Horoscopul săptămânii 15-21 martie 2010
Credeaţi că aţi scăpat de Jean Horoscopizdul? Ei bine, nu. V-am lăsat o săptămână să vă umiliţi în faţa domnişoarelor care vă conduc viaţa. Acum că au trecut opturile de pe 9 martie, vom reveni la astrele noastre, bulversate în trecutul apropiat de flori, cadouri şi tentaţii de felaţii. O perioadă plină de patos se aşterne încet precum minunata primăvară umbrită de cutremurul prevăzut de marii şamani ai OTV-ului.
Berbec. Ovinele însetate de sânge vor participa cu şleahta de obsedaţi la derby-ul din Groapă. Îşi vor etala mişcările din muie şi cârcă epatând prin scheuneli urbane în faţa bastoanelor cauciucate. Joi se vor relaxa la masaj cu finalizare anală alături de partenerii de suferinţă.
Taur. Amiciţii de lungă durată cu nişte plante etnobotanice se vor ivi pentru fraţii cap de bou. Printre două fumuri vor încerca şi un ketaminol în muşchi, elogiind astfel străbunii adormiţi de băştinaşi prin înţepături în muschii feselor ori triceps.
Gemeni. Oamenii oglindă vor încerca a se împotrivi tentaţiei de a se matoli în fiecare seară cu diverşi sau terţi. Vor reuşi acest gest, o schismă din punct de vedere al trupului şi al encefalului, chiar în această vineri, când în urma unei mucificări vor intra în comă pentru 4 zile. Se va pune această perioadă de abstinenţă drept o victorie temporară.
Rac. Cracii iubesc suferinţa. Adică suferă de ei. Când se strâng după flux, suferă unii într-alţii. Tocmai de aceea, sâmbătă, indiferent de vârstă, sex ori handicap, aceştia şi acestea vor încerca o integrare în absolut alături de degeneraţia de emotivi mioritici.
Leu. Pepeleul, un mascul feroce în viziunea multor ahtiate după bani pe carne, reprezintă crema, moţul, vlăstarul în materie de împerecheat nocturn, pe alei împânzite de maşini parcate haotic. De aceea, dragă felină subnutrită îţi atrag atenţia asupra faptului neîmplinit. Mare pază în momentul în care te hotărăşti să scoţi bărbăţia la supt, mai ales că femeile din ziua de astăzi sunt vampiroaice.
Fecioara. Nimic nou sub soare pentru virginele horoscopului. Acelaşi trai monoton, aceleaşi glume şi prietene de căcat, aceeaşi bere fără alcool menită să te simţi bărbat. Nu ies de loc în evidenţă, tiparul lor fiind unul ruginit, părăsit sub fusta capitalismului. Cele sub numele de Ramona şi Monica îşi vor rupe un tendon în încercarea de a trage un pârţ palmat.
Balanţă. Echilibrul vi se va clătina într-o oarecare seară din birt. Acompaniaţi de o sete nemaiîntâlnită şi de o femeie nasoală, veţi rade jumătatea din salariu pe spirtoase ieftine, ambalate frumos. Veţi sfârşi a doua zi mahmuri, fără chef de viaţă, alături în pat de aceeaşi femeie nasoală. Şi când vă gândiţi că e rudă …
Scorpion. Este cazul să daţi barba jos domnişoarelor, chiar dacă oricum nu sunteţi băgate în seamă mai mult de 1 secundă, acesta fiind momentul când vă cere vreo persoană hârtie igienică la budă. În ciuda ieşilor nocturne, în baruri prost spre deloc luminate, chipul de vârcolac vă iese în evidenţă, încercaţi de acum să purtaţi pe meclă o punguţă de hârtie, ecologică, căci oricum sunteţi la pământ.
Săgetător. Dintotdeauna am ştiut faptul că părinţii arcaşilor au fost împuşcaţi de către Cupidon cu spermă putredă. Nu aveau cum să iasă altfel în aşa bătaie de joc. Orice aţi face săptămâna aceasta nu va avea relevanţă. Ce e putred nu poate înflori.
Capricorn. Serviciul vă provoacă adevărate dureri de cap. Vineri veţi reuşi să vă bateţi recordul de şase minute şi opt secunde muncite. Vă veţi simţi fără vlagă, veţi intra într-o depresie din cauza stresului acumulat în pauzele de masă prelungite. În weekend, pentru a vă purifica, veţi băga o sesiune de shopping din banii iubitului.
