Amor nou – un Ceahlău

aprilie 22, 2011 • Jumătatea plină, Promo • OpiniaCititorului

Muntele e indicat să îl vezi de trei ori: iarna, toamna şi vara. De fiecare dată, deşi e acelaşi, nu îl primeneşte nimeni forţat, e altfel. E tot acolo… [pauza de o cana cu vin, simt ca mă lasă inspiraţia].

Da, deci muntele… Mă, daca n-aţi fost pe el, degeaba citiţi articolul, vedeţi mai bine cum scăpaţi de mahmureală, în 14 paşi simpli: http://www.wikihow.com/Deal-With-a-Hangover-the-Day-After

Scuze pentru ieşirea în decor, dar rămân fără idei când, de multe ori, aceloraşi persoane, trebuie să le răspund la întrebări precum:

De ce mergeţi pe munte? (vă dă ăia ceva? – ar completa cineva)

Sau …

Ce v-o plăcea vouă să staţi la cabane din alea cu buda în fundu’ curţii? Cât vă iese mai ieftin faţă de o pensiune. Nu vă înţeleg nene.

Nici nu trebuie.

Da mă, am fost şi eu tânăr şi mă căram cu cortul zile întregi.

Aşa, şi? Ai îmbătrânit, piatră la rinichi, scolioză dextroconcavă? Te-a rupt Counter-ul în două (şi nu mă refer la cântar)? Ipohondru, apatic patologic, ori suferind de marasm, da, te înţeleg. Că anturaj, benzină şi cazare se face rost instant în restul de situaţii. Iar momentul se potriveşte de comun acord, ca de fiecare dată.

Acu pe bune, ce o fi atât de riscant să mergi în miez de aprilie, primăvară în toată regula, pe Ceahlău. Ceva ploaie pe drum, 6 grade dimineaţa, nimic urât. Nimic de pierdut, doar sute de kilometri concentraţi pe volan şi împrejurimi, pe o vreme de făcut copii, nu alta.

Traseul… Ei bine, parc naţional fiind, traseul e ca la carte. Ascensor mai lipsea şi puneau afiş Ceahlăul Mall – pantofari wellcome. Prognoza era de bun augur, chit că seara de dinainte arăta ca naiba. Dintre toţi munţii, al nostru afişa cea mai mică temperatură: 0 grade. Restul erau pe plus.

Asta înseamnă numa’ bine, urma noi să aflăm pe parcurs: o pufoşenie de zăpadă…

Gata, am stricat farmecul, povestea se termină aici, nu-s Sadoveanu să o dau în digresiuni analgezice. 6 ore în loc de 3:30, poze cu nemiluita… lumea îmbrăţişândă de bucurie că a cumpărat parazăpezi, înghite altul în sec că le-are în maşină, cineva în loc de cagulă a câştigat o bască eccossaise, nu contează: moralul e mereu pe plus (Ungure, zi-i lu’ Hrisant ce iei în fiecare dimineaţă, ăla nu crede că eşti agitată-natur).

Şi să nu uităm, zăpadă. Alături de o poză de calendar:

Cabana Dochia ocupată, poate dormim la schit (hell yeah, la schit, ura, cum să nu), apare drept liberă o cameră de 4 locuri (săr’na cabanieru, care a taxat fix 4 locuri, noi fiind 3+3, în fapt). Vârful Toaca bifat la amurg, retur nocturn sub Frontala Şefă care dă maree altora, kilometri de poze, moralul pe plus+.

După urcuş cu zăpadă până la brâu ce poate fi mai frumos? Coborâre cu zăpadă până la brâu? Exact.

Se improvizează repejor alte parazăpezi, că Jgheabul cu hotaru nu era deschis. Se apasă pe butonul “hai la vale” şi aia e. Nu stai să peticeşti ceva ce merge strâmb, îi dai înainte, până la consumul total.

Mă, deci pe mine ăştia mă bagă la spam dacă mai continui cu articole din astea fără noimă.

De fapt o să fac altfel. Bag partea a doua după Paşti, că mai sunt chestii de povestit. Totul e să nu încercaţi asta acasă, de capul vostru sau fără echipament adecvat sau pe vreme necâştigătoare.

