinca va deschide  concertul Legendary Pink Dots din a doua zi a festivalului.

 

http://legendarypinkdots.org/

http://www.myspace.com/thelegendarypinkdots

http://www.myspace.com/shelbycinca

Biletele pentru 15 Aprilie costă 30 lei şi sunt disponibile la club.

pink50x70

 

16 Aprilie – Joe Lally ( of Fugazi) şi The Mono Jacks:

Joe Lally este cunoscut în special ca basist şi membru fondator  al influentei trupe punk Fugazi din Washington D.C. După ce Fugazi şi-a încetat activitatea în 2003, Joe Lally a început să cânte solo şi să colaboreze cu alţi artişti şi prieteni în diverse proiecte muzicale, cel mai notabil fiind Ataxia, unde a cântat împreună cu John Frusciante şi  Josh Klinghoffer de la Red Hot Chili Peppers şi cu care a scos două albume. Până acum, Joe Lally a lansat două albume, There to Here în 2006 şi Nothing is underrated în 2007, lucrând în prezent la cel de-al treilea album, care va apărea anul acesta. Joe Lally va cânta la Club Control în formula de trio, împreună cu Elisa Abela şi Emanuele Tomasi.

The Mono Jacks s-au format acum un an la iniţiativa lui Doru Trascau, liderul cunoscutei trupe de muzică alternativă AB4. Abordarea lor muzicală descinde din curentul indie-rock consacrat în Statele Unite de trupa Interpol. Liniile de chitară topesc tensiunea compoziţiilor, transmiţând o căldură ce evocă ceva din sound-ul trupei Snow Patrol.  După mai bine de un an de muncă în sala de repetiţii şi concerte în cluburile bucureştene, The Mono Jacks au intrat în studio pentru înregistrarea primului E.P., care va ieşi pe piaţă în lunile următoare cu piese noi, pe care le veţi putea auzi şi  în concertul din Club Control.

http://www.joelally.com/

http://www.myspace.com/josephlally

http://www.myspace.com/themonojacks

Biletele pentru 16 Aprilie costă 20 lei şi sunt disponibile la club.

Clubul Control se află pe Strada Academiei nr. 19 (în Pasajul Victoriei) şi este cel mai mare club de muzică alternative/indie din Bucureşti.

JOE-LALY_16aprilie

 

Pe data de 23 Aprilie îi veţi putea urmări în Club Control pe cei de la The Amsterdams şi Les Elephants Bizarres.

amsterdams_eleph23aprilie

Ambalajul aparenţelor

• Editorial, Politica e un pornostar •

Cine încă trăieşte cu impresia că lucrurile nu s-au pus pe roate în România se înşeală amarnic. Ori nu e la curent cu viaţa politică, ori e un simpatizant rău-intenţionat al opoziţiei.

În ciuda crizei, al cărei recul începe să se resimtă din ce în ce mai puternic şi în ţarcul mioritic, avem un guvern activ care şi-a asumat responsabilitatea într-un context economic extrem de nefavorabil, care luptă neîncetat pentru găsirea de soluţii viabile. Avem un preşedinte deschis la dialog care, atunci când vine vorba de interesul comun al oamenilor de rând, este capabil să treacă peste orgoliile sale politice pentru a pune în aplicare voinţa poporului de a modifica Constituţia tocmai pentru a pune umărul la epurarea clasei politice. Avem o justiţie mai funcţională ca niciodată în ultimii douăzeci de ani, ce sesizează şi nu se dă îndărăt atunci când este cazul să penalizeze neregulile săvârşite de înalţii demnitari, în timp ce parlamentarii, aflaţi sub presiunea unei profunde conştiinţe civice, aprobă ridicarea imunităţii colegilor săi întocmai pentru ca justiţia să-şi ducă la bun sfârşit demersurile, stârnind reacţii pozitive din partea presei internaţionale. Avem servicii secrete care apelează la mijloacele de obţinere a informaţiei – fie că acestea sunt dintre cele mai performante (obţinute prin satelit),  fie că sunt dintre cele mai banale (ascultarea telefoanelor) – doar pentru a sluji la respectarea legii şi a Constituţiei.
Avem un ambalaj capabil să camufleze în cele mai igienice condiţii ditamai căcatul. Cei cu mirosul ascuţit au sesizat probabil din timp acest lucru. Întrebarea care se pune acum este câţi dintre consumatorii de delicatese media cu arome politice, ca şi cele de mai sus, resimt gustul imediat ce apucă să le deguste şi câţi dintre ei le vâră, fără să stea prea mult pe gânduri, pe gât?

