Dragi cititori fideli şi rătăciţi prin viaţă ai rubricii Horoscop Săptămânal, ochiul de sticlă al mult iubitului şi mult cititului Jean Horoscopizdul nu mai poate urmări Astrele. Astfel, plin de durere în suflet şi în piciorul de lemn, s-a hotărât să ia o vacanţă, predând ştafeta proaspăt absolventei dă Facultate dă Citit în Stele şi dă Tradus Vise, Cereala Astrala.
Vă invit la o sesiune nouă de descifrare a viitorului, prin spectrul unei sticle de vin. Aşa că aruncaţi o privire, cărămizile cu bani, cerceii din urechi sau ceasurile de pe mâini, orice pentru aflarea celor neîntâmplate.
Berbec : O săptămână reprezentată de o stare de calm maxim. Toată lumea vă va admira stăpânirea de sine în faţa unor situaţii foarte tensionate. Asta până începe să vă curgă o băluţă din colţul gurii şi vă cade din buzunar tubul de barbiturice, jumătate gol, şi cumpărat abia ieri.
În rest, fără probleme majore.
Taur : Săptămâna asta vă simtiţi bine, doar trebuie să vă sărbătoriţi ziua de naştere. Dar nu vă trece prin cap că nimeni nu vrea să participe la această sărbătoare. Ştiţi, faptul că toţi cunoscuţii vă spun că nu vă pot onora invitaţia chiar nu este un fel de pregătire pentru o petrecere surpriză. Chiar veţi fi singuri şi trişti. Mai găsiţi câţiva tauri la fel de singuri şi deprimaţi plimbându-se pe lângă barajul Lacul Morii.
Gemeni: Nu faceţi nimic bun cu viaţa voastră nici în această perioadă dar vă veţi ocupa intens să o stricaţi şi pe a celor din jur. Asta înseamnă că aveţi chef de socializare iar gaşca de care v-aţi lipit cu japca va avea un chef nebun de a descoperi birturi noi, în timp ce voi veţi merge în locul bine cunoscut de întâlnire. Cheful de a distruge vieţi nu vă piere nici după ce vă treziţi singur şi o luati la picior in căutarea nefericiţilor.
Rac: Săptămâna aceasta nu o duceţi bine. Scârba de viaţa e observată şi de colegii mai bine voitori. Încă două cuvinte urâte aruncate acestora şi veţi descoperi o multitudine de suferinţe ce pot fi aplicate la birou, cu arsenalul din dotare: capsatoare, monitoare, scaune de birou, umbrele, etc. Dar ceva bun tot se va întampla săptămâna asta, păcat că nu vouă.
Leu: În continuare nu vă dezmintiţi de sentimentul de superioritate şi de regalitate ce vă pluteşte deasupra capului încă de la naştere. Noroc că există destui idioţi care să creadă că, de fapt, lucrurile aşa trebuie să fie : voi cu directivele, alţii cu cu prestările. Şi culmea, nici azi nu vă dă nimeni o bucată sănătoasă în gură, măcar aşa, de umplere.
Fecioara: Veşti bune: veţi avea parte de transformări. Renunţati la statutul de Fecioară pentru cel de “vai, m-au f***t patru toată noaptea şi am plecat pe jos acasă în curul gol, fără bani de bilete RATB”. Valabilă această expresie pentru toate planurile: financiar, sentimental, medical si familial. Bine că nu e chiar totul aşa rău: dacă aveţi animal de companie, nu trebuie să vă mai faceţi griji pentru el, s-a dus.
Balanţa: Echilibru, Echilibru. Nu v-aţi învaţat încă minte că dacă începeţi cu băutura de luni, de la 9 dimineaţa, se duce la vale tot echilibrul din viaţa voastră? Afacerile nu mai merg, sufletul pereche nu mai e suflet pereche, familia vă reneagă dar tot mai credeţi că puteţi echilibra totul cu litri de alcool. Până la urmă vă va părăsi şi ultimul prieten de nădejde: ficatul.