Vărsător. Cu ocazia sfintei sărbători de Mucenici, încheiate recent, adică ieri, de către dumneavoastră, veţi ajunge la concluzia că v-au mai rămas douăsprezece damigene de vin. Pentru a nu se oţeti veţi continua petrecerea până duminică, momentul în care, apropiindu-se Paştele o veţi da pe rachiu.
Peşti. Veţi avea onoarea de a participa la un talk-show veritabil, pe acorduri de manele, în emisiunea stimalei doamne Bahmuţeanu. Veţi lega prietenii sincere, în baia de lângă platoul de filmare, cu Secsi Brăileanca, alături de alţi trei boşorogi veniţi să dea şi ei o muie pe cupoane reduse de călătorie.
Interviu din casă. Pardon, din bătătură
Sâmbăta trecută, aflat în vizită la un văr mai îndepărtat dintr-o comună din sudul ţării, reporterul nostru a avut şansa de a fi martorul unui eveniment cultural inedit. Rămaşi de curând fără discotecă în comună, pentru că fiul primarului a vrut neapărat să-şi facă un club modern – aşa cum a văzut el la oraş, la Slatina – flăcăii, mânaţi şi de o curiozitate sadică a oaspetelui de la capitală, au ales să-şi petreacă seara de sâmbătă altfel ca de obicei. Aşa se face că s-au pomenit la căminul cultural, unde în săptămâna cu pricina avea să se ţină seara dansului popular, avându-i drept capi de afiş pe cei de la Ansamblul folcloric de dansuri populare “Căluşarii din Ciobâta”, care, fie vorba între noi, la cât de dezastruos dansează nu mai au nevoie de nicio prezentare.
Cum cu aşa halal de dansatori nu te întâlneşti în fiecare zi, imediat după terminarea spectacolului reporterul de investigaţii săteşti al Revistei Cioburi şi-a intrat în rol şi a solicitat vedetelor rurale un scurt interviu, aşa cum nici măcar Marioara Murărescu nu l-ar fi putut realiza, chiar în culise, printre lăzile prăfuite pline cu tot soiul de recuzite ale spectacolelor de odinioară, în mirosul înţepător de opinci încinse şi transpiraţie.
Aflaţi într-o criză acută de notorietate, aşa-zişii dansatori au acceptat. Ce-a ieşit va schimba cu siguranţă percepţia asupra dansului popular românesc. În rău, firesc.
.
Reporter: Ce dracu’ bă băieţi, chiar n-aveţi altceva de făcut decât să ţopăiţi în jurul unui băţ?
Robert (Dansator; responsabil cu chiuiturile): Da, pentru că greutatea băţului mă obligă să ţopăi în jurul lui. Uneori ţopăie el în jurul meu dar atunci este o urmare firească a smotocelilor şi cocoşelilor nocturne. A-propos, ce ochi frumos ai…
Bilă (Dansator; responsabil cu sincronizarea genunchilor): Băi, băi, stai puţin. Deci, cum a fost de fapt… Ne-am apucat de dans după ce-am pierdut finala cupei satelor la moţăit sincron. Am zis să ne mai dezmorţim şi noi oasele. Chestia asta cu dansul e doar ceva temporar. Vedem noi ce-om face după ce terminăm turneul ăsta.
Ghidushie( Dansator; responsabil cu mixarea paşilor): Aş fi preferat s-o fut pe fiică-ta, dar nu ştiu unde stai, aşa că ţopăi energic ţinându-mă de băţul lui Bilă.
Şacalu’ ( Dansator; responsabil cu mânuirea măciucii): Eu nu ţopăi, eu sunt stapânul maciucii şi ăştia toţi se învârt în jurul meu.
Motzoc (Maestru coregraf; instructor de educaţie metafizică): Mă tem că nu înţelegeţi adevărata valoare a dansului popular. Deşi poate părea o simplă ţopăială în jurul unui băţ, dansul popular reflectă autodepăşirea condiţiei umane şi defineşte omul social ca animal gregar conştient de sine şi de rolul său în grupul căruia îi aparţine.
Pinguinulfurios (Cârmaci; responsabilă cu ţinerea de ritm): Eu pot să ţopăi doar în jurul cozii.
.
Reporter: Dansaţi execrabil. Cum reuşiţi?