Interviuri din casă. Ca să sară dinţii.

• Aberația de intelect, Promo •

Bine v-am regăsit la un nou interviu din casă. Reporterul Revistei Cioburi, deghizat în babuin ratat, a avut ocazia de a intervieva un grup mai periculos decât Chuck Norris când i se fură muierea, un conglomerat de tehnici de supravieţuire, Local Kombat din fundul grădinii, respectiv gruparea neo-ghiolbană Pufuleţii constipaţi. Aceştia sunt o şleahtă de ţărani urbani, însetaţi de mirosul sângelui, şi îşi propun să bată răul rău de tot.

Reporter: Respectele mele, de unde şi până unde Pufuleţii constipaţi ?

Robert (maestru cu 6 dani în halba spartă): Totul a început când taică-miu mi-a oferit prima ţuică. Aveam şase ani atunci. Şi mi-a dat-o pentru că eram constipat, tehnică băbească cică… De atunci, mereu am jucat rolul constipatului, numai să mai primesc un şnaps, ceva… A, da, şi-mi plac pufuleţii.

Bilă (mentorul barosului însângerat): E o metaforă, dom’le, evident. Pufuleţii nici măcar nu au un aparat digestiv. Cei doi termeni din numele grupării pun faţă în faţă frăgezimea pufuleţului care se topeşte în gură şi duritatea căcatului care se întăreşte în cur. Deci, am putea spune că e chiar un oximoron.

Ghidushie (karatist vulcanic, expert în tehnica labei frânte): Pentru că Ştiuletele înaripat era luat deja.

Motzoc (antrenat în torturea mentală prin coji de sămânţă pe buză inferioară): Să mor dacă ştiu. Întreabă-l pe Robert. El a venit cu ideea. Are mintea odihnită.

Şacalu’ (fondatorul “ masacrului cu ochiul minţii” ): Nu!

Pinguinulfurios (consilier pe teme contondente): De la mălai. Prea mult mălai. Şi se pare că nu se împacă cu vodka.

Reporter: De unde atâta ură faţă de răul urban?

Robert: Mie îmi place cel mai mult ura atunci când după o zi de umblat printre gibonii emancipaţi de la oraş, te retragi în cămăruţa ta, împăcat cu tine că ai mai spart nişte ţeste, ai rupt nişte tibii, ai mai sfărâmat un ficat… Momentele în care ştergi tacticos ciomaga de sânge sunt cu adevărat înălţătoare…

Bilă: Din invidie, domnule. Răului îi merge mereu bine. Mai ales la oraş.

Ghidushie: Nu e ură, e ura.

Motzoc: Păi suntem de la ţară. Cum de unde? Iar orăşenii aştia sunt nişte aroganţi.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Ură, rău… Ce-s cuvintele astea? Urban? La mine la Polu’ Sud e alb, e gheaţă, e zen…

Reporter: Daţi autografe des? Vă recunoaşte lumea pe stradă?

Robert: În general, cei care au de-a face cu instrumentele noastre de însemnat nu mai sunt recunoscuţi. Nici de rude, nici de prieteni.

Bilă: Autografe dau doar cu aparatul de pirogravat şi doar pe fesele victimelor de sex feminin. De recunoscut, nu ne recunoaşte nimeni pentru că lucrăm foarte curat, cu toate că, ce-i drept, batem destul de des şi la ochi.

Ghidushie: Dăm autografe pentru fete în general. Cele care ne fac autobuze.

Motzoc: Suntem recunoscuţi mai ales de locatarii din bloc. Autografele le lăsăm în fiecare seară în faţa scării. Fiecare în stilul propriu: eu las coji de seminţe, Robert PET-uri de bere, Bilă muci şi flegme, etc.

Şacalu: Nu! Nu!

Pinguinulfurios: D-aia umblu deghizată. În om. Că dacă sunt în costumul de pinguin e nasol. Se aruncă bărbaţii la picioarele mele, femeile vor să mă f#tă, copiii vor să se joace cu mine. E greu, ce să zic…

Reporter: Care a fost cea mai bună partidă de corecţie fizică aplicată ? Detaliaţi modificările la mimică…

Robert: Este greu de spus. Eu, fiind un perfecţionist, o consider mereu pe ultima ca fiind cea mai bună. Îmi place să cred că evoluez de la un scandal la altul. Desigur, există şi momente unice, rămase melancolic în minte. Vrei să ţi le arăt?