Scorpion: Este o săptămână minunată. Dar iarăşi nu pentru voi. Iar vă veţi îneca amarul în băutură, într-un loc obscur, încercând să inţelegeţi de ce nu vă ies lucrurile pe plac. Iar veţi fi înconjuraţi de mulţi oameni cumsecade dar pe care binenţeles că nu îi cunoaşteţi şi nu vă vor în preajma. O săptămână bună pentru curmarea suferinţelor.
Sagetător: Sportul săptămânii: frecarea de mentă şi apoi de organ sexual, din plictiseală asta. Supăraţi, în schimb, că pe posturile de televiziune nu sunt filme porno şi în timpul zilei, vă veţi masturba sălbatic pe “Tânăr şi neliniştit” iar apoi, pentru senzaţii maxime şi pedofile, veţi schimba pe Cartoon Network, Jettix şi Bebe TV.
Capricorn: Agitaţi ca de obicei. Dar de data asta lucruri bune vor ieşi. Iarăşi nu vă veţi bucura voi de ele, ci cei din jur. Măcar veţi primi aprecieri sincere de la cei fericiţi de acţiunile voastre.În rest, viitorul sună ocupat.
Vărsător: Săptămâna aceasta se va întâmpla ceva ciudat. Veţi simţi că vă apasă ceva, că nu puteţi merge mai departe, că nu aveţi aer. Veţi simţi că vă înecaţi şi aşa e. Nici până la vârsta asta nu aţi învăţat că peştele se mănâncă fără oase. S-ar rezolva totul cu o gură de aer dar păcat, nu aveţi cum. Somn uşor.
Peşti: Astrele vă surâd în această săptămână. Veţi cunoaşte un peşte, peşte de peşte, care vă va scoate la produs. Trebuia să vi se întample şi vouă până la urmă. Dar nu-i nimic, beneficiul financiar va fi pe măsura prestaţiilor artistice, aşa că spor la căscat.
Nu lăsa electro-ul să îmbătrânească!Reciclează-ţi electricele vechi! Este un eveniment organizat pe 21 şi 22 Aprilie, în Club CONTROL, de Environ, marcă înregistrată în managementul deşeurilor electronice. Da-ţi un telefon vechi sau o maşina de tuns stricată deja şi puteţi intra gratuit la ambele concerte. În caz contrar veţi scoate din buzunar, la intrare, 20 lei. Concertele sunt:
Miercuri, 21 Aprilie 2010 , ora 22 FIX, Şuie Paparude.
Joi, 22 Aprilie 2010, ora 22 FIX, SILENT STRIKE, cu Norbi–drums şi Ursu–bass.
Pe data de 23 Aprilie, concert The Amsterdams şi Les Elephants Bizarres.
Pe data de 25 Aprilie, de la ora 20, concert Dekadens, Vodka Juniors şi 2Facenation. Biletul costă 15 lei.
Sâmbătă, 1 MAI, de la ora 21:00, sunteţi aşteptaţi la concert KUMM şi THE MOOoD.
După ce au cântat la UnderLondon Fest (2007), Bestfest 2008 şi 2009, în deschiderea concertului Lenny Kravitz în 2008 (România), la Eurosnic Festival (Olanda – 2009) & Exit Festival (Serbia – 2009), THE MOOoD revin în Club CONTROL cu o altă ocazie specială: concert de 1 Mai.
Înfiinţată în 1997, Kumm este o trupă de rock alternativ , originară din Cluj. Pănă în prezent, Kumm a lansat cinci albume de studio (Moonsweat March,Confuzz,Angels & Clowns, Different Parties, Far From Telescopes). Având un public românesc pe care l-au cucerit “definitive”, ei au concertat de-a lungul anilor şi în afara ţării în turnee prin Italia şi Germania şi prin oraşe ca Budapesta , Berlin şi Freiburg , unde au cântat alături de trupe precum Kasabian sau Asian Dub Foundation.
