Honorius Notorius

ianuarie 23, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

Unul dintre cele mai frustrante situaţii pentru o tânără speranţă este atunci când acţiunile sale nici măcar nu apucă – sau apucă foarte puţin – să o propulseze cât de cât pe primele pagini ale ziarelor şi un subiect trăsnet se năzăreşte de nicăieri captând instant prim-planul.

Nici n-a pierdut bine alegerile şi Honorius Prigoană a şi dispărut după firmamentul media. Focul de paie aprins în urma candidaturii micului Prigoană a dispărut cât ai zice Abracadabra înghiţit fiind de mult mai arzătoarele limbi ale flăcării violet.

Trebuie să spun că pe tot parcursul acestei campanii electorale la pachet, deşi l-am urmărit cu maxim dezinteres, ca de altfel marea majoritate a cetăţenilor dornici să uite cât mai repede disputele uzate cu iz electoral, eram aproape ferm convins că micuţul candidează de fapt pentru un post de şef de cămin, în unul din căminele de lux ale capitalei. Costumul strâns până-n gât, freza uşor gelată şi puful îndepărtat de pe faţă în urma rarelor întâlniri cu lama de ras profilau alături de discursul său fad, memorat pe subpuncte, mai degrabă un tânăr ambiţios dornic să ţină sub control frâele administrative ale unui cămin cu mare căutare printre studenţi decât un tânăr politician, ce-i drept de tată gata, ce doreşte să acceadă în înalta sferă a politicii dâmboviţene.

O vorbă din popor spune că un şut în fund e un pas înainte. Bine, cu condiţia să nu crezi că poţi ajunge la destinaţie numai din şpiţuri în cur. Considerând că Prigoană Jr. a avut de învăţat din această experienţă şi având speranţa că va veni o zi când Rosalul va curăţa de obstacole şi traseul său politic, nu ne rămâne decât să-i urăm vlăstarului Honorius mult succes şi o carieră cât mai prodigioasă în politica românescă. Alături de tăticu’, desigur.

Merlin din Carpaţi

ianuarie 20, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

După ce Mircea Geoană şi-a cam dat foc la valiză, ce-i drept cu marele concurs al soţiei sale, profitând din plin de energia degajată de flacăra violet a psihoenergeticianului repudiat din cercurile PSD, pe lângă ilaritatea şi ridicolul întreţinute în jurul acestui subiect şi pe lângă explicaţiile lui Oreste sau, mai bine zis, explicaţiile pe lângă ale lui Oreste, mai rămân ceva întrebări. Una din ele ar fi ce căuta acest Aliodor Manolea, meşter desăvârşit al manipulării energiilor politice, în proximitatea domnului Traian Băsescu?

Surse din interiorul PD-L clarifică în mod evaziv chestiunea – dacă-mi permiteţi formularea, ancorând-o cum era şi firesc în raţional cu o declaraţie conform căreia rolul controversatului personaj era să evalueze, în calitate de psiholog, „gradul de agitaţie, de nervozitate al mulţimilor” şi că, „uneori prelua sesizările de la diverse persoane”, fără a furniza însă mai multe informaţii. Nici cei din PSD nu au fost prea darnici cu răspunsurile la întrebările ce vizau rolul parapsihologului din perioada când acesta a fost alături de Mircea Geoană, respectiv în campania electorală pentru europarlamentarele din 2007. Acum ce s-o aştepta şi presa? Ca politicienii să se pună pe declaraţii hazardate şi să se expună una-două energiilor negative ale ocultului personaj?

Şi ca să închei tot într-o notă interogativă, vin şi întreb iarăşi: cum a fost oare posibil ca Viorel Hrebenciuc să pună eşecul învăţăcelului său din joia marii confruntări electorale sub lumina flăcării violet, când era de la sine înţeles că lui Băsescu i-ar fi fost de ajuns până şi un Tic Tac cu numai două calorii pentru a răsfrânge asupra lui Mircea Geoană cantitatea suficientă de energie negativă pentru a-i deconcentra concentrarea?

Pânda PSD

noiembrie 28, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

A rămas mai puţin de o săptămână până ce se va încheia oficial şi campania electorală pentru turul doi al prezidenţialelor 2009 iar Mircea Geoană, singurul contracandidat al lui Traian Băsescu rămas în cursa electorală, este ca şi inexistent. Apariţiile sale televizate în decursul întregii campanii electorale au fost prompte, având loc doar pentru că se impuneau din punct de vedere tehnic în economia campaniei electorale, apariţii ce ne-au relevat un candidatul pesedist ce şi-a susţinut maşinal discursul, fără a se hazarda prea mult în declaraţii compromiţătoare.

Grangurii din spatele PDS-ului sunt conştienţi că apele sunt mult prea învolburate pentru ca peştişorul lor să fie lăsat să înoate în aceeaşi mare în care marinarul Băsescu, hăituit din toate punctele cardinale de tot felul de moguli şi rechini de presă, se luptă de unul singur pentru a nu se duce la fund.

Pe toată durata campaniei electorale, candidatul pesedist s-a comportat ca un elev sârguincios participant la o olimpiadă alături de numeroşi contracandidaţi, fiind conştient însă că dacă va asculta învăţămintele profesorilor nu are cum să cum să rateze calificarea în faza finală pe ţară, respectiv turul doi al alegerilor. Acum, înainte de începerea probei finale, elevul Geoană aşteaptă cuminte sperând că o parte a electoratului rămas fără candidat îi va sancţiona disciplinar unicul adversar rămas în cursă, lăsându-l astfel pe el învingător, din postura singurului elev disciplinat rămas la examen.

PSD-ul nu este un animal politic de pradă autentic. PSD-ul nu se aruncă într-o luