Joi 27 ianuarie în Club CONTROL: AB4 şi Sketch

ianuarie 21, 2011 • Eveniment subteran, Promo • robert

AB4 revine în Club Control pe 27 ianuarie cu un show energizant, urmând ca în

primăvară să concerteze în Italia.

AB4 împlineau anul trecut 10 ani de existenţă , timp în care trupa a avut o evoluţie inovatoare, remarcabilă în scena muzicii alternative româneşti. O colaborare cu o trupă de hip-hop, videoclipuri creative, lansarea albumelor Toxic şi Broken Trust, premiul „Best Romanian Act” la MTV European Music Awards în 2003, sunt doar câteva dintre detaliile care au menţinut AB4 în atenţia publicului.

Faptul că trei dintre membrii săi erau italieni i-a impiedicat să aibă o evoluţie şi o apariţie constantă pe scenele din România şi a dus la numeroase schimbări de componenţa. De câţiva ani însă, AB4 înseamnă: Doru Trascău, Enrico D’Angelosante, Antonio Bonansigno şi Dorian Cazacu. În această componenţă jumătate românească, jumătate italiană, AB4 înregistra anul trecut, la Roma, câteva piese pe care însă nu au apucat să le definitiveze într-un nou material discografic.

Dacă pe Doru Trascău şi pe Dorian Cazacu îi puteţi vedea mai des cu ocazia concertelor The MonoJacks (un proiect original şi cu un sound diferit), nu este cazul să rataţi prilejul de a-i revedea reuniţi pe AB4 joi, 27 ianuarie.

În deschiderea serii vor cânta Sketch, o trupă tânără de alternative/garage rock, formată la începuturile anului 2010 . Primul lor concert a fost la concursul The Global Battle of the Bands-Romania şi pe 2 decembrie în deschiderea The MOOoD.

Sketch sunt:

Radu Dorobanţu – tobe

Mircea Steriu – chitară

Daniel Antohi – voce, chitară

Alexandru Sasu – bas

Băieţii au înregistrat deja două piese (www.myspace.com/sketchbnd ) şi intră în scena muzicală românească cu un elan promiţător.

Biletul de intrare costă 15 lei. Control club se află pe Str. Academiei, nr. 19, în Pasajul Victoria, intrarea dinspre facultatea de Arhitectură.

NIŞTE BĂIEŢI ajung în Expirat Club pe “ritmuri dansante şi valsuri toporizate”

ianuarie 21, 2011 • Eveniment subteran, Promo • robert

Formaţia Nişte Băieţi vă invită în Clubul Expirat din Bucureşti pe data de 27 ianuarie pentru un “concert oarecare…” împodobit cu “ritmuri dansante şi valsuri toporizate”, pentru ca 2011 să vă găsească în aceeaşi stare mentală “de bine”, stare care caracterizează inconştienţa nativă a cetăţeanului român de pretutindeni.

Nişte Băieţi a luat fiinţă într-un club underground din Bucureşti în care cei patru protagonişti consumau voie bună şi dispoziţie de cântat. În zilele de luni, ca peste tot, nimeni nu frecventa clubul “lor” aşa că am luat iniţiativa de a dezmorţi atmosfera. Am început să organizăm concerte “for fun”, fără repetiţii sau pregătire fizică înainte. În fiecare luni , sub titulatura Nişte Băieţi, clubul a găzduit seri memorabile la care intrarea era 5 mii de lei (vechi).

Proiectul a început să devină serios când “valurile de fani” au început să ne “urmărească” peste tot şi am fost, practic, obligaţi să edităm primul material discografic independent, Nişte Băieţi- “Adunate din popor şi cântate din topor” în 2006. Produs în spiritul DIY şi cu bunăvoinţa unor prieteni (de asemenea fani), formaţia s-a bucurat de un “succes monstru” care de altfel a şi determinat plecarea în primul turneu naţional Nişte Băieţi – “Oldies But Goldies Tour” în primăvara anului 2007. Am susţinut 14 concerte în 14 oraşe , 14 zile la rând prin toată ţara. Un an mai târziu am pornit în cel de-al doilea turneu independent, în aceleaşi oraşe: Nişte Băieţi – “Punk Rock Shlagăr Tour 2008”.