Robert : În primul rând că ceea ce vedeţi nu este ceea ce pare. Toată lumea crede că dansăm dar, de fapt, mişcările noastre derivă din faptul că de fiecare dată, ca un făcut, ne apucă emoţiile cum ne suim pe scenă. Unii caca, alţii pipi. Şi de aici dansul, mă înţelegi?
Bilă : Mă miră că întrebi. Credeam că se simte cu ochiul liber influenţa stilului Vanilla Ice.
Ghidushie: Domne, aicişa eu nu dansez, aşa e mersul meu!
Şacalu’: Acum nu dansez, chiar îmi vine să mă cac da’ nu pot să plec cu măciuca… Îţi dai seama că rămân ăştia fără obiectu’ dansului!
Motzoc: Evident că procesul definirii de sine este – aş putea spune – sisific, ceea ce ne arată chiar latura umană a dansatorului, acest demizeu coborât pe pământ pentru instaurarea echilibrului divin-uman. Dihotomic vorbind, percepţia dansului şi a mişcărilor constitutive ale acestuia nu reflectă decât starea emoţional-spirituală a auditoriului.
Pinguinulfurios: Mă uit la băieţi şi-i imit.
.
Reporter: Iese măcar vreun ban sau o faceţi de amorul artei?
Robert : De bani se ocupă Motzoc. El are pregătirea necesară. Am înţeles că vrea să-şi deschidă un nonstop acum, să aibă finanţare pentru proiectul de cercetare cosmică la care lucrează seara, ascuns după pet-urile de bere. Noi doar îl ajutăm să strângă banii.
Bilă : O facem pentru că dă bine la sivi. Nu oricine mai e căluşar în ziua de azi.
Ghidushie: Bani nu ies, da’ avem bătaie cu ăilalţi din satul vecin, a lu’ Bălosu’ din Ghiolbăneşti. Ne antrenăm şi noi jocu’ de picioare că numa’ din Karate îi facem.
Şacalu’: Eu sunt angajat cu ziua. Am cea mai mare măciucă din sat şi dă bine în spectacole când mai luăm fetele la dans! De aia m-au luat băieţii în ansamblu!
Motzoc: Mă declar profund dezamăgit de această întrebare. Măsura financiară a acestui proces profund social dar şi intim individual este total irelevantă. Nu putem cuantifica emoţia şi dezvoltarea spirituală prin metode strict materiale. Imaterialul, divinul uman minimzează, dacă nu anulează, falsa importanţă a materialismului, chiar şi dialectic.
Pinguinulfurios: Plouă cu bani de amor.
.
Reporter: „Floarea din grădină” sau „Tezaur folcloric”?
Robert : Balet cu gâlgâit de somon, vorba tânărului Ghidushie. Eu le prefer mângâiate.
Bilă : Nici una, nici alta. Sunt desuet rău. Acuma în vogă e „Fermier. Caut nevastă!”
Ghidushie: Podul de flori cu Mărioara Murărescu.
Şacalu’: „Fermier. Caut minoră”; prezintă Marioara Marmurescu, fostă tezaur într-o grădină.
Motzoc: Ambele variante sunt doar metode, unelte care ne orienteză în siajul vieţii. Efectele spirituale asupra participantului la eveniment au relativ acelaşi scop. Deci, a-priori nu putem discuta de o alegere în sine, cât de evoluţia expectată la nivel individual şi social.
Pinguinulfurios: Viaţa satelor.
.
Reporter: Situaţie: Sunteţi în timpul unei reprezentaţii şi cineva dintre voi, să zicem Şacalu’, se împiedică din greşeală de băţ. Cum depăşiţi momentul?
Robert : Ha, ha, ha! Ultima dată când s-a împiedicat Şacalu’ de băţ a fost cutremur în Chile! Întrebaţi-i pe oamenii ăia dacă au depăşit momentul. Noi doar ne-am uitat la ştiri.
Bilă : Nu facem nimic. Îl lăsăm să se facă de râs.
Ghidushie: Depinde al cui e băţul şi depinde cu ce parte a buzelor se împiedică. Deseori îl dăm cu ir pe la vânătăi.
Şacalu’: Ce vă mai distraţi… Ce să mai depăşească momentu’, nu te uiţi şi tu în ce mă împiedic? Ăstia e invidioşi pă mine! În afara de Motzoc… Ăsta cu meta-fizicu’ lui nu e uşor de impresionat cu evenimente de genul ăsta!