Urmează pe 3 Mai, de la ora 21, Secret Chiefs. Intrarea este 20 de lei.
Pe data de 13 Mai, tot de la ora 21, vor concerta cei de la Talibam. Biletul de intrare costă 25 de lei.
Pe 27 Mai, de la ora 21, vin cei de la COMA. Biletul costă 20 de lei.
Clubul CONTROL se află pe Strada Academiei nr. 19 (în Pasajul Victoriei) şi este cel mai mare club de muzică alternative/indie din Bucureşti.
Într-o ţară unde toate lucrurile merg cu viteza melcului, şi de obicei înapoi, nu ne miră faptul că nu sunt drumuri care să asigure un flux coerent şi fluent al mărfurilor, oamenilor, economiei. Am avut douăzeci de ani la dispoziţie să construim, să punem la punct o infrastuctură adaptată lumii moderne dar de ce să o facem? Licitaţii dubioase, proiecte fantastic de scumpe, mânării, contracte preferenţiale, cam asta înseamnă şi astăzi implicarea statului în a realiza ceea ce restul Europei moderne are de zeci de ani: autostrăzi.
România deţine în acest moment un ruşinos număr de kilometri de autostradă, construiţi cu viteza melcului şi reparaţi prematur. Lăsând la o parte costurile de exploatare, valoarea exagerată a unui kilometru construit, precum şi modul în care au fost atribuite contractele sunt nişte hibe care ne vor ţine pe loc încă o sută de ani. Demarat cu tam-tam, ultimul „mare” proiect de acest gen a fost autostrada Bucureşti-Braşov, un drum care cu siguranţă este mai mult decât necesar şi urgent şi care ar fi trebuit să fie în atenţia autorităţilor de ani buni de zile. Într-un final au fost atribuite contractele, s-au început nişte lucrări, s-au oprit iar, s-au recalculat sume, ş.a.m.d. Ca melcii.
Dar, surpriză: zilele acestea, consorţiul Vinci-Aktor a anunţat că se retrage din proiect. Grupul respectiv urma să se ocupe de construcţia tronsonului Comarnic-Braşov, adică 58 de kilometri de autostradă, având în mână un contract de 1,5 miliarde de EURO. Ceea ce înseamnă aproximativ 26 de milioane de EURO pe kilometru (sau 26 000 de EURO pe metru). O fi bine, o fi rău?
Reprezentanţii constructorilor au motivat decizia de retragere din cauza neobţinerii unei finanţări care să-i ajute în susţinerea proiectului. Şi acum, vin nişte întrebări din fundul grădinii: cum a putut să participe la licitaţie un grup de firme care nu avea garantată o finanţare? Cum a reuşit un astfel de consorţiu să câştige licitaţia? Pe de altă parte, băncile la care or fi apelat băieţii constructori, nu şi-au pus întrebarea dacă este în regulă să ofere nişte bani pentru o lucrare supraevaluată?
Deocamdată, ministerul analizează situaţia. Tot ca melcii. Iar şoferii plătesc de zor taxe peste taxe pentru a-şi mânca nervii prin trafic. România este o ţară?
Nesimiţire incredibilă! Bătaie de joc! Nepăsare! Aşa putem caracteriza cele câteva întrebări puse de anumiţi cititori specialiştilor de la Departamentul de Analiză Socialăşi Medicină Rurală al Revistei Cioburi. După fina analiză abătută asupra nefericiţilor care posedă picior de lemn, iată că geniile din redacţie au fost nevoite să lase neterminat nimicul început cam în fiecare zi şi să se reunească de urgenţă pentru a aşterne ordonat semnele de întrebare ieşite dintre neuronii stingheri ai fiecăruia.