Serios vă spun.

Max

Mascaţii au intervenit aseară la bataia dintre doua clanuri de câini din parcul Politehnicii

aprilie 19, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Scandalul a izbucnit după ora 21.00, la căderea serii, motivul conflictului fiind, se pare, unul amoros. În partea de nord a parcului, legea o face clanul lui Patrocle, băiatul bătrânului Patrocle care acum zece ani era spaima centrului istoric din Bucureşti. Juniorul a fost izgonit de ai lui dar şi-a făcut mai întâi un renume în campusul studenţesc din Leu, în cârdăşie cu câţiva studenţi electronişti de acolo,care obişnuiau atunci să-i acopere murdăriile. Mai apoi a ajuns în Politehnica, fiind cunoscut acum ca tartorul zonei de nord a parcului.

Conflictul a apărut în urma relaţiei amoroase dintre una din fetele liderului care conduce clanul din sud, respectiv Lola şi unul din băieţii lui Patrocle, în speţă Patrocle Patrocle junior. Deşi taică-su îi interzisese să se vadă cu orice mascul din nord, Lola a călcat peste interdictie, motivul fiind povestea de dragoste care o leagă de Patrocle Patrocle junior, mai ales în perioada aceasta a anului. De la aflarea veştii de către Grivei, zis Dulăul (tatăl fetei) şi până la conflict, nu a mai fost decât un pas.

Intervenţia rapidă a mascaţilor a făcut ca scandalul să nu escaladeze. Un reprezentant al acestora a declarat pentru Ugerpres că totul este sub control acum. „Am capturat câţiva dintre scandalagii, restul au fugit cu coada între picioare, ca să zic aşa. Cele două grupări ne sunt cunoscute, nu sunt la prima situaţie de acest gen dar îi punem noi cu botul pe labe.”, a adăugat acesta.

Patrocle junior a urlat către ziariştii prezenţi, dând dovadă de o violenţă ieşită din comun. Grivei, zis Dulăul, a ameninţat-o pe fata sa, Lola, chiar sub nasul camerelor de filmat: „Las’ că vezi tu, căţeaua naibii! Dacă mă mai muşti de cur, să vezi ce labe peste bot îţi iei!”.

Cele două clanuri sunt temute în zonă pentru trafic de carne vie şi violenţă.

„Sunt foarte periculoşi… Răpesc şi pisicuţe d-astea tinere, prospături, şi apoi naiba ştie ce-or face cu ele.. De scandaluri nu mai zic…”, a spus un martor.

Cercetările continuă.

Ţineam mult mingea, eram zgârcit cu pasele – Gheorghe Hagi Tudose

aprilie 18, 2011 • Maxima săptămânii • ciobu

Monoloagele clavecinului. Piese în concert

aprilie 15, 2011 • Eveniment subteran • OpiniaCititorului

Intrare liberă pentru toţi cei cu auzul mulat sau dornic de experienţe noi: diseară, la Biserica Anglicană (Strada Pictor Arthur Verona nr. 2) se cântă muzică preclasică(barocă) de calitate. Piese dintre cele care le auziţi prin filme cu iz “de epocă” şi care unora le testează mult răbdarea, conţin năsoşi, crinoline, boruri şi peruci pudrate în desfăşurător, Versailles pe fundal, fântâni arteziene, saloane pretenţioas-aranjate şi ţopăitori zburdând armonios (Les liaisons dangereuses, Tous les matins de monde, Le roi danse, Marie Antoinette) sau orice arătare cinematografică în care vi-l închipuiţi pe Depardieu cel Mare gavotând galant în ţinute hilare.

Rameau (1683 – 1764), unul dintre cei mai importanţi compozitori “clasici” francezi prezintă în serata despre care fac reclamă, piese cu un oareşce caracter concertant pentru vremile respective, în sensul că obligă clavecinul (utilizat cu precădere ca instrument de fundal, pentru acompaniament) să aibă rol principal, ca premoniţie pentru ce avea să păţească pianul mai încolo.

Pièces de Clavecin (en concert) – un alt mod de a bifa muzica cu partitură. Pentru obsedaţii de facebook, daţi aici cu RSVP-ul.