Bilă: Odată am încercat să retuşez conformaţia facială a unui gândac de bucătărie doar cu o furculiţă şi un tirbuşon. Şi pot să spun că am şi reuşit. I-a ieşit un zâmbet mai pronunţat decât cel al lui Jim Carrey.

Ghidushie: Am salvat un boschetar de la moarte. Era să-l lovească maşină dacă nu-l trageam înapoi cu coasa.

Motzoc: Puştiul vecinului de la 3 a refuzat să ne ia nişte ţigări de la colţ. Am fost nevoiţi să îi admonestăm insolenţa. Bineînţeles, aşa… ca-ntre vecini. În prezent ne zâmbeşte cu fiecare ocazie. Îi mai luăm uneori îngheţata sau bomboanele pe care le găsim la el. Chiar dacă plânge, cred că îl ajutăm să devină un bărbat adevărat.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Dacă detaliem transformăm revista înt-una cu specific XXX. Credeţi că e cazul? Şi, oricum, nu sexul vinde, nu-i aşa?

Reporter: Credeţi că sunteţi nişte super-eroi? Ar trebui să vă perceapă lumea în acest fel?

Robert: Având în vedere că reuşim să modificăm structura osoasă în timpi foarte scurţi de reacţie, da, am putea fi percepuţi în acest mod. Dar mai degrabă suntem super-eroi pentru că reuşim după fiecare PET de bere să purtăm chiloţii peste pantaloni.

Bilă: Nu, nici vorbă. Mai trebuie să se încheie multe cicluri, să mai curgă mult sânge până atunci.

Ghidushie: Evident. Suntem nişte salvatori ai omenirii.

Motzoc: Evident. Promovăm valorile păturii sociale majoritare. Glorificăm omul simplu, aşa cum l-a lăsat mă-sa. Tabula rasa.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: SuperWomen!

Reporter: Aţi lovit şi oameni nevinovaţi? Dacă răspunsul este pozitiv, de ce?

Robert: Cine este nevinovat să arunce primul cu piatra. Bă, glumesc, poate-ţi f#t una!

Bilă: Mă tem că la această întrebare nu pot să răspund în cadrul acestui interviu. O chestiune sensibilă ca aceasta nu voi accepta să o dezbat decât la Capatos în emisiune.

Ghidushie: Câteodată. Mai scapă karata, nu le pot controla pe toate când închid ochii.

Motzoc: Poate ţi se va părea desuet. Însă la noi la ţară e o vorbă: nu poţi face o omletă fără să spargi nişte ouă. E important totuşi să fie ouăle altcuiva.

Şacalu: Nu !

Pinguinulfurios: Dom’le reporter, se vede că şi dvs. sunteţi constipat. Că v-aţi chinuit ceva să căcaţi întrebările astea.

Reporter: Credeţi că mişcarea dumneavoastră se va extinde pe viitor?

Robert: Nu, nu cred. Noi asta urmărim: să rărim populaţiile de giboni de la oraşe. După aia o să ne oprim şi o să bem o Cola.

Bilă: Nu ştiu frate, întrebă-l pe şefu’ de proiect!

Ghidushie: Sperăm, căci am cam obosit, ne dor şi pe noi toate cele.

Motzoc: Prietene, de unde vii? Păi cât mai vrei să se extindă? Reprezentăm peste 90% din populaţie!

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Mişcare pe verticală, orizontală, diagonală, în plan sau în spaţiu?

Reporter: Eu, recunosc, am violat în trecut un câine mic şi nevinovat, ar trebui să-mi fie frică? Îmi veţi face ceva?

Robert: Frate, ai violat un câine? Şi i-ai făcut antirabicul după aia?

Bilă: Da!? Interesaaant… Nu cred că ar trebui să-ţi faci probleme. După câte îmi dau seama cred că ai violat acelaşi câine pe care l-am interogat şi eu într-un scandal amoros cu nişte mâţe deşănţate, cu mult mai târziu, după ce se făcuse ditamai dulăul. Şi profit de ocazie să-ţi spun că ulterior am avut o discuţie amicală cu el în care îşi aducea aminte cu nostalgie de tine.

Ghidushie: Dacă nu era mort nu se pune.