De vină pentru aceste nelămuriri nu sunt alţii decât nefericiţii cu priviri reci, ignoraţi de societate pentru durerea lor, purtătorii de ochi de sticlă. Din nou, ciobarii nu au reuşit nici până la închiderea barului să răspundă întrebărilor de mai jos. Să le fie ruşine cititorilor care ne-au pus în dificultate:
-Oamenilor cu ochi de sticlă le putem spune că sunt oacheşi?
-Oamenii cu ochi de sticlă pot arunca o privire (sau un ochi)?
-Le putem spune oamenilor cu ochi de sticlă că au privirea sticloasă?
-Pe oamenii cu ochi de sticlă îi putem complimenta cu „ce ochi frumos ai”?
-Există ochi de sticlă din sticlă de Murano?
-Există ochi de sticlă din sticlă termorezistentă?
-Pe oamenii cu ochi de sticlă îi ustură ochii?
-Dacă oamenilor cu ochi de sticlă le intră fum în ochi, sticla devine fumurie?
-Oamenii cu ochi de sticlă poartă ochelari de protecţie?
-Oamenilor cu ochi de sticlă li se topesc ochii după căldură?
-Oamenii cu ochi de sticlă au privirea clară doar dacă sticla nu e opacă?
-Oamenii cu ochi de sticlă pot pune ochii pe cineva?
Încă o dată, mulţumiri celor care ne urează sănătate maximă. Data viitoare promitem să şi glumim.
Pentru că s-a spart lampa. S-a trântit puternic de noptieră. S-a prelins în cioburi. Am călcat pe ele cu picioarele desculţe. Dar nu le mai simt. Fiecare ciob pătruns în corp a fost purtat în sus. Tot mai sus. Au trecut de genunchi, de ficat, de stomac. S-au oprit în inimă. Ciob dupa ciob. Unul mai mare decât celălalt. S-au regăsit. S-au reunit într-un glob de sticlă ce acum păzeşte cea mai preţioasă comoară. O izolează. Să nu mai simtă, să nu mai fie atinsă de pumni, de cuţite, de cuvinte. Doar razele mai pot străpunge.
Plăcerea sadică a nisipului prins în pumn, care se scurge. E purtat de vânt. S-a transformat în praf de stele. Stele căzătoare.
Plăcerea neagră a minciunii. A deziluziei. A hăului care absoarbe. A înșelaciunii amare. Plăcerea dulce a zâmbetului, a gheții care se topeşte de pe-un fir de iarbă. Un strop de apă. O picătură amară. O lacrimă tristă. O ultimă lacrimă.
Durerea surdă a timpului. A vremii. A vântului aprig şi lin. A amurgului de plumb. A clepsidrei pe care nu o va mai întoarce nimeni.
Durerea blândă a durerii. A rătăcirii, a uitării, a amintirii. A minţii, a trupului, a faptelor.
Pentru că s-a spart lampa. E întuneric. Doar razele mai pot străpunge… din interior, în lumea de afară.
Uneori, pentru că de cele mai multe ori să…
Câteodată, pentru că o singură dată e de ajuns să…
Astăzi de dimineaţă târziu sau, mai bine spus, astăzi după-amiază devreme, în timp ce ieşeam din bloc spre a mă îndrepta ca tot omul către uzină, mi-a fost dat să aud pentru a treia oară în ultima lună un cântec de cocoş ce răsuna impunător prin una din ferestrele larg deschise ale vecinilor ce se bucurau de aerul primăvăratic al începutului de zi.
Acuma, nu ştiu exact dacă cucurigul provenea de la un cocoş captiv în FarmVille, dacă vecinul şi-a amenajat un coteţ de găini în balcon pentru a dispune de suficiente ouă de Paşte sau dacă şi-a pus ceasul deşteptător să sune pentru a mulge vaca la o oră fixă. Ideea e că trebuie să facă ceva şi să sugrume trilul păsării de curte din apartament. Nu de alta, dar cu cât cântatul cocoşului se înteţeşte, vulpea vecinei de la parter şi uliul vecinului de la zece devin tot mai agitaţi.