Motzoc: Un astfel de eveniment este total neverosimil. Improbabilitatea acestuia vine chiar din însuşi răspunsul de la cea de-a doua întrebare. Acest individ, Şacalu’, nu se împiedică. Actul în sine nu poate reflecta decât percepţia eronată a auditoriului. Dansatorul nu se împiedică, el doar reflectă cursul firesc al existenţei, într-un format sinusoidal cu sincopele recunoscute social de orice conştiinţă umană. Practic, nu există un moment în sine care trebuie depăşit, evenimentul în sine descriind reprezentaţia ca un tot unitar, firesc şi definitoriu pentru viaţa fiinţei umane.
Pinguinulfurios: Şacalu nu se poate împiedica din greşeală. Doar dacă nu-şi prinde cingătoarea în jurul brâului să-i susţină băţul există riscul de accidente.
.
Reporter: V-aţi spălat vreodată opincile? Sau voi dansaţi în bascheţi Converse?
Robert : Eu nu spăl nimic, din principiu. De ce crezi că ţi-am dat masca de gaze pentru interviu?
Bilă : Atunci când repetăm, dansăm cu cizme de cauciuc pentru că la noi în curtea de repetiţii este mult noroi. În timpul spectacolelor purtăm balerini fosforescenţi pentru a ne putea repera pe scenă în cazul în care cade curentul.
Ghidushie: Eu am o pereche de şlapi cu arcuri pentru detentă.
Şacalu’: Nu port opinci, port ghete cu întărituri că mă calcă ăştia pe bombeu de 2500 de ori pe zi. Să-mi bag io p#la în repetiţiile voastre bă!
Motzoc: Consider că aceste întrebări sunt superficiale. Deduc că importanţa unui astfel de eveniment nu este nici măcar intuită de dumneavoastră. Revin cu insistenţă asupra evidenţei că o astfel de pregătire prealabilă (spălarea opincilor) – deşi reflecţie a curăţirii rituale de inconsistenţe spirituale – nu reflectă mesajul autentic al dansului popular. Dansul nu poate reflecta decât viaţa intimă şi socială, iar încălţămintea constrânge privitorul la meditaţia asupra materialismului efemer, superficial orientat către deşertăciune.
Pinguinulfurios: Opincile nu. Doar rufele. Există o pereche magică de pantofi dansatori pe care-i ţin bine să nu-i fure Şacalu.
.
Reporter: Mai e dansul popular ce-a fost odată?
Robert : Nu ştiu, că eu nu-s din satul ăsta. Poate ştie Motzoc, că el a învăţat alfabetul.
Bilă : Nu ştiu cum a fost odată pentru că nu am găsit înregistrări datate din acea perioadă pe Youtube. Iar arhivele din TVR sunt sigur măsluite.
Ghidushie: Asta-i o întrebare de rumegat la ea timp de două cicluri de iapă.
Şacalu’: Dansul e popular dar dansul popular nu mai e pupular cum era odată popular… Acum mai e doar p#la din popular! Ia repetă de câteva ori popular să vezi că rămâi cu ea în gură! Ha ha ha! Ce glume de intelectual am în mine! Zi tu Motzoc cum e cu ramasu’ în gură?
Motzoc: Actul în sine, după cum spuneam, nu reflectă decât realitatea autentică a cotidianului, fie perceput gregar, fie individual. Prin urmare, deşi formele pot diferi ca exprimare în sine, ideatic vorbind dansul reflectă acelaşi eveniment major din existenţa conştiinţei, adică viaţa.
Pinguinulfurios: Dacă mai e dansul sau dacă mai e popular? Costumul: acelaşi costum de disco – agăţat, freza de gel – impresionat, dansul: la fel, nimeni nu ştie paşii dar ţopăie, muzica: nimeni nu înţelege dar toată lumea cântă.
.
Reporter: Cum e cu priza la mândre? Impresionaţi pe cineva cu ţopăiala asta a voastră?
Robert : Nu, de obicei noi suntem cei impresionaţi. Şi atunci zbrrrrr!, aruncăm pupăza direct în scorbura jupânesei. Atunci sunt momentele când ne împiedicăm de băţ…
Bilă : Pică, pică şi mândre… Dar trebuie să ai răbdare. E ca la pescuit. Uite, eu am la activ trei cuceriri: două casieriţe obeze şi o mămăiţă senilă care mă tot confunda cu bărbat-său înainte să plece pe front.
