Din ciclul “CU TELEVIZORU’…”

Am primit pe adresa redacției opinia unui cititor, revoltat de prostiile care apar pe la diverse televiziuni. Omul dorește atât de mult să spună lumii ce-l enervează încât ne-a promis o centură din aceea cu tuburi C4 agățate de ea, dacă nu oferim și altora criticile sale. Poți să nu cedezi în fața unui asemenea gest de dragoste? Nu poți. Așa că, luați și voi:

“Printre activități uzuale aferente aproape oricărui om de pe planeta Pământ, fără a ne băga în geopolitică, atunci când individul scapă seara/noaptea de locul de muncă și ajunge acasă, după activitățile ritualice precum spălatul pe mâini, dușul de sterilizare și masa de seară, începe să-și ocupe cele două sau trei ore care i-au mai rămas până la levitația către pătuț cu diverse emisiuni de entertaiment. Fiind și eu locuitor al acestei planete, nu pot să mă dezic de acest itinerar. În ultimul timp, cu ocazia peregrinărilor înlesnite de telecomandă  printre posturile tv oferite cu o generozitate contra cost de către operatorul de cablu la care sunt abonat, am început să descopăr, fie la aceasi oră sau la ore și în zile diferite, mai multe emisiuni cu denumiri diverse dar cu formate identice și, cel mai rău și mai rău, având (prin rotație) aceași invitați.

Vreau să amintesc pe scurt de trei emisiuni, cărora nu le voi da numele ci doar voi căuta să le pomenesc cu câte un apelativ simpatic, zic eu, cu formate care se întrepătrund și care au același tip de început, desfășurare și final.

Rețeta este următoarea : se iau câteva VIP-uri, vedete, persoane publice, etc.,  oricum, criteriile includerii lor în respectivele categorii amintite anterior sunt destul de îndoielnice și cel mult le putem spune personaje. Să continuăm, respectivele VIP-uri, scuzați, vorbeam de “personaje”,  sunt puse într-o continuă și perpetuă competiție, al cărui scop nu ar putea  fi altul decât, normal, să fie cel mai bun.

Reușim să vedem personaje obișnuite cu shaorma și cu kebab ajunse în postura de a eșua pregătind cel mai banal fel de mâncare. Dâm peste personaje care apar ștergând praful sau curățind cartofi ori strângând balega de vacă sau mulgând-o, mirate și revoltate  de ce trebuie să presteze pentru câțiva bănuți și puțină vizibilitate pe sticlă. Se poartă de parcă ar fi beneficiat de apartenența la nu știu ce mare familie nobiliară, obișnuiți să fie înconjurați și serviți de zeci de servitori. Pentru majoritatea lor, din păcate pentru ei, trezirea va fi crudă, o vor face în dormitorul apartamentului de două camere pe care îl dețin sau, și mai rău, l-au închiriat, aflat la etajul nouă al unui imobil cu zece etaje și a cărui intrare este sufocată de pubele pline ochi cu gunoi.

Cea mai tare mi s-a părut o emisiune prezentă la un anumit kanal, în care am văzut aceleași vedete care au cam apărut cam pe la toate emisiunile de gen, e drept  că în episoade diferite. Scena… o casă de pământ și terenul din jur, neîngrijit, nici măcar o tufă de pătrunjel sau o ceapă,  câțiva copăcei, o mare nevoie de un gard și un râu prin apropiere care, mai mult decât probabil, juca rol de canalizare și sursă de pește. Gazdele, o familie de țigani din cei mai rudimentari, cu un așa zis bulibașă în rol principal, de mentor plin de înțelepciune. Personaje, un tip C.R.B.L. și solistul de la Parlament, funny (nu știu de ce) și umilitor sau poate nu, lor li s-a părut că e cool să dai de mâncare la cai, să mături bătătura, să speli de căcat pe puradei și să stai drept în fața bulibașei.

Pe cuvântul meu că nu știu ce emisiune aș putea să cer în prime-time, habar nu am, dar parcă nu prea mă interesează să văd așa ceva, mi se pare josnic și pentru cine se uită și pentru cine le realizează, mai puțin pentru bulibașă.