Aeronava prezidenţială s-ar fi prăbuşit pe teritoriul Rusiei. Cică cum că cât e accident. Şi-au mai pierdut viaţa şi soţia, fratele său plus preşedintele băncii naţionale poloneze.
În timpul unei declaraţii în care acuza Antena 3 şi Realitatea TV că dezinformează, premierul Emil Boc a luat din mână microfonul reporterului Realitatea TV.
Dacă a ajuns să facă una ca asta, am putea spune că domnul Emil Boc a fost într-adevăr la mare înălţime.
Surprinşi pe nepregătite de sărbătorile pascale, precum autorităţile de viscol şi zăpadă, componenţii lotului lărgit al Revistei Cioburi au întâmpinat sosirea iepuraşului de Paşti într-una din zonele de conflict cu halbe şi cocktail-uri ale centrului vechi din Bucureşti. Fiind convinşi iniţial că este vorba despre unul din iepuraşii Pla#boy, jucătorii echipei, cei specializaţi în lustruit faianţa, au suferit o puternică depresie în momentul în care au realizat că aşteptările le-au fost înşelate. Plus că galeria aflată pe margine scanda de zor: „Cine-a înviat în apriiiliiieee? Isus! Isus! Isus!”. Blasfemie!
Drept urmare, surprinşi de cele sfinte cu substanţele lui Bachus printre cercănele, ciobarii au pus-o de-un brainstorming furtunos, îndreptându-şi atenţia către nefericiţii care posedă cel puţin un picior de lemn (să batem în lemn, vorba aceea, să nu păţim niciunul aşa ceva). Şi iată cum au început să răsară câteva întrebări de sezon, numai bune de schingiut enoriaşii cu ele, venite – evident – pe adresa redacţiei:
-Oamenii cu un picior de lemn dorm buştean?
-Este posibil ca oamenii cu picior de lemn să aibă şi muşchi?
-Oamenii cu picior de lemn pot cânta la fluierul piciorului?
-Oamenii cu picior de lemn pot face pluta?
-Oamenii cu picior de lemn au carii?
-Piciorul de lemn poate fi altoit (cu o mână de lemn, de exemplu)?
-Piciorul de lemn înmugureşte primăvara?
-Când îi furnică piciorul, oamenii cu picior de lemn se dau cu insecticid?
-Oamenii cu picior de lemn se tatuează cu aparatul de pirogravat sau cu dalta?
-Unui picior de lemn îi poate intra o aşchie în talpă?
-Piciorul de lemn se dă cu var primăvara?
-Pentru a-i păstra tinereţea, piciorul de lemn se lăcuieşte?
Le mulţumim cititorilor ologi care ne doresc sănătate. Următoarea şedinţă va fi legată de câteva nelămuriri vis-a-vis ochiul de sticlă. Vom încerca să privim clar lucrurile…
În 2009, scena underground românească a mai primit un membru, respectiv trupa Shesdead, un proiect pus la punct de un grup de băieţi care aveau, mai mult sau mai puţin, o exeprienţă cu ceea ce înseamnă scena „ascunsă” a rock-ului autohton. Fiecare dintre ei şi-a dorit, într-un fel sau altul, o schimbare sau un nou pas în cariera muzicală, un nou suflu, poate un alt grup şi o nouă atitudine. Ca atare, într-un timp relativ scurt, cei de la Shesdead au ajuns destul de repede la urechile ascultătorilor de gen iar acum de curând, respectiv pe 22 Martie, au reuşit şi lansarea primului E.P., Sex Drugs & Rock’n’Roll, în Club Control din Bucureşti, urmat de turneul Tour and Loathing in Romania (deja în curs). Încrezători în şansele lor dar conştienţi de dificila contrângere a mediului muzical românesc, cei de la Shesdead speră, totuşi, că lucrurile vor continua într-un sens pozitiv pe plaiurile mioritice, cel puţin din punct de vedere muzical.