Şi am cântat şi am tot cântat cu voie bună până în 2011, an în care am decis să “lansăm” în undergroundul românesc al doilea material Nişte Băieţi independent (bineînţeles). Vom începe înregistrările în luna februarie, urmând ca albumul să fie prezent în suport audio în această primăvară, mai apoi preconizând un nou turneu mondial…pardon naţional, pe plaiul mioritic care a inspirat atâtea minţi talentate la atâtea sonete minunate. Sperăm să avem parte de susţinerea voastră, a celor care vin să ne vadă la concerte, a celor care nu ne văd dar ne ascultă şi a celor care îndrăgesc rock’n’roll-ul la fel de mult ca şi noi.

Sunteţi aşteptaţi la Expirat Club, Bucureşti pe 27 ianuarie, ora 21, pentru a gusta vechile piese, pentru a vă bucura de noile piese şi, de ce nu , pentru a ciocni un pahar cu prietenii, fraţii, surorile, iubitele….toate acestea pe “ritmuri dansante de valsuri toporizate” sub semnătura, clasică de acum:

Semnat: NISTE BAIETI

NIŞTE BĂIEŢI:

– Abert – voce (ex Molotov Cocktail, Hotel Fetish, Los Embecilos)

– Gabi – chitară (E.M.I.L.)

– Barbu – bas (E.M.I.L.)

– X-ul – tobe (Recycle Bin)

Să nu ne vindem ilegal ţara!

ianuarie 11, 2011 • Aberația de intelect, Promo • robert

Inspiraţi de modelul vestic al relaxării fiscale, un grup de producători din Timişoara a decis să acorde un set de facilităţi economice cumpărătorilor interesaţi în a le promova produsele în afara ţării. Astfel, au reuşit încheierea unui contract de succes cu un consorţiu francez, în urma căruia produsul finit românesc a luat drumul Franţei.

Un alt aspect pozitiv al acestui caz este faptul că cei doi producători români, în speţă o familie de rromi din Timişoara, a reuşit să introducă pe piaţa din Franţa un produs bio 100%, conceput în condiţii naturale în totalitate. Produsul, adică puradelul celor doi producători, a fost livrat în stare proaspătă, investitorii francezi (adică o altă familie din Franţa) având posibilitatea să cumpere copilul ieftin şi în rate. Iată cum, tocmai pentru a reuşi penetrarea pieţelor vestice, micii producători autohtoni adoptă strategii care să nu alunge interesul potenţialilor cumpărători occidentali.

Din păcate, statul a intrat pe fir (vreun funcţionar zelos care n-a primit şpagă, probabil) şi a pus beţe în roate operaţiunii, arestându-i pe cei doi producători rromi, motivând că legile actuale din România nu permit tranzacţiile cu puradei. Sanchi!

În aceste condiţii, îi sugerăm fie regelui Cioabă, fie împăratului Iulian, fie domnului Bercea Mondialu’, aceşti piloni ai vastei economii tuciurii, să opereze un set de măsuri (conforme cu legile în vigoare) care să faciliteze creşterea economiei. De exemplu:

-listarea la bursa din Londra a vrăjitoarelor de magie albă.

-banii adunaţi la nunţi şi petreceri să fie transformaţi în obligaţiuni, depuse în oficiile de cămătari.

-să fie promovat brand-ul turistic Welcome to the Carpathian living-room, având ca imagine calul în loc de frunză.

-să se încheie un barter între Arcelor Mittal şi producătorii de ceaune, aceştia imprimând sigla magnatului indian pe produsele făcute din fierul furat din curtea combinatului de la Galaţi (frate, frate da’ brânza…).

-reclamele la BRD să fie făcute cu Bănel Nicoliţă în loc de Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase.

-Ministerul Turismului să ofere gratuit rromilor plecaţi peste graniţă tricouri cu mesajul Vizitaţi România! (pe spate) şi o poză cu Dracula (pe faţă) – echipament de vară iar iarna să le ofere cojoace şi costume populare româneşti.

-vizitele oficiale în străinătate ale preşedintelui să se facă în căruţă (personalizată cu accesorii populare româneşti şi dotată cu pliante turistice).

Noi zicem că se poate, voinţă să existe.

Concert U2 România

ianuarie 8, 2011 • Spuse pe fugă • robert

Primăria București a anunțat că dorește să inaugureze deschiderea noului stadion național cu un concert susținut de trupa U2.

Cunoscând ambițiile primarului Oprescu, suntem siguri că într-un final concertul va fi unul suspendat.