Dar ce nu face omu’ pentru câteva sute de euro… Slavă Domnului că vin alegerile și mai scot și ei un ban, criza asta le-a cam pus capac. Inspirație nu mai au, făcând loc cheliei și burții, căci vocea și mușchii i-au cam lăsat. La naiba! Televiziunile sunt în goană după audiență, la naiba!

Recomand să vă uitați atunci când sunteți în căutare de grețuri, stări de vomă, scârbă, silă…”.

Cititorul nostru și autorul textului de mai sus, domnul Robert Dunăvățu, ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele pentru că nu-l interesează faima. Hai, dom’le, fii serios, crezi că pe noi ne interesează?

Mircea Badea şi Minerva

Debutul săptămânii ăsteia ni l-a oferit pe Mircea Badea într-o postură inedită. Nu c-ar fi ceva nou pentru năstruşnicul prezentator de la Antena 3. De data aceasta, Mircică nu a mai dat foc la nicio flotă din foaie velină şi nici nu a aruncat cu pantoful după vreun operator.  Nu a chemat meseriaşul să-i repare aerul condiţionat din studio în direct, ca să-l oftice pe mogul, şi nici nu a venit în emisiune cu şorţul de bucătărie cu elefănţei în picaj.

De data asta, vocea din Gura presei a apărut în faţa telespectatorilor purtând o gutieră. Adică o treabă d-aia de-ţi imobilizează gâtul. Şi cum era şi firesc pentru un prezentator de televiziune care în plină lumină a reflectoarelor, el încă o mai caută cu lumânarea, primul lucru pe care a ţinut să-l clarifice a fost că nu a fost călcat pe cap de nimeni şi că acest accesoriu i-a fost băgat pe gât, la propriu, dar pe exterior, din motive strict medicale. După ce a ţinut să o dea jos de la gât pentru câteva secunde şi să ne arate că nu are nicio urmă de karată sau de pneu pe gât, n-am avut încotro şi l-am crezut. După ce a mai asigurat într-o notă cât se poate de gravă că încă e apt să dea şi lovitura cu piciorul prin întoarcere, n-am stat prea mult pe gânduri şi mi-am mutat cu fotoliul un metru mai în spate şi am început să-l ameninţ cu telecomanda.

Până una alta, cu sănătatea nu te joci. Iar faptul că omul a ales să vină  la muncă şi să se afişeze cu gâtul imobilizat în faţa telespectatorilor, stârnind satisfacţia multora dintre ei, este, până la un anumit punct de audienţă, de apreciat. Oricum, acest episod nu poate fi complet până ce Gâdea, Ciutacu, Capatos şi Stan nu-şi vor lăsa în direct semnăturile pe banda imobilizatoare ce împrejmuieşte gâtul prezentatorului.

Şi fie vorba între noi,  minerva cu pricina este cam singura care îl face pe micuţ să privească înainte.

Pilot de modă veche

Cu siguranţă vă mai amintiţi de Romaniţa şi de Adrian Iovan. Dacă nu cu siguranţă măcar cu o uşoară teamă şi tot ar trebui să o faceţi, ţinând seama de scandalul care a însoţit o bună parte a relaţiei lor. Şi cred că ştiţi la ce mă refer. Nu avem prea des de a face cu situaţii în care un pilot civil zboară creierii unui hoţ atârnând de o ţeavă, presupus infractor pătruns prin efracţie în căminul său conjugal, nu se ştie exact dacă ghidat de mirosul bunurilor materiale sau al chiloţilor de damă, pentru ca mai apoi atacatorul să fie achitat de justiţia română după pronunţarea verdictului de legitimă apărare. Dacă e să considerăm că ambii aveau în mână câte o ţeavă (victima pe cea de gaze iar atacatorul pe cea de puşcă) iar dacă e să presupunem că hoţul ar fi tras primul asupra doamnei (a se citi i-a tras-o), domnul Iovan nu a făcut decât să riposteze la rându-i şi să se descarce asupra armei, iar arma asupra nefericitului atârnat. Se zice că piloţii au mult sânge rece; dar nu mai mult decât victimele lor. În fine, nu asta aş vrea să scot în evidenţă acum.

