România, ţara tuturor nedreptăţilor

   Marele guvern al micului domn Boc a început să aplice măsurile de austeritate discutate de o vreme încoace, scoţând din când în când de la ciorap alte mici ajustări sau propuneri, aflate pe acelaşi nivel de inteligenţă şi eficienţă cu întregul pachet legislativ de reducere a cheltuielilor. Ultima ordonanţă în acest sens este limitarea despăgubirilor primite de foştii deţinuţi politici, din perioada 1945-1989, la 10 000 de Euro.

   O măsură foarte eficientă, aşa cum spuneam mai înainte, întocmai ca toate cele menite să aducă statului nişte bani în plus. Lăsând la o parte faptul că nu cred că mai sunt în viaţă atât de mulţi nefericiţi care au avut neşansa de a simţi cu vârf şi îndesat gustul înveninat al regimului comunist poliţienesc, măsura mi se pare încă o mostră de nesimţire a celor care guvernează ţara, vis-a-vis de anumite chestiuni cu o intensă încărcătură morală. Ceea ce este şi mai trist, pe de o parte dar strigător la cer, pe de altă parte, este faptul că mulţi dintre cei care se joacă a pagubă pe scena politică românească sunt şi dintre cei care au avut un cuvânt important de spus în vremurile de tristă amintire, aşa cum spune clişeul.

   A oferi 10 000 de Euro unui om care şi-a mâncat sănătatea fizică şi mentală prin hrubele terifiante ale regimului animalic trecut este ca şi cum ai evalua neuronii în cioburi. Nici măcar un milion de Euro nu ar putea să compenseze în vreun fel timpul pierdut îngrozitor între zidurile fiecărei celule comuniste dar cu toate acestea, guvernul Boc are tupeul ordinar să se atingă de aceste venituri cu o deosebită încărcătură morală, aşa cum spuneam. Din punctul meu de vedere, în aceste cazuri trebuie aplicată, cumva, legea dintelui pentru dinte, pe cât posibil. Torţionarii trebuie să devină la rândul lor cei torturaţi, oricât de neadaptat prezentului ar suna acest lucru. Pe lângă asta, banii ar fi doar o picătură de apă într-un ocean de durere.

   Din păcate, România suportă în continuare respiraţia putredă a unora dintre cei  care acum zeci de ani ucideau (direct sau indirect) oameni cu opinii, viziuni, oameni care au avut curajul să se opună unui regim menit să îndobitocească în ultimul hal poporul. Îi vedem zi de zi rânjind şi oferind sfaturi politice sau economice. Îi vedem luând în continuare decizii importante pentru soarta naţiei, îi vedem cum se lăfăie pe banii unui popor pe care acum multă vreme îl hărţuiau fără pic de conştiinţă. Da, viaţa este nedreaptă, uneori. În România este tot timpul.

Concert Guns'n'Roses Bucureşti

Celebra trupă rock Guns’n’Roses va susţine un concert pe 21 Septembrie la Bucureşti, în cadrul turneului Chinese Democracy World Tour.

Concertul poate fi o ocazie excelentă pentru simpatizanţii PD-L şi PSD să

îşi pună pe ei tricourile cu Axl Rose, ornate cu trandafirii din sigla de partid.

Lady Ca(n)ca(n) sau Doamna Gaga

   Deşi nu sunt un fan învrăjbit al mondenului, nu pot să nu remarc titlurile care anunţă, strident, isprăvile şocante ale duduii Lady Gaga. Ba că a avut chiloţi de plasă în concert, ba că a făcut un videoclip cu tente homosexuale (wow!), ba că a luat bani de la un miliardar rus ca să-l bage în videoclip, ba că nu ştiu ce. Şi peste tot, titluri: Lady Gaga şochează din nou!. Adică??