Mergeţi, că poate nu veţi ieşi mai deştepţi sau dorind mai mult, dar măcar umpleţi timpul dintre tastatura de la muncă şi Control-ul de noapte într-un mod tihnit şi de perspectivă:

Ea: “Şi… pe unde ai mai ieşit în ultima vreme?”

El: “Uite am fost pe la Clavecin în vizită”

Ea: “[…] Şi .. cum se mai simte?”

El: “Ştiu că îi place cu degetele. Gâfâia un pic la atingere”

Ea: “Dar nu e contagios”

El: “Nu ştii până nu încerci….”

Ea: “[…] Hai la mine, vii?”

Va urma!

Max

Şoc la Naţională: pâinea de pe partea dreaptă conţine E-uri periculoase!

aprilie 14, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Din ce în ce mai nemulţumiţi de rezultatele echipei naţionale, şefii F.R.F. au aflat în cele din urmă motivul pentru care jucătorii joacă atât de prost : pâinea care este de mâncat pe partea dreaptă, la fiecare meci, conţine E-uri foarte periculoase, unele cancerigene! Şi pâinea care este de mâncat pe partea stângă are E-uri dar acestea sunt cu mult mai puţin nocive.

Întrebat de ce nu au vrut să dezvăluie până acum acest lucru, Mutu a declarat pentru Ugerpres: „Ne era frică să rămânem fără pâine. Vedeţi şi dvs. cum e în ziua de azi. Aşa că nu trebuie să ratezi nicio ocazie. Stânga, dreapta, nu contează, important e ca pâinea să fie acolo, să profiţi de fiecare ocazie şi să te apuci s-o mănânci. Că e mai puţin coaptă, că e pave şi făina de pe ea îţi rămâne pe nas, n-are importanţă.”

Căpitanul Chivu a fost mai concis: „Nu mai funcţionează zicala Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i-n ţara mea. Sau ceva de genul.. În fine, ideea e că pâinea e bună în orice ţară. Şi-n plus de asta, trebuie să ne mobilizăm, să jucăm exemplar, să profităm de orice oportunitate. Şi atunci, dacă suntem victorioşi, E-urile nocive or să se transforme în E-uri de la E foarte bine.”, citat tot de Ugerpres.

Antrenorul Lucescu a rămas surprins la aflarea acestei veşti. „Adevărul este că nici nu mă uitam după ce pâine este de mâncat pe teren. Sunt la dietă de ceva vreme şi am eliminat făinoasele din alimentaţie.”, a spus acesta.

Singurul care nu a părut speriat de E-urile din pâine a fost Torje:”Păi, ce are? E pâine, o iei şi gata. Spirtul de după meci cu ce-l filtrezi?”, s-a răstit acesta la ziarişti.

Astero, pe 21 Aprilie în Iron City

aprilie 14, 2011 • Eveniment subteran • robert

Aflaţi în plină ascensiune pe scena rock-ului românesc, trupa ASTERO bifează un nou concert în Bucureşti. Fanii sunt aşteptaţi joi , 21 aprilie , începând cu ora 20.00, în club Iron City (Strada Blănari, numărul 21) pentru o seară energică în combinaţii fresh şi originale de rock alternative.

Fanii pot lua acasă ritmul şi muzica de calitate împreună cu CD-urile şi tricourile trupei preferate ce se vor regăsi la intrare. Biletele, în valoare de 5 lei, se vor procura de la club, în seara evenimentului.

“Ne place să cântăm, ne place ce cântăm şi ne place când şi altora le place ce cântăm”, declară, la unison, membrii trupei.
Numele trupei Astero provine de la o anagramă a iniţialelor expresiei Emotional Range Of A Tea Spoon. Expresia este ironică, dat fiind specificul versurilor trupei, bazate pe definirea sentimentelor şi gândurilor proprii decât pe descrierea evenimentelor exterioare. În acelaşi timp aster inseamna stea în greacă, ceea ce poate spune multe despre aşteptările de la viitor.