Cu toate că pe tot parcursul derulării procesului cei doi soţi ideali (ea o femeie sensibilă şi vulnerabilă, el un protector capabil de crimă pentru a o apăra) au pozat ca un cuplu model, odată cu scurgerea timpului şi punerea prafului pe mult mediatizatul caz, fluturii doamnei au prins însă din nou curaj şi culoare, rozând încet şi sigur, precum moliile, la mantia aparenţei trasă peste una din cele mai tumultoase relaţii ale showbiz-ului autohton din ultimii ani.

Ce devine din ce în ce mai evident este că până în momentul de faţă, creatoarea de modă i-a restituit cam toate perechile de papuci neînfricatului pilot. Ba mai mult, cică fosta doamnă Iovan i-ar fi interzis până nu demult pilotului său preferat să mai pătrundă în căminul ei,  apelând la o metodă simplă, schimbarea yalei. Nu cunosc şi sincer nu mă interesează natura disensiunilor care au dus la ruptura dintre cei doi. Am însă un sfat pentru domnul Iovan. Să nu încerce intrarea în casa doamnei pe alte căi, că nu se ştie niciodată…

Gazeta Competiţiilor de gramatică

Bună ziua,

 Vă prezentă-m ediţea de azi a Gazetei Sporturilor, cel mai citit şi titrat ziar de sport al tuturor timpurilor, totdeauna la curent cu ştirile care este la zi, de la mari conducători de cluburi până l-a vieţile de noapte ale folbaliştilor şi prietenelor lor.

   Iată că în urma meciului de folbal dintre România şi cocoşul galic (căci după cerbul de aur, a urmat cocoşul de aur), domnia sa, Marian Iancu, nu crede că criticile pe care conducători de cluburi din România l-eau adus lui Răzvan Lucecu î-i vor afecta pe jucătorii şi pe antrenor. Şi nu au fost afectat în vre-un fel ci în nici-un fel.  Dimpotrivă, selecţionerul va canaliza toate aceste energi negative către elevi săi pentru meciul cu vienezii de la Austria, spunându-le să nu bage de seamă toate măgări care apar în presă, mai puţin în Gazeta Sporturilor, cel mai corect şi la obiect ziar de sport (şi nu numai!), cu cei mai buni jurnaliştii! Răzvan îi linişteşte pe jucătorii, ei sunt varză oricum, nu aşa cum zice lumea şi trebuie să dea totul pe teren, să mănânce tot ce e de mâncat pe toate părţile de teren, să se dăruiască aşa cum o fac şi în timpul liber, să-şi dorească, nu-i aşa, mai mult victoria decât austrieni şi să facă fericiţi toţi suporteri.

   Nu urmează o ştire cu Gigi Becali pentru că noi nu suntem ca concurenţa noastră care toată ziua dă ştiri neinteresante despre patronul din Ghencea. În schimb vă informăm că domnul Copos este bine sănptos şi că Rapid este viaţa lui.

Vă dorim o zi bună şi vă aşteptăm ti de zi s-ă ne citiţi ştirile cele mai interesante de pe piaţă şi nu numai! de la cel mai tare ziar de sport din România care face toată concurenţa decât să existe şi atât!

gsp

Sexul care se vinde

Sexului îi stă cel mai bine să fie făcut. Dacă nu se face, atunci se cumpără. Ori că e procurat de la persoane autorizate sau că e luat de la tarabă pentru a-l despacheta în intimitate, sexul costă. De acest ultim lucru sunt conştienţi şi cei care contribuie zi de zi la întreţinerea zidului prostiei naţionale, anume zidarii cu bidinelele din spatele tabloidelor. Nimic nu se vinde mai bine ca sexul; poate doar povestea dramatică a unei călugăriţe care a fost surprinsă făcând sex. Este o axiomă care este respectată cu sfinţenie de orice tabloid ce-şi doreşte progresiv cât mai multe numere. Curiozitatea de a ajunge de partea cealaltă a hainelor, impulsul de a penetra intimitatea personajelor dar şi dorinţa perversă de a afla cât mai multe poveşti cu iz porno, dau semnale permanente neocortexului: Ial! Ia-l! Cumără-l!.Citeşte-l!