Contactaţi de Revista Cioburi, componenţii trupei au fost deschişi în a răspunde întrebărilor noatre. Aşadar, urmăriţi vocea formaţiei:
RevistaCioburi: Cum a început totul?
Shole: Acum vreo trei ani am simţit că trebuie să încep un proiect muzical nou, să găsesc noi modalităţi de a exprima sentimente mai vechi şi mai ales mai noi. Am încercat să colaborez cu mai mulţi artişti, numai că lucrurile se întâmplă când trebuie, nu când vreau eu. Trupa, aşa cum o vedem astăzi, a apărut acum un an. Radu, Benson şi cu mine am plecat de la Insideout, Tudor şi John sunt prieteni mai vechi de la formaţia Tiarra, Tase a venit în vară. Ne-am apucat de înregistrări pentru E.P., de repetiţii, câteva concerte, apariţii în diverse publicaţii scrise şi online, la tv şi radio… A fost un început ciudat şi mai lung decât mă aşteptam dar se pare că a fost bine aşa, am avut timp să creem o bază solidă.
R.C.: Cine este „ea” din spatele Shesdead?
Shole: Este muza. Care prin moartea ei ne-a deschis alţi ochi, către alte lumi. Faptul că a murit nu înseamnă că nu mai există. E o metaforă pentru relativitatea spaţiului şi a timpului aşa cum le cunoaşte umanitatea. Puterea spiritului care învinge uitarea, moartea e doar încă un pas făcut cu zâmbetul pe buze.
R.C.: Ce influenţe muzicale au pus umărul la proiectul vostru?
Shole: Partea frumoasă e că fiecare membru al formaţiei are o arie foarte vastă de rock în care se regăseşte. Ne şi intersectăm gusturile pe undeva, ne şi deosebim suficient cât să nu ajungem să copiem pe nimeni. Să zicem că ne influenţează toată muzica pe care am ascultat-o, chiar dacă nu vorbim numai de rock. Însă, clar, influenţa majoră o au trupele de metal.
R.C.: Furie sau poezie?
Shole: Nu sunt de acord cu „sau”. Furia si poezia fac parte din vieţile noastre, împreună coexistă în compania nebuniei, a plăcerii, a frumuseţii, a părerii de rău. Furia şi poezia sunt în univers ca focul şi apa. Dau şi iau viaţa, în funcţie de ceea ce atragi şi emiţi.
R.C.: Cum apare o melodie?
Shole: Atunci când nişte oameni simt cam acelaşi lucru se atrag unii pe alţii. Cred că scopul comun îi uneşte, pentru o perioada mai lungă sau mai scurtă de timp. Melodia apare când oamenii respectivi aleg să exprime prin muzică „filmul” lor comun. E vorba de echipă, de comunicare, de încredere, de pasiune, de asumare a mesajului. Nu e cu nimic mai prejos decât venirea pe lume a unui copil.
R.C.: Cine vă ascultă?
Shole: Cei care se regăsesc în versurile noastre şi în felul nostru de a exprima prin sunet o senzaţie la care ei se raportează, cu care se identifica. Avem ascultători de 12 ani dar şi de peste 45. Cred că cei care ne ascultă sunt la fel ca noi. Şi noi suntem exact ca ei. Ne ascultă fix cei cărora ne adresăm, pentru că ei ne dau puterea să facem asta iar noi la rândul nostru le oferim garanţia că nu sunt singuri.
R.C.: A fost un E.P., câte albume urmează?
Shole: Nu am de unde să ştiu. Cu siguranţă după acest E.P. vine albumul numit Seven. Să ajungem să îl lansăm, să sune bine, să îşi atingă scopul, apoi mai vorbim de altceva. Sincer vorbind, trăim nişte vremuri nebuneşti… E greu să prevezi viitorul îndepărtat atâta timp cât prezentul este instabil.