Ghidushie: Ocazional, când le mai lovim cu băţul. Priza e deseori scurta … dar la obiect.
Şacalu’: Cum e cu piz#a la mândre? Stai aşa că n-am înteles… Bah tu ori eşti vreun neiniţiat şi vrei să furi din experienţa ăstora mai bătrâni? Aaaa… priză, păi zi aşa mă reporterică! Eu personal impresionez prin forţă, mărime şi greutate, plus alte legi ale fizicii pe care tu nu le poţi înţelege! E vorba de legile atracţiei şi ale frecării care combinate dau naştere la arderi intense.
Motzoc: Repet. Obiectivul unui astfel de act nu este acela de a aprofunda
materialismul, superficialitatea imanentă zilelor noastre. Scopul este unul profund intim, total desprins de constrângerile sociale aşa cum le înţelegem astăzi.
Pinguinulfurios:私は肯定的な結果があるほとんどの回。 誰も望んで私に乗ること
.
Reporter: Cine este cel mai împătimit dansator?
Robert : Eu sunt cel mai împătimit. Şi mi se mai spune cel mai tare dansator în şezut, pe scaun. Se opresc ceasurile când îmi sincronizez picioarele.
Bilă : Motzoc, evident. A ajuns la performanţa să danseze numai din sprânceană.
Ghidushie: Sunt doi: Robert şi Şacalul. Când dansează ei stă timpul în loc.
Şacalu’: Robert când face dansul piticului din Twin Peaks.
Motzoc: Într-adevăr, o întrebare extrem de interesantă. Cred că cel mai împătimit dansator este cel care încă nu a definit pentru sine echilibrul divin-uman de care vorbeam mai devreme. Această căutare asiduă este reflectată de chiar implicarea emoţională în act. De obicei, dansatorul echilibrat cunoaşte discreţia şi o oarecare detaşare de act. Realitatea acestuia este definită de o mai extinsă amplitudine şi semnificaţii mai bogate.
Pinguinulfurios: Pantoful dansator.
.
Reporter: V-ar interesa o colaborare cu Michael Flatley? Ce-ar avea de învăţat irlandezul de la voi?
Robert : Orice irlandez ar învăţa de la noi că ţinţi-rinţi spală dinţii!
Bilă : Nu. Mie-mi place Rednex.
Ghidushie: Cum să bea Guinness din troacă.
Şacalu’: M-ar interesa o colaborare cu trupa lui! Ai văzut bă Motzoc ce le joacă picioarele la fetele ălea? Văleu!!!
Motzoc: Iată un exemplu de dansator împătimit care descoperă câte puţin divinul de care are atâta nevoie pentru redefinirea umanului său. Binenţeles, o colaborare cu acest dansator nu poate fi decât bine-venită. Consider că nu are decât de câştigat dacă s-ar alătura ansamblului nostru folcloric.
Pinguinulfurios: Oac oac dirii dirii dam.
.
Reporter: Hai, faceţi paşi!
Robert : Stai, dom’le, să mai beau o bere, două… Nu pot chiar aşa…
Bilă : 1,2,3, π… 1,2,3, π..
Ghidushie: Hai să mi-o vezi în ciorbă într-o zi de post!
Şacalu’: Marş că te pleznesc!
Motzoc: Pace ţie!
Pinguinulfurios: Fâl – fâl! Fâl – fâl!
Grevă cu uşile închise
Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat că după aprobarea de mâine a bugetului Metrorex pe 2010, s-ar putea ca joi să nu mai fie grevă la metrou.
În altă ordine de idei, s-ar putea ca joi trenurile să iasă pe traseu dar fără călători.
Toate penele duc la Roma
Aproximativ 50 de oficiali italieni au protestat în faţa Primăriei Romei faţă de politicile primarului, în chiloţi.
Nu suntem siguri, dar avem motive să credem că cel puţin unul dintre protestatarii italieni a auzit de Mircea Badea.
Spectacol de Ziua Irlandei, ediţia a III-a, Bucureşti – Centrul Istoric (Şelari)
După succesul primelor ediţii din 2008 şi 2009, pe data de 17 Martie 2010, un nou spectacol în aer liber de Ziua Irlandei, St. Patrick’s Day, va avea loc în Bucureşti, de data asta în centrul istoric al oraşului (zona Şelari-Franceză). Schimbarea locaţiei a fost necesară din cauza lucrărilor de reabilitare ce au loc în zona fântânii din Piaţa Universităţii, locaţie deja cu tradiţie.