Când e vorba de sex, presa autohtonă de specialitate ne oferă de toate. Spre exemplu astăzi. Numărăm aşa: un sex cu doctorul, practicat de o pacientă cu arsuri la nivelul chilotului în timp ce soţul o aştepta pe hol (Libertatea), o regină porno proaspăt încoronată care a renunţat la sceptru pentru a-şi exercita calităţile materne(Click), o femeie concediată că a făcut sex neatent în sala de tribunal (Libertatea), spargeri care s-au lăsat cu furturi de casete compromiţătoare în care victima făcea sex (Click) sau un bărbat, cu probleme la capul penisului, care nu mai vrea să facă sex dacă o femeie nu iese preşedinte (Libertatea).

Dacă mai socotim şi sfaturile date cuplurilor în cazul în care unul din parteneri vrea să se uite la celălalt cum se masturbează (Libertatea) sau acceptăm să demontăm toate prejudecăţile legate de sex, cu toţii, în grup(Cancan), putem considera că toate problemele legate de actul sexual al naţiunii sunt ca şi rezolvate. Până mâine, desigur. Atunci noi şi noi astfel de chestiuni arzătoare vor necesita rezolvare.

Porno în şase trepte

sexybraileancaExistă o specie de masculi care înclină să creadă că o femelă nu este completă dacă nu ştie să o bage şi să o scoată din viteze. Extrapolând, putem deduce că o starletă porno care nu deţine carnet auto sau care conduce un autovehicul cu cutie automată este doar o diletantă. Vorba aia, dacă nu o simţi cum se înfige atunci când o bagi într-o treaptă superioară, nu faci nimic.

Florina Mihăilă, pe numele de aşternut Sexy-Brăileanca, a ajuns să creadă cele spuse mai sus. Aşa se face că blonda s-a dat jos din pat şi şi-a tras cât ai zice AAAH, OOOH permisul de conducere. A adunat 24 de puncte la sală (tot atâtea câte puncte negre i-au mai rămas în total pe fese după ultima şedinţă la salonul de înfrumuseţare forţată), iar la traseu s-a prezentat impecabil. Adevărul că dacă nici la traseu nu ar fi fost la înălţime, chiar aveam de a face cu o inadvertenţă. Presupun că sunt destui tirişti care şi-au înfipt steagul în muntele lui Venus, după ce au escaladat-o în spatele cabinei. În fine, asta oricum nu e treaba noastră. Ce-a fost, a fost. Importat e ce-o să fie. Şi ce-o să fie ne-a ciripit în continuare chiar păsărica cu pricina. Aşadar, acum că l-a posedat şi pe carnetul auto, visul ei este să-şi tragă şi o maşină sport şi să facă furori în trafic conducând dezbrăcată.

Ambiţioasă rău duduiţa. De ce tocmai dezbrăcată? Simplu: pentru că aşa se simte ea mult mai bine la volan. După ce proaspăta postură de şoferiţă a surprins-o costumându-se în mai toate ipostazele unei femei uşoare, atât de uşoară încât dacă nu ar fi purtat centura de siguranţă ar fi plutit ca un balon cu heliu prin interiorul maşinii, şi-a dat ea seama că atunci când este la volan, cel mai în largul ei se simte complet dezbrăcată. Ia mult mai uşor pedalele la laba piciorului şi nici nu se pătează pe bluziţă atunci când serveşte şampania din sticlă, vorba bancului. Sau cine ştie cum o fi ajuns ea la concluzia asta… Poate o fi făcut şcoala de şoferi pe un bolid cu scaunele tapiţerie cu piele de penis de elefant şi i-a plăcut senzaţia de trompă ce a încercat-o pe sub fund.