R.C.: Ultimul concert ar trebui să fie întotdeauna cel mai reuşit?
Shole: Sunt foarte mulţi factori care fac un concert să fie reuşit sau nu. Depinde cum te simţi în ziua respectivă, cum se simte spectatorul în ziua respectivă, cât de bună e organizarea, cât de potrivită e locaţia, cât de bun e sunetul, cât de bine a fost promovat… Dacă vorbim de performanţele trupei, consider că ele trebuie să fie mereu foarte bune şi constante. Bineînţeles că trebuie să se tindă de fiecare dată spre mai bine. Teoretic da, cel mai recent concert trebuie să fie mai bun decât precedentul. Fiecare concert e o experienţă, o sărbătoare, cu fiecare clipă petrecută împreună, membrii trupei se „sudează” mai mult şi sunt mai siguri pe ei, pot oferi de fiecare dată un plus prin experienţa acumulată. Dar ţi-am zis, asta teoretic; practic, mai sunt şi momente proaste, dar peste care trebuie să ştii să treci şi să îţi urmezi destinul.
R.C.: Cât v-aţi propus să rezistaţi în underground?
Shole: Consider că undergroundul este o lume fascinantă, şi dacă acolo vom rămâne e doar o chestiune de noroc, şansă… Cum vrei să îi zici. Însă nu cred că mai ştiu exact ce e underground şi ce nu, la momentul ăsta. Sper ca formaţia să ajungă să cânte pentru cât mai mulţi oameni, sper ca mesajul nostru să atingă pe cat mai mulţi. Undergroundul e locul din care se extrag diamantele pe care timpul le şlefuieşte. E staţia din care pleci, dar nu în care trebuie să rămâi să rezişti.
R.C.: Este greu să creşti muzical în România? Mă refer la stilul vostru…
Shole: Este foarte greu pentru că oamenii au fost dresaţi să nu le placa aşa ceva timp de zeci de ani. Comuniştii nu suporta rockul, şi cum suntem conduşi de comunişti… Preşedintele nostru a avut imn electoral o manea, nu o piesa rock. Oamenii sunt ţinuţi în lesă de lipsa banilor, nu au timp să îşi îndrepte atenţia către pictură, fotografie, muzică, literatură. Trebuie să producă pentru ca aleşii cu japca să se lăfăie. Da, ne e greu aici. Casele de discuri sunt ale unor dobitoci, televiziunile la fel, radiourile „de gherilă” au ca sponsori mari corporaţii… E o glumă proastă, o farsă care ni se face. Nu e vorba de stil, e vorba de comuniştii ăştia infecţi care trebuie să moara. Şi o să moară. Şi atunci, lumea va fi a noastră. Deja a început să fie, că ne facem singuri şi clipuri, şi radiouri, şi televiziuni şi ziare online, avem studiouri, creştem, în timp ce ei se duc în jos, cu cântăreţele lor gonflabile de gât.
R.C.: Care este următorul proiect important?
Shole: Albumul Seven. Şapte piese la care lucrăm intens, pe care le vom înregistra cu Tudor, chitaristul, ca inginer de sunet. Lucrăm şi la un videoclip nou pentru piesa DIAMONDS AND PEARLS, cu imagini de la concerte şi de pe drumul între concerte, va fi ceva foarte tare, în vreo două săptămâni, deci în aprilie.
R.C.: Fanii trebuie să vă înţeleagă?
Shole: Dacă sunt fanii noştri, ne înţeleg. Nu cred că ar putea fi fani cu adevărat dacă nu ar înţelege. Sau poate că înţeleg ce au ei nevoie să înţeleagă. Sau ce vor. Nu ştiu. Prefer să cred că suntem toţi nişte oameni care păşim împreună într-o nouă eră, înţelegându-ne unii pe alţii.
R.C.: S-au adunat frustrări printre acorduri?