Ca şi anul trecut, cu ocazia acestui spectacol scena va fi împodobită cu multe baloane în tricolorul Irlandez: verde, alb şi portocaliu. Pe parcursul după-amiezii, publicul va putea să se fotografieze cu spiriduşii care vor anima piaţa, iar cei interesaţi se vor putea bucura de câte un trifoi sau tricolor pictat pe obraz. Începând cu orele 17, scena special amenajată va găzdui spectacole ale dansatorilor Irish Way, grupul Shannon va susţine un recital live de muzică tradiţională irlandeză iar după doi ani de absenţă trupa Blackbeers va reveni cu un show de rock-celtic. Pe parcursul serii vor avea loc şi diferite concursuri cu premii.
Evenimentul este sprijinit de Guinness în calitate de sponsor principal, Unirea Shopping Center şi magazinul Irish Green.
Evenimentul este organizat de Asociaţia Culturală Româno-Irlandeză .
Ziua Naţională a Irlandei, St. Patrick’s’ Day,’ este sărbătorită anual în întreaga lume în data de 17 Martie. În marile oraşe ale lumii (New York, San Francisco, Dublin, Londra, Sydney, Tokyo, etc.) au loc parade fastuoase pe bulevardele principale, urmate de concerte în aer liber şi în bine cunoscutele pub-uri.
Cafeneaua Critică la Club Control
Miercuri 17.03.2010, la ora 18.30, după o lungă vacanţă de vară-toamnă-iarnă, se reia seria întîlnirilor Cafenelei critice la clubul CONTROL, Str. Academiei, nr. 19.
Proiectul de dezbateri culturale Cafeneaua critică, iniţiat în prima parte a anilor 1990 de către Ion Bogdan Lefter la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, a fost continuat, în seria a 2-a, în anii 2008-2009, la Club TSC şi la Club A. Seria a 3-a este găzduită de Club Control. La Cafeneaua critică sunt invitate personalităţi artistice şi intelectuale şi se dezbat evenimente culturale şi teme fierbinţi ale actualităţii.
Prima ediţie a Seriei a 3-a e consacrată Centenarului Eugen Ionescu (n. 13/26 noiembrie 1909) şi e prilejuită de premiera spectacolului Cîntăreaţa cheală & Lecţia la Teatrul de Comedie din Bucureşti, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză şi cu scenografia Adrianei Grand.
Invitaţi: Victor Ioan Frunză, Adriana Grand, actorii Virginia Mirea, Florin Dobrovici, Mirela Zeţa, George Costin, Dragoş Huluba, Andreea Samson, Bogdan Cotleţ şi George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie.
Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.
Seria de evenimente continuă în Club Control cu reprezentaţia celor de la Blazzaj pe 18 Martie, Lydia Lunch pe 19 Martie şi My Own Private Alaska pe data de 22 martie, aşa cum anunţasem deja.
Cum să-ţi oftici aproapele
Zilele trecute, un vasluian de 45 de ani şi-a tăiat penisul pentru a oftica femeile care îl doreau doar pentru sex. Mare curvar la viaţa lui, după cum însuşi mărturiseşte, bărbatul a ales s-o rupă cu prietenul său din pantaloni din pură răzbunare, mare lui satisfacţie fiind să vadă faţa femeilor care nu vor mai putea beneficia de serviciile lui sexuale. Cuprinse de re-muşcări, femeile din viaţa nefericitului vor avea cu siguranţă o refelaţie şi-şi vor da seama cât de mult au greşit faţă de el.
Acum că creanga de care atârna mărul discordiei a fost tăiată, ne aşteptăm ca întâlnirile amoroase ale vasluianului să se desfăşoare într-un cu totul alt registru. Cel mai probabil, golul lăsat de despărţirea cu membrul său fluşturatic va fi umplut de manifestările laturii sale romantice, de acum încolo bărbatul putând recita în linişte partenerei poeziile de dragoste, fără a fi bruiat de microfoniile din pantaloni.