Până una alta, se pare că până la achiziţionarea maşinii sport mai are mulţi centimetri de parcurs. După cum reiese din poza de mai sus, poză extrasă din tolba plină cu ţâţe a libertăţii.ro, tânăra încă îşi expune nuditatea înfiptă cu curul în tapiţeria încinsă a unei dacii pe gaz, cu cutie în patru trepte.

Coca Cola 0

CocaColaZeroNu sunt un băutor împătimit de Coca Cola. Mi se mai întâmplă ce-i drept să dau vigoană pe maţ câte o jumătate de litru atunci când vreau să-mi amăgesc papilele gustative cu visul american sau atunci când vreau să stârnesc reacţii mâncării tradiţionale româneşti proaspăt îngurgitate.
Şi nici reclamele care s-au tot turnat la această băutură răcoritoare, de altfel cea mai populară de pe glob, nu m-au dat peste cap. Cu toate că majoritatea spoturilor publicitare au un buget considerabil, ele nu reuşesc să transmită, cel puţin către receptorii mei, decât acea artificialitate tipic americană.
Campania de promovare a noii Coca Cola Zero este încununată pe micile ecrane, după cum e aproape imposibil să nu fi observat deja, de acea serie de spoturi care ne prezintă cele două limbi tâmpe care se chinuiesc să deguste noua minunăţie din gama băuturilor răcoritoare şi ochiul versat care le ia peste picior. O reclamă cel puţin… interesantă, în care singura care nu îmi spune nimic este chiar noua sticlă de Coca Cola.
Mă întreb ce impact ar fi avut reclama la publicul consumator dacă în rolul limbilor ar fi fost distribuite două testicule pereche iar în rolul ochiului, un penis erect care să se afişeze ţanţoş în faţa lor. Primele cadre să prezinte testiculele legate unul de altul, cu aceeaşi pereche de cătuşe, ca doi prizonieri evadaţi din aceeaşi pereche de pantaloni, flancând o sticlă de Coca Cola Zero, care în percepţia celor doi fugari să nu reprezinte nimic altceva decât simbolul falusului. Pentru a fi mai autentic, testiculele să fie prevăzute cu dungi verticale şi să nu vorbească pentru că, nu-i aşa, ouăle nu pot articula cuvinte. Mesajele să şi le transmită prin ghionturi sau prin ciocniri succesive în conformitate cu alfabetul Morse. Între timp să apară şi penisul solitar, purtând frac şi papion, care să încerce să le inducă celor două testicule că el este membrul pe care ele îl caută, ci nu sticla de Coca Cola. Cele două testicule să se arate foarte circumspecte şi să nu se încreadă în cele transmise printr-o mimică rudimentară de către penisul arogant. După mai multe încercări eşuate de a le distrage atenţia, penisul să înţeleagă că a fost suplinit de către sticla de Coca Cola Zero, să scuipe în direcţia celor trei şi apoi să părăsească pleoştit şi resemnat cadrul. În final, sticla de Coca Cola Zero să-şi lepede dopul metalic iar conţinutul acidulat, negru şi fără zahăr, să inunde totul într-o explozie triumfală a desăvârşirii. Apoi sticla rămasă goală să fie acoperită cu o bandă lată pe care să scrie Luaţi-o, Coca Cola Zero! şi clipul să ia sfârşit.
N-ar fi… mult mai sugestiv?

Cum se bagă Mazăre unde nu îi fierbe oala

mazare-nazistRadu Mazăre e mai mult decât primar. Bărbat deştept, frumos, cu bani dar şi politician de succes, Radu Mazăre se poate considera pe deplin una din cele mai marcante figuri ale showbiz-ului românesc. Funcţia pe care o deţine nu face decât să-i ofere cât mai multe portiţe către adevăratele sale pasiuni. Îi plac maşinile scumpe, sporturile extreme, îi plac petrecerile şi femeile frumoase, îi plac senzaţiile tari, dar cel mai mult şi mai mult îi place să epateze. Extravaganţa constantă de care dă dovadă, nonşalanţa pe care o afişează în public, îl smulg din tagma anostă şi regulamentară a edilului clasic. Radu Mazăre e mai mult decât primar. Pentru ca Radu Mazăre este pe cale să devină un simbol. Dacă micuţa staţiune Costineşti îşi are Obeliscul, marele municipiu Constanţa îl va avea pe Mazăre.