Motzoc: Depinde pe cine cunoşti.

Şacalu: Nu !

Pinguinulfurios: Dacă ai violat un câine mic să înţeleg că ai şi unealta pe măsură. Eu nu ţi-aş mai face nimic. Că ţi-a făcut natura. Sau, de fapt, nu ţi-a făcut.

Reporter: Un mesaj pentru cititori, de încheiere.

Robert: Bă, tu să nu mă dai la ziar că-ţi ard una!

Bilă: Dacă intraţi în vreun bucluc, cereţi la alimentară pufuleţi presăraţi cu praf de ciment. Sigur o să vă întărească.

Ghidushie: Feriţi-vă de umbre şi de seminţele de dovleac.

Motzoc: Vineri seara vă invităm la un grătar în spatele blocului. Fiecare îşi aduce PET-ul lui de bere.

Şacalu: Nu!

Pinguinulfurios: Felicitări celor care au ajuns să citească până aici. Sigur nu aveaţi ce face, nu? În acest caz vă acordăm premiul de sado–maso.

Horoscopul săptămânii 29 martie – 04 aprilie 2010

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Se apropie Învierea Domnului, motiv pentru românaşii credincioşi să se mucească alături de amicii orbi cu vin de ţară, cu miresme de coniac. Se pot lăuda apoi că au băut sângele lui Iisus, reuşind cu multă îndemânare să facă o transfuzie completă. Horoscopul se prezintă umil, astrele fiind într-o continuă mişcare după comenzi de cozonaci, pască şi alte delicii. Jean Horoscopizdul este prezent ca-ntotdeauna să oripileze prin arta cititului în stele paralele.

Berbec. Cornutele vor fi un continuu subiect de mişto în gaşcă. Vor primi tachinări sub forma stufatului, fripturii sau a drobului. Vor încerca să se mai destină puţin în fiecare seară împreunându-se cu oaia de acasă.

Taur. Pentru dumneavoastră va fi necesar un refresh dat hard-ului. Munca în exces de la serviciu, lipitul timbrelor acasă în speranţa unui câştig suplimentar, serile pierdute pe străzile centrului vechi, bătăile pentru un scaun în metrou, laba monotonă, toate v-au cam dat pe spate.

Gemeni. Oamenii oglindă vor sărbători cum ştiu ei mai bine Paştele. Din păcate ei nu ştiu mai bine, ei nu ştiu deloc. Dar ceea ce ştiu o ştiu cel mai bine. Ştiutul nimicului va fi adus şi de această dată la rang de artă, aşternut frumos de hârtie, devenind arhetip.

Rac. Cracii, fiind mai nişte pizde cu ochelarii de cal, se vor speria teribil în noaptea Învierii. În momentul în care vor fi nevoiţi a lua lumină vor suferi un atac de panică. Îşi vor imagina cu flacăra îi cuprinde, arzându-le tot părul dintre buci. De aceea, majoritatea vor intra în comă alcoolică în mirobolanta încercare de a-şi face curaj.

Leu. Pepeloaica, fiind crescută sub ritul creştin de mică, falsând grav în corul bisericii rurale, se va vedea nevoită a nu mai pune mâna, gura, faţa posterioară pe carne în Săptămâna Mare. Cum mâncărimile nu vor trece însă, va apela la un substitut natural din scoarţa de copac tropical.

Fecioara. O săptămână ciudată pentru fecioare. Vor avea tot felul de vise, pe care nu le vor putea descifra. Încet, încet vor da în paranoia, urmând ca sâmbătă să urce pe o statuie în Piaţa Universităţii. De acolo, cu ajutorul unei staţii de amplificare, obţinută cu greu după două runde de tăvăleală anală în Fire, vor începe să vorbească poporului despre nuferi, raţe migratoare şi lobodă.

Balanţă. Ei ca de obiecei vor intra într-o stare indusă de echilibru metafizic. Nu vor face nimic, dar nici nu vor sta. Vor upgrada sistemul uman de respiraţie, ducând arta expiratului înspre necunoscut.

Scorpion. Scorpihoiţii vor încerca să demonstreze că au totuşi cei mai mulţi prieteni de pe glob. Aşadar cu ajutor unui microscop vor căuta acarienii din perne, aşternuturi şi din budigăi. Vor număra însă doar cinci, morţi de altfel, deţinuţi în coproprietate cu persoana care şi-a luat inima în dinţi şi le-a făcut o degeţica în scârbă.