Vineri 21 ianuarie, în Club CONTROL: Pati Yang

ianuarie 7, 2011 • Eveniment subteran, Promo • robert

Institutul Polonez şi ArtVault prezintă pe 21 ianuarie primul concert din cadrul proiectului New.pl.

Pati Yang (Patrycja Hilton) vine în Club Control cu cel mai nou proiect al său, prezentând piese în premieră mondială, care punctează o reformulare a stilului său unic. Cu un numar impresionant de colaborări, de la muzica unor filme mari, albume în proiect individual pană la deschiderea unui turneu Depeche Mode, Pati Yang este, din punctul de vedere al genurilor muzicale alternative, cel mai important nume din Polonia. Ea va susţine primul concert în această nouă formulă la numai doi ani după lansarea celui mai recent disc al său Faith, Hope & Fury.

Cu un album de debut produs de Sony la numai 18 ani, la doi ani după ce fugise de acasă pentru a se înscrie la o şcoală de muzică din Londra, Pati Yang a devenit, la întoarcerea în Polonia, un artist cunoscut nu numai pentru muzică, dar şi pentru efectele vizuale, poezia, şi propria emisiune la un radio din Varşovia. La revenirea în Londra îl cunoaşte pe actualul ei soţ, Stephen Hilton, cu care formează Children şi mai tarziu, FlyKKille, ambele proiecte recunoscute de critici ca reprezentative pentru muzica electronică experimentală.

În deschidere: Tanz Ohne Musik.

Dan Şerbănescu, cunoscut deja ca membru The Pixels şi fondator Divine Muzak, vine în Club Control cu un proiect experimental / industrial / drone / electronic: Tanz Ohne Musik-sintetizatoare hardware 100% .

New.pl este un proiect care şi-a propus ca de-a lungul a patru luni să aducă pe scena Clubului Control din Bucureşti tot atâtea evenimente dedicate unora dintre cei mai importanţi artişti ai scenei alternative culte din Polonia. După Pati Yang vor urma Kino Oko, Dagadana şi Loco Star, patru nume care, din ianuarie până în aprilie, vor transforma Club Control într-un adevărat „hub” al muzicii poloneze alternative.

Proiectul este realizat de Institutul Polonez din Bucureşti şi ArtVault, în colaborare cu Club Control, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la înfiinţarea Institutului Polonez.

24.02 – Kino Oko

24.03 – Dagadana

16.04 – Loco Star

Pentru fiecare dintre cele patru concerte, preţul biletului este de 20 de lei. După fiecare concert vor fi disponibile bilete pentru următorul spectacol din cadrul proiectului, la preturi promotionale.

Clubul CONTROL se află pe Str. Academiei, nr 19.

Poveşti la gura canalului

ianuarie 4, 2011 • Mondenării, Promo • robert

Aflăm de pe contul de socializare online al Oanei Lis (via Libertatea, clar! La mulţi ani, băeţii!) că drăguţul ei soţ a fost întâmpinat de noul an cu o porţie de ghinion. Iată ce spune duduia (citat via acelaşi tabloid):

„Deci, nu mai pot de nervi! Dacă puteţi să credeţi aşa ceva, azi, Viorel a căzut în canal… Credeam că anul ăsta am scăpat de ghinion, dar văd că nu… Ce e bine e că nu şi a rupt nimic, doar pantalonii Versace… Şi îl doare piciorul, offf, îmi vine să plâng şi să râd în acelasi timp!…”.

Aşadar, Viorel Lis a căzut în canal, fapt ce a generat o serie de sentimente contradictorii în sufletul Oanei dar şi o serie de întrebări în sânul redacţiei Revistei Cioburi:

-Oana este plină de nervi pentru că Viorel nu se mai ridică ci doar cade?

-Viorel mai este în canal?

-Încotro se îndrepta sau de unde venea Viorel şi, mai ales, ce căuta canalul în calea sa?

-Cum îl mai cheamă pe canal?

-De ce nu era semnalizat canalul?

-Oana credea că anul ăsta scăpa de ghinion dacă Viorel cădea în canal şi nu se mai ridica?

-E bine că Viorel nu şi-a rupt nimic, doar pantalonii Versace, în sensul că ce bine că nu şi-a rupt şi sacoul Versace, cămaşa Versace, pelicula de parfum Versace de pe gât şi maieul Versace?

-De ce Oanei îi vine să plângă şi să râdă în acelaşi timp dacă pe Viorel îl doare piciorul? Îi vine să râdă pentru că ştie că picirul e de lemn, deci nu are cum să-l doară şi îi vine să plângă pentru că piciorul a fost făcut dintr-o bucată de mobilier Ludovic al XVI-lea şi i-a sărit o aşchie?