Ce s-a întâmplat duminica trecută la prezentarea de modă de la Mamaia, când controversatul primar a defilat pe podium îmbrăcat în uniforma unui ofiţer nazist, e o dovadă în plus că Radu Mazăre se pişă pe orice fel de normă. Sunt convins că dacă ar fi avut în colecţia sa de autovehicule de lux şi un tac german, nu ar fi ezitat să oprească circulaţia pe câteva artere ale Constanţei pentru a se deplasa cu el la eveniment şi pentru a-l parca triumfal la intrare. Personal mă încred în spusele lui şi tind să-i dau dreptate atunci când a afirmat că gestul nu a avut nicio conotaţie antisemită aşa cu au trâmbiţat unii. Dar pe de cealaltă parte nu pot înghiţii nici găluşca cu filmele cu ofiţeri nazişti care i se împotriveau Führer-ului. Dacă se pot aduce în discuţie nişte filme care l-au determinat să poarte acea uniformă în public, aceste filme au fost numai în capul lui. Sunt convins că singura raţiune pentru care a recurs la un asemenea gest a fost ca să şocheze, să lase cu gura căscată. E vorba doar de un simplu act de exhibiţionism care ar fi trebuit să-i mai cutremure puţin, aşa cum îi place lui, tumultuosu-i stil de viaţă.

Sunt curios totuşi ce sentimente i-au trezit acele imagini domnului Iliescu (sigur doamna Nina a fost pe fază şi l-a chemat la televizor) vizavi de comportamentul neastâmpăratului pesedist. Parcă mi-l şi închipui rămas perplex, făcându-şi semnul secerei şi ciocanului cu limba în gură.

Sapă, Lazarus, sapă!

LazarusÎn ultima vreme, reduta din garsoniera otevistă se clatină simţitor. Cu o Elodie reinventată până la epuizare şi fără subiecte şoc pe firmament, televiziunea cu cea mai mare audienţă pe metru pătrat şi-a cam pierdut din suflu, dar nu şi din prostia cu care şi-a obişnuit fidelii telespectatori. Dacă mai socotim şi scindarea echipei de investigatori de clasă, avându-l în frunte pe marele Luis Lazarus, echipă ce opera în cadrul televiziunii de ar fi fost în stare să bată în cuie pe tocul uşii logica însăşi pentru o examinare mai minuţioasă a acesteia, e clar că s-a dus pe apa Sâmbetei – sau în cazul de faţă pe Kanalul D, navigabil – şi audienţa.

Cum la OTV se rescrie întotdeauna senzaţionalul, aşa se face că de vreo câteva săptămâni încoace, marele maestru al audienţelor, Dan Diaconescu se are invitat special în fiecare seară chiar pe el însuşi. De ce se întâmplă acest lucru? Păi, după ce a ponegrit ani în şir orice nume ce i-ar fi putut aduce un punct de audienţă în plus, Dănuţ s-a trezit târât la rându-i într-un scandal mediatic ce-i cam gâdilă orgoliul, îi roade urechiuşele de şoricel neastâmpărat şi, de ce să nu privim lucrurile chiar prin ochii lui, îi şi ridică un pic nivelul audienţei. Şi cine putea fi marele adversar, dacă nu până nu demult întâiul aliat, Luis Lazarus.

După ce şi-a tras emisiune la Kanal-D, justiţiarul a început să împroaşte cu noroi în micuţul Dănuţ, acuzându-l de cele mai josnice mizerii – după modelul pe care şi l-au cizelat împreună atâţia ani – de la pupitrul de unde dictează triumfal, flancat în permanenţă de două gărzi de corp tâmpe ce ar face să crape de invidie orice stană de piatră. Deh, după ce răscoleşti căcatul te năpădeşte imediat şi mirosul. D-aia ar avea nevoie şi curiosul Lazarus de protecţie.