Săgetător. Arcaşii vor încerca să arunce săgeţi de amor din ochiul bun, care nu aleargă frenetic în stânga şi în dreapta, către domnişoarele gătite de bairam, venite şi ele la biserică. Din păcate, îşi vor da arama pe faţă, fiind traşi în jos de celălalt ochi, campion universitar la pinball.

Capricorn. Vor sparge nenumărate case pentru a fura ouă gata vopsite. Prinşi în fapt, vor sfârşi a număra nişte ouă pletoase de poliţist, într-o secţie de cartier. le va da cu rest.

Vărsător. În cinstea naşterii lui Iisus, plus a altor câţiva copii în această săptămână, se vor modifica din nou la mimică cu ajutorul ţuicii cumpărate după ce şi-au vândut Dacia din parcare. Îţi vor obliga iubitele, mamele, nevestele să le facă pasca cu rom, nu cu brânză.

Peşti. Vor da din buze pe uscat, râzând de soarta berbecilor. Singura dată când gura nu le va fi astupată cu o substanţă galbenă, bogată în acizi, minerale şi alte chestii neştiute care trec prin sistemul urinar.

Control. Filmul.

• Cronici de film şi teatru, Promo •

   Pe 17 Mai 2007 avea loc la Cannes premiera filmului Control, realizat de regizorul olandez Anton Corbijn, pelicula câştigând mai apoi cinci premii la festivalul BIFA de la Londra. Scenariul filmului are la bază cartea Touching from a Distance, scrisă de Deborah Curtis, nimeni alta decât soţia lui Ian Curtis, solistul trupei engleze de post-punk Joy Division. În fapt, filmul povesteşte tumultul anilor de dinaintea finalului nefericit al lui Ian Curtis, muzician cu aspiraţii, căzut într-o profundă depresie.

   Personajul Ian Curtis, interpretat de Sam Riley, este prezentat de la început ca fiind un introvertit, care îşi ghidează viaţa după versuri şi tâmpeniile făcute alături de colegii de şcoală, în perioada când locuia împreună cu părinţii şi sora lui. Atunci o cunoaşte pe Deborah, prietena celui mai bun amic de-al său, care devine mai apoi iubita sa. Cei doi îşi dau seama de atracţia dintre ei la un concert şi în scurt timp sfârşesc prin a se căsători şi a se muta împreună. Pentru Ian, ideea de mariaj s-a rezumat imediat după aceea la a sta izolat în camera lui şi a scrie poezie. Un pas important făcut rapid, deteriorat şi mai rapid.

   În 1976, pe când Curtis era deja angajat la oficiul forţelor de muncă, îi cunoaşte pe Bernard Sumner, Peter Hook şi Terry Mason, membrii unei trupe în căutare de vocal. Astfel, Curtis devine solistul formaţiei care iniţial se va numi Warsaw. În momentul înregistrării primului EP, Curtis propune numele de Joy Division, aşa cum publicul i-a cunoscut. Ascensiunea lor începe uşor să se producă. În paralel,  Curtis începe să-şi neglijeze din ce în ce mai mult soţia, îşi face un obicei din a pierde nopţile încărcate în alcool şi tutun, păstrându-şi în acelaşi timp şi jobul. Prima sa criză de epilepsie, într-o formă uşoară, nu a reuşit să-l facă să renunţe la stilul de viaţă care îi va măcina sănătatea şi mai mult, inclusiv cea mintală.

   Implicat din ce în ce mai mult în proiectul muzical, Ian ajunge să se izoleze inevitabil de mariajul său, ajungând să aibă o relaţie cu Annik Honore, personaj interpretat de actriţa germană de origine română Maria Lara. Oboseala accentuată va duce şi la renunţarea la locul de muncă dar şi la agravarea stărilor epileptice. Ajuns într-un moment delicat al vieţii, Ian începe să se afunde în psihoză şi începe să nu-şi mai găsească energie şi sens pentru a continua în vreun fel ceva. Căsnicia îi este ruinată, crizele îl dărâmă şi mai mult iar totul se va sfârşi cu sinuciderea sa, la numai 23 de ani, în casa în care a locuit.