“Deşi fiecare membru are experienţă muzicală dobândită în alte formule, cel mai mult am evoluat şi am crescut pe plan muzical şi creativ din momentul în care am ajuns să facem parte din aceeaşi trupă. Fiecare dintre noi ascultă genuri diferite de muzică şi stilul ales de Astero – rock alternative – ne permite să îmbinăm în piese influenţe variate şi să fim percepuţi ca o trupă proaspătă, originală şi melodioasă”, povesteşte Laura, solista trupei.

Asociaţia Pro-Sindrofia

aprilie 12, 2011 • Jumătatea plină, Promo • OpiniaCititorului

„Diseară o sa avem musafiri, ştiţi ce aveţi de făcut” era îndemnul cel mai motivant de a face curăţenie temeinică în vremurile tare demult trăite. Trentenarilor sihaştri, holteilor votivi şi corporatiştilor neînsoţiţi, „a avea musafiri” sună depresiv. A face o marţi, sună altfel.
Ceaiuri dansante le zicea prin liceu – sau chindii – cum era vorba în partea mea de lume.
După care, în facultate, ne-a pălit iniţiativa de a face „chefuri”. De ce azi? Pentru ca e marţi (Salut Robert!). Şi s-a perpetuat, cât timp a existat colectivul. După care a urmat perioadă corporatistă şi ascensiunea către… pe treptele sociale… saaau. Nu ştiu ce evul mediu a avut loc, dar o vreme buna parcă n-a mai existat asa ceva, sau mi-s amintirile voit estompate.
Conceptul a reieşit la suprafaţă cu diverse arome: Marţea cu scorţişoară (când era timp de vin fiert), Marţea de joi (când în marţea de marţi era rost de patinoar), Marţea cu mujdei (sau Şalăul dansant), Marţea în deplasare. Indiferent de zi, dacă programul extra-profesional, preferinţele culinare sau idiosincraziile sociale coincid proporţional cu cheful de viaţă, se poate declara marţi.
Conceptul este simplu şi îl puteţi experimenta oricând lipsa de fiţe şi pofta de nou-gătit se reunesc în ceea ce, de multe ori se numeşte, socializare offline. Cum se ajunge la ea (mail, facebook, sms, porumbei călători) este irelevant, totul e să fie.

Şoptitul până la limita spartului de timpane când se dezbate cine este criminalul din Mafia, genunchii înghesuiţi în jurul mesei la năvala peste saramură, stropii de salivă ale aproapelui la o discuţie înflăcărată de al treilea pahar de vin, tot ce înseamnă atingere, căldură, transpiraţie umană, muzică, sporovăială fără vreun obiectiv şi alte încântări de senzori. Aia e.
Adică o reuniune de lumi, care, printr-o întâmplare sau alta au ceva in comun. Restul e trecut drept marca înregistrată.
De ce e nevoie musai:
1. Spaţiu pentru manifestare.
Dacă într-o garsoniera au intrat 18, sau în 3 camere tot atâţia, e clar că mai mult de bucătărie şi sufragerie (în ordinea asta) nu va fi nevoie.
2. Lista de ingrediente.
Asta se comunică în scris confirmiştilor iar fiecare va aduce aportul aproximativ ergo-distant, fără să spargă puşculiţa.

3. Reţeta
Asta e mereu secretă, anunţacul o dictează indirect prin lista de ingrediente. Daca mixezi fără discernere ce scrie la punctul doi, sigur nu te descurci să intuieşti despre ce va fi vorba: dovlecei, chipsuri, lipii libaneze, piept de pui, mango, suc neacidulat, bere, morcovi, caşcaval, castane, praz, vin de casa, usturoi.
4. Adunarea, creşterea suspansului, demistificarea, completarea cu noi-veniţi, ultrajul papilelor şi descătuşarea limbii în ghiduşii sociale adecvate.
Ce scrie mai sus.
5. Deznodământul
Înainte de ruperea tradiţionala a uşii se asigură temeinic că tot gunoiul e sub preş, vasele sunt în zona chiuvetă-blat-masă din bucătărie.

Cine n-a priceput conceptul să mă sune. După care iar evul mediu.

Max

Vocea de aur

aprilie 12, 2011 • Spuse pe fugă • Bilă

Adrian Minune este cercetat de ANI pentru că nu şi-a declarat toată averea.
Cel mai probabil manelistul a omis să-şi declare vocea de milioane.