Şi uite aşa, machiavelicul Lăzăruş i-a furat-o lui Dănuţ şi pe clănţoasa Magda Ciumac dar şi pe senzuala Nikita, lăsându-l pe şoricelul grizonat să roadă la benzile înregistrate în garsoniera din ce în ce mai încăpătoare, cu gândul la nopţile sale de glorie.

După semnalele actuale, ca un mare erou posesor de destin tragic ce este, Dan Diaconescu pare-se că-şi va stinge flacăra succesului în propria-i salivă. Fanii fenomenului nu trebuie să dispere; virusul OTV a fost de mult transmis în ograda altor televiziuni.

Laba lui Apollo

3698_npadvmainfeaOrice mămică îşi doreşte ca plodul său să iasă cel mai deştept şi cel mai frumos. Banii, dacă nu îi poate procura ea, şi-i face el singur, că doar e băiat deştept. Atunci când îl ştie pe taică-său, situaţia e clară. Că ăla micul va fi isteţ ca el şi frumos ca ea sau că va fi urât ca el şi tont ca ea, lumea se aşteaptă. Dar ce se întâmplă atunci când femeia este nevoită să apeleze la banca de spermă pentru a deveni mămică? De unde ştie ea ca ăla micul nu moşteneşte vreun hidos cu coşuri, vreun crăcănat sau, mai grav, vreun repetent?
Evz.ro de astăzi ne dă răspunsul la această întrebare: Banca de spermă caută donatori frumoşi, cu Bacalaureat.

Cum se întâmplă lucrurile de fapt…

Te hotărăşti tu ca mascul frumos şi deştept ce eşti să îţi depui icrele, sperând că ştiinţa te va face tăticul unei progenituri eşuate de atâtea ori în cu totul şi cu totul alte locuri decât cele cuvenite. Îţi iei inima în dinţi şi chiloţi curaţi pe tine, faci o copie xerox după diploma de bac şi te înfiinţezi la clinica cu pricina. Ajuns acolo, dai bună ziua şi te îndrepţi spre domnişoara care ţi-a cules privirea imediat ce ai intrat, spunând că ai venit în calitate de donator. Ea rămâne puţin nedumerită în timp ce te măsoară cu privirea şi îţi spune să iei un loc, urmând ca altcineva să te preia imediat. Te aşezi într-un colţ pe o băncuţă şi începi să-i scanezi pe ceilalţi bărbaţi cufundaţi într-o aşteptare nervoasă. Numai tipi la 1, 90, constituţie atletică, îmbrăcaţi la costum, răsfoind câte un tratat de filozofie sau de fizică cuantică. Din cincisprezece în cincisprezece minute, îşi face apariţia câte un individ cu cămaşa scoasă din pantaloni şi lac de sudoare. Îşi ia buletinul de la recepţie şi apoi părăseşte sala de aşteptare rostind un bună-ziua stors de vlagă. Imediat, un alt individ din cei ce aşteptau se ridica şi dispare în penumbra unui culoar.

După mai bine de o oră de aşteptare, îţi auzi numele strigat. Te ridici val-vârtej şi te îndrepţi către domnişoara cu zâmbet fals. Aceasta te îndrumă într-o altă direcţie faţă de cea care te-ai fi aşteptat. Urmezi indicaţiile şi intri într-o cameră luminată excesiv. Acolo, spre surprinderea ta, cinci indivizi aşezaţi la o masă te poftesc înăuntru şi te pun să faci câţiva paşi prin camera aproape goală. Îţi spun că sunt comisia de stabilire a gradului de frumuseţe şi că e nevoie să îţi acorde un calificativ. După vreo două minute în care păşeşti domol prin cameră, îţi spun să te opreşti. Se şuşotesc între ei apoi îţi spun că poţi pleca nu înainte de a le lăsa copia după diploma de bacalaureat pentru ca specialiştii lor să o evalueze.

Te aşezi din nou pe băncuţă în aşteptarea verdictului. După mai bine de o jumătate de oră de deliberări, eşti anunţat că nu îndeplineşti condiţiile participării la acest program dar că poţi lăsa o mostră de spermă pentru colecţia de pochemoni ce va fi lansată în toamnă. Surprins, intri labănuieli.