Shole: Desigur, însă nu disperăm. Normal că e frustrant să vezi atâţia cretini împinşi pe gât generaţiilor care abia se formează. Normal că nu e convenabil să vezi că televiziunile, radiourile, organizatorii, se încăpăţânează să investească în nişte zdrenţe, fie fete, fie băieţi. E frustrant să ştii că există atâtea trupe bune şi muzicieni talentaţi ţinuţi în cuşca asta delimitată de indiferenţă, nesimţire, incultura, ignoranţă şi orgoliul unora inferiori pe toate planurile, mai puţin cel material. Cred că e gândită treaba. Învăţământul e o mizerie, alternativele sunt eliminate pe rând… Oamenii devin nişte sclavi ai băncilor la care sunt obligaţi de sistem să apeleze pentru a supravieţui… E frustrant să ştii că legile le fac nişte stupizi.
R.C.: Unde vreţi să aşteptaţi moartea?
Shole: Nu vreau să o aştept. Sunt convins ca ne vom întâlni la un moment dat. Poate că ea mă aşteaptă pe mine undeva, dar cred că se distrează şi zice: „hai că-l mai las să treacă şi de colţul ăsta… Hai, fie, şi de ăsta… Hai încă unul…” şi tot aşa până când o să îi placă atât de mult de mine încât o să zică: „hai!” J Iar eu voi merge cu ea şi voi cunoaşte o nouă lume în care să mă pot rătăci. Dacă ar fi să mă hotărăsc să o aştept, locul ar fi Venice Beach California.
R.C.: Suntem ghinionişti în România?
Shole: Nu mai ghinionişti decât dacă am fi în Afganistan sau Irak. Dar faţă de lumea civilizată avem un oarecare handicap. Handicap dat de „liderii” „aleşi” de această majoritate docilă, însă cred cu tărie în valorile pe care le avem şi care prin curaj şi pasiune vor schimba România.
R.C.: Fericirea este o utopie?
Shole: Nicidecum. Asta e cea mai mare minciună pe care ne-au spus-o. Eu am trăit momente de fericire pură, reală, pe care nu mi le poate lua nimeni, niciodată. Am văzut oameni fericiţi. Fericirea este în noi, la dispoziţia noastră, nu trebuie decât sa renunţăm la orgoliu. Mândria aia proastă a omului degeaba… Dacă te vindeci de asta, eşti fericit.
R.C.: Există viaţă după moarte?
Shole: Dar înainte de viaţă există ceva? J Treaba e să existe viaţa înainte de moarte în primul rând. Nu să trăieşti vieţile altora, nu să îţi trăiască alţii viaţa, să fii cu adevărat viu, să trăieşti intens, asta contează în primul rând. Cred că oamenii care trăiesc aşa nu sunt speriaţi de moarte şi sunt convinşi ca după o să fie oricum ceva, o să vadă ei acolo ce J .
R.C.: Ce uraţi poporului român?
Shole: Îi urez să aibă norocul ca cei care au înţeles ceva din viaţa asta, să nu cedeze şi să nu se resemneze. Îi urez să fie deschis în a accepta istoria care se scrie acum şi să fie preocupat de cea care va fi scrisă; ce a fost e trecut şi îngropat, lumea se schimbă, se dezvăluie a fi altfel. Îi urez poporului român să fie pe fază şi să îşi vadă de treabă. Am o încredere ciudată în acest popor.
R.C.: Un fel de la revedere…
Shole: Intraţi pe pagina noastră oficiala www.myspace.com/sheisnomore unde găsiţi videoclipul LIVE FAST DIE YOUNG, piesele de pe E.P.-ul SEX DRUGS AND ROCK’N’ROLL, două piese noi, video de la sală, poze, versuri. Puteţi comanda E.P.-ul sau un tricou sau pur şi simplu să ne lăsaţi gândurile voastre în legătură cu ceea ce facem. Mulţumim pentru sprijinul acordat. Respect!