   Ultima „ispravă” de acest gen am găsit-o astăzi prin presă: Şoc! Lady Gaga a pozat în haine de bărbat! Controversata, extravaganta, etc.! Ce mare sculă o fi ca o tanti (celebră sau nu) să pozeze în haine de bărbat? Ce-i atât de şocant? Adică e mai aiurea decât un roacher cu plete, pantaloni de piele rupţi în cur şi machiat cu negru? (să nu mă înţelegeţi greşit, rock rules!) Da, ar fi fost un pic pe lângă drum dacă ar fi pozat în haine de bărbat iar mai apoi, după ce şi le-ar fi dat jos, să arate p#la către obiectiv. Atunci să te ţii! Lady Gaga şochează: în sfârşit, i s-a sculat! Dar aşa, anost, doar cu nişte ţoale de mascul corporatist, pe cine dracu’ şochează? Şi, mai ales, de ce?

   Lăsând la o parte tentativa de muzică pe care o face, această „divă” a scenei mondene internaţionale îşi bazează imaginea şi renumele pe seama unei echipe de băieţi (şi/sau fete) care nu fac altceva decât să arunce presei tot felul de căcaturi forţate, menite să se înfigă în ochii celor care le gustă, transformând-o fals în nu ştiu ce mare controversată, sărită de pe fix sau orice altceva. Şocant să fie, neapărat!

   Îi sugerez distinsei doamne Gaga să lase prostiile deoparte, să-şi revizuiască atitudinea de paparudă plină de şoc şi să se apuce de cântat serios. Nu de alta dar sunt sătul deja de şoca(n)ţii de la AC/DC sau Rammstein încât să mai pot înghiţi şi isprăvile dumneaei. A, şi să nu uit de Petrică de la Roman, se ştie! Şmechere, şmechere!

Întâlnirea de douăzeci de ani

Iată că după mai bine de douăzeci de ani de la evenimentele din decembrie 1989, se reînfiinţează Partidul Comunist Român.

Bănuim că după această nouă apariţie, politicienii actuali vor putea, în sfârşit, să se reunească sub aceeaşi umbrelă, nemaifiind nevoiţi să se ascundă în spatele atâtor alte partide.

Campanie de ajutorare a ratingului

   În plină campanie de inundare a ţării de către ţeava spartă a bărbosului suprem, televiziunile se întrec în a prezenta cele mai şocante, dezastruoase, terifiante imagini ale celor cărora ploaia le-a înecat zestrea. Reporterii plonjează în calea şuvoaielor, scormonesc printre dărâmăturile amestecate cu zoaie şi cioburi, totul pentru a prezenta în două sau trei minute o ştire care să facă audienţă pe seama stricăciunilor provocate de natură.

   Ei, dar iată că printre toţi aceşti omuleţi de teren, se ridică tatăl lor, el padre al campaniilor umanitare şi al emisiunilor de după, acest salvator şi sprijin al poporului (nu, nu este Dan Diaconescu), mentorul învăţăceilor din media. Doamnelor şi domnilor, Mihaaaaaaai Tatulici! Oh, da!

   Având o revelaţie după întâlnirea cu răposatul Michael Jackson, probabil, dl. Mihai Tatulici a devenit nedezlipit de calamităţi, întocmai ca Adelin Petrişor, pe vremuri, de război sau precum Cătălin Radu Tănase de scenariile horror. Evident, scopul emisiunii dumnealui este de a strânge fonduri pentru ajutorarea sinistraţilor, departe de mine orice gând dubios. Dar cu toate acestea, nu am să înţeleg de ce tragismul unor asemenea situaţii este exagerat în mod intenţionat, de ce tot timpul se pică în panta derizoriului, forţând oamenii invitaţi prin emisiune să joace o scenă din care mai lipsesc doar tunetele şi fulgerele de pe fundal. Admirabil gestul de a-i ajuta pe cei aflaţi la necaz, nimic de spus, însă păcat că falsul intervine chiar şi în acest gen de campanii.

   Mulţumim domnului Tatulici că există şi îl aşteptăm din nou să apară după primele zile de caniculă. Ar fi bine să facă o chetă pentru ca cei afectaţi de căldurile de-a dreptul satanice să-şi poată cumpăra şi instala aparate de aer  condiţionat. Sau măcar să-şi ia un evantai din acela chinezesc, să ajungă la toţi.