Odată creat precedentul, mâine-poimâine vom auzi că un puşti şi-a tăiat degetele de la mâini pentru a-şi oftica profesorul de pian, că nu ştiu ce tânără speranţă a fotbalului intern şi-a tăiat piciorul pentru a-i oftica pe coechipierii atacanţi care îl acuzau de egoism, că un fermier şi-a tăiat mâinile la gater pentru a-şi oftica păsările care obişnuiau să-i ciugulească grăunţele din palmă, pe motiv că nu se mai ouă sau, ca să rămânem în temă, o prostituată şi-a cusut intrările pentru a oftica clienţii.
Sursa: agendadeiasi.ro
Ne dați sau ne servim singuri?
Eşti într-un moment al vieţii in care ai convingerea că eşti stăpân pe tine, pe ceea ce trăieşti, pe ceea ce crezi si simţi. Ştii sigur că te cunoşti şi te lauzi cu acest lucru. Cât de bine te simţi când te poti lăuda cu faptul că ştii cine eşti? Cum se uită amărâţii care incă nu ştiu nici măcar dacă le place iarna sau vara? Tu ştii asta de când mâncai pasat. Şi le râzi in faţa. Cât de bine dă asta imaginii tale? Foarte bine.
Apoi se întâmplă un lucru: realizezi că nu e deloc aşa cum crezi cu ardoare. Stupoare, nu ştii nimic despre tine, nu ştii ce vrei, nu ştii ce vrei să simţi, nu ştii pe cine sau ce vrei să cunoşti, nu ştii ce sa mănănci, nu te cunoşti. Dar afli că la vârsta la care credeai că toate sunt aşezate în marea ta ordine, aceleaşi toate se răstălmăcesc.
Susul e jos, albul e negru, amarul e dulce, dragostea e indiferenţa, indiferenţa e fluture, frica îţi dă aripi, binele e rău, totul e nimic. Și panică! Dacă reuşeşti să treci repede și neobservat de momentul de panică, îţi dai seama că era totuşi trist să spui aşa de tânăr că te cunoşti, că nu mai poţi avea surprize, că totul e bine calculat.
Și aşa începe dansul. La început mai timid. Doar nu ai mai dansat de mult. Apoi închizi ochii şi îţi imaginezi că nu te vede nimeni. Şi schimbi tot. Absorbi tot. Absorbi energii, vieţi, iubiri, ritmuri, dansuri, ploi, raze de soare, arome, culori. Absorbi cât poţi de mult. Vrei tot. Căt e tot? Nu ştii. Dar îl vrei. Vrei să ştii mai mult, vrei să îţi găseşti limita, viaţa, pasiunea, chemarea, inima. Vrei să fii alt om, vrei să te trezesti din ignoranță, vrei să schimbi, vrei să vrei, vrei altă viaţă. Te întrebi cum ai trăit în aşa stare de amorţire. Chiar ai uitat de tine? Te întrebi de ce nu te-ai trezit mai devreme? Te întrebi de ce? Te întrebi.
Cauţi apoi răspunsuri. E minunată căutarea, ai atâtea materiale, experienţe, trăiri, ale tale sau ale altora, atâţia oameni în jur care îţi pot fi alături, te pot însoţi, îţi pot arăta un alt drum, îţi pot fi sprijin, te pot face să cauţi, te pot face să doreşti, să găseşti. Găseşti și treci mai departe. Nu te opreşti. Nu trebuie să te opreşti, te-ai mai oprit în viaţa şi ea te-a tot îndemnat să mergi mai departe. Acum chiar că nu o mai poţi ignora. S-ar supăra. Nu te întreba prea multe, nu pierde vremea. De data asta chiar ai şansa să trăieşti cu adevărat. Ai şansa să îţi mai modelezi o dată destinul, fără a avea restricţii, îngrădiri, frici, demoni sau coşmaruri. Nu ni se dau multe şanse pentru asta, avem un număr limitat şi nici nu avem unde cere un bonus dacă rămânem fără.
Când spui că viaţa nu mai are surprize, apare cea mai mare dintre toate: TU. Te bucuri sau nu? Poţi să îţi foloseşti şansa sau te arunci în frica necunoașterii şi laşi apele netulburate? Nu ştii ce va fi. Dar ştii că poţi schimba tot ceea ce aveai. Îţi poţi juca mâna cu mare artă. Poţi câştiga potul cel mare: VIAŢA. Nu uita să îi mulţumeşti pentru asta. Cui? Oricui.
Diana.