   În film sunt punctate diverse momente din existenţa lui ca muzician, începând de la prima prestaţie live, evenimentele care au stat la baza anumitor cântece, relaţia cu membrii trupei. Per ansamblu pelicula reprezintă, în fapt, exact viaţa lui Curtis: scurtă şi condensată. Momentele de regret ale sale, atât din pricina neglijării pe cea care l-a iubit necondiţionat, a faptului că nu mai găsea resurse pentru a satisface publicul şi ascensiunea care li se întrevedea, boala care îi bloca fiecare gând spre viitor, toate acestea au dus către soluţia sinuciderii. Se pot trasa paralele între diversele planuri importante ale acelei perioade, fiecare având direcţii diferite: alunecarea vieţii de familie în derizoriu, creşterea succesului ca muzician, deteriorarea sănătăţii, liniştea găsită în preajma lui Annik. Epilogul se produce în momentul în care toate aceste capătă acelaşi punct: în jos.

   Pelicula realizată alb-negru, cu o coloană sonoră pe măsură, induce stări de tristeţe dar şi de revoltă. Merită vizionată pentru că orice comentariu pe marginea filmului nu poate impresiona în vreun fel.

 

 

Lansare de carte în Club Control

• Eveniment subteran •

   Joi 1 Aprilie, de la ora 19.00, Club Control şi IBU Publishing vă invită la lansarea cărţilor Noul Val francez şi Flimul Japonez.

   Participă criticii de film: Cristina Corciovescu,  Magda Mihăilescu şi Andrei Creţulescu.

 

After: Kitsch Party

DJ set : The Amsterdams

Dress code: Kitsch

 

Intrare: 10 lei şi 5 lei pentru studenţii de la UNArte.

1aprilie_afis50x70

  

Până atunci, veniţi la dans vinerea şi sâmbata aceasta:

posterA3_vineri

 

posterA3_sambata

 

Pe 29 Martie, din nou teatru:

 

29martie_teatru_A3

O vizită la Dirty Harry’s Irish Pub

• Cârciuma din drum, Promo •

   Gata, a început vânzoleala. Cum au apărut primele raze de soare mai pătimaşe, dorinţele de colindat prin parc şi apoi pe la birt s-au înmulţit. Cum parc în timpul serviciului nu se poate (mă rog, pentru oamenii decenţi), rămâne doar cârciuma de după muncă. Sau cârciuma din drum.

   Am nimerit într-una din zilele trecute la Dirty Harry’s Irish Pub, aflat undeva pe strada Franceză, în centrul vechi şi ponosit al Bucureştiului. Localul este (re)deschis de curând şi arată, evident, ca nou-nouţ. Şi chiar aşa miroase. Dispus pe trei nivele, etaj, parter şi subsol, destul de spaţios şi bine aerisit. Partea de sus este un pic mai mică decât cea de jos şi decorată mai spre cârciumă irlandeză, că doar tot românul o arde prin irish-pub-uri acum. Subsolul, tip arcadă, spaţios şi el, arată mai către o combinaţie de medieval, irish şi câte un strop de românesc. Mobilierul este din lemn, pereţii sunt jumătate patinaţi, jumătate cu decor cărămidă şi lambriuri, purtând din loc în loc tablouri cu papagli şi bere. Atmosfera, în general, caldă şi ospitalieră, luminată decent. Fapt pe care mi l-au arătat şi don’şoarele care serveau pe acolo. La etaj nu am mai ajuns…

 

1

   Că veni vorba de servit, păi să consumăm ceva. Bere, vin, cocktail-uri, mâncare. Şi nota la final. Dar ce putem avea pe notă? Un Tuborg draught, de exemplu, la 6 lei, de amăgeală căci Carlsberg-ul la 0.33 l este 9 lei. Pentru doamne, domnişoare şi Cătălin Botezatu găsim Coca-Cola la 7 lei/250 ml sau un cocktail nonalcoolic la 12 lei. Meniul conţine şi salate, supe sau minuturi pentru beţivii rafinaţi care nu se pot manifesta fără să arunce unul sau două boluri alimentare pe gât.

 

2

   Dirty Harry’s Irish Pub este ok de vizitat, chiar dacă preţurile sunt un pic peste medie. Muzica pare în regulă (noi am fost atacaţi cu ceva U2) şi am înţeles că în week-end-uri se bagă ceva muzică live iar în cursul săptămânii, la un moment dat, clienţii poa’ să ragă în microfon în sistem karaoke. Se fumează,  nu există wirelless iar toaletele sunt numai bune de folosit. Aşteptăm cu nerăbdare terasa. All right, boy!

 

3