-Oana, cum se termină povestea, de ce nu ne spui tot? Ce ascunzi?

În aşteptarea deznodământului, îi dorim domnului Lis să aibă parte de cele mai bune capace de canal în 2011!

Senzaţional: românii vor să-i atace pe nemţi!

ianuarie 4, 2011 • Politica e un pornostar, Promo • robert

Supăraţi pe faptul că Germania refuză în continuare adoptarea deciziei prin care România să adere la spaţiul Schengen în 2011, parlamentarii români au luat o înghiţitură de rachiu, să-şi dreagă glasul, şi au început uşor să ridice creasta către nemţi. Bravii noştri reprezentanţi s-au gândit că dacă foştii colegi de arme de la Stalingrad nu ne lasă să zbenguim ca ei prin zona aia de Europa exclusivistă, atunci nici dumnealor nu aprobă derogarea prin care germanii să poată avea încă trei europarlamentari peste limita admisă de Tratatul de la Lisabona până la următoarele alegeri, cele din 2014.

O iniţiativă salutară, vorba colegului Bilă dar ieşită din context. Adică, de ce dom’le, ăia mari pot să mai devieze aşa, un pic, de la regulamente iar noi, ăştia mici şi oropsiţi trebuie să respectăm toate regulile? Păi, de aia:

-ăia mari (Germania) respectă regulile la ei acasă.

-noi (ăşti micii şi proştii) nu respectăm nicio lege la noi acasă.

-ăia mari (Germania) decartează cel mai mare buget în visteria U.E.

-noi (idem) futem fondurile U.E. aiurea (implicit ale ăstora mari).

-de ce musai acum ne trebuie nouă Schengen…?

-noi suntem într-un mare noroi (mai sus de frunte) şi ne-am trezit acum să facem pe interesanţii.

Este firesc ca un stat să-şi vadă interesul dar nu în momente nepotrivite. De ce nu ne-am arătat coaiele pe masă când a venit delegaţia F.M.I. şi doar ne-am scărpinat la ele? Păi, stimabili tocători de bani publici degeaba, nu credeţi că e cazul să întoarcem iar armele împotriva nenorociţilor de nemţi?

2010 a murit, 2011 este reîncarnarea sa

ianuarie 3, 2011 • Editorial, Frustrări din cartier • robert

Ok, am început 2011. Am trecut de numărătoarea inversă a trecerii dintre ani, am scăpat de pocnitorile colorate şi zgomotoase, am lăsat în urmă ghiftuiala disperată a unicei mese încărcate din an, am trecut peste grija cadourilor şi îmbrăţişărilor forţate.

Cu ce am rămas? Am rămas cu un an în minus în vieţile noastre. Am rămas cu numărătoarea inversă a zilelor de salariu, cei care-l avem. Am rămas cu pocnitorile vopsite în salvatori de neam din politica locală. Am rămas cu ghiftuiala plină de muie primită de la România. Am rămas cu cadourile verbale electoral-mascate şi cu îmbrăţişările lipsă ale unei atitudini combativ-colective împotriva mizeriei tot mai groase din societatea românească.

Ce ne-am putea dori în anul ce tocmai a început? De ce ne urăm unii altora „La mulţi ani!” dacă toţi, în acelaşi timp, ne pişăm pe viaţa de căcat din România? Vrem locuri de muncă sau vrem să muncim? Vrem salarii mai mari sau bani mai mulţi? Vrem politicieni corecţi sau pomeni electorale? Da, în general, vrem ca totul să fie mai bine, cât mai bine, poate cel mai bine. Dar nu facem nimic în sensul acesta.

A trecut 2010, cu greutăţile şi minciunile sale. A trecut 2010 cu grătarele de pe bloc, de lângă bloc, unde mânia împotriva sărăciei se reduce la PET-urile de bere şi maneaua oferită cu multă muie vecinilor ajunşi involuntar imaginea statului de căcat. A trecut 2010 cu protestele regizate ale unor turme de oi, cu sfidarea ţipătoare a clasei politice. Am scăpat de un 2010 în care groapa comună a poporului mioritic a crescut în adâncime. A trecut 2010 cu o ţară aproape de colaps. 2010 a murit.

Nu-i aşa că acest an va fi unul al deja-vu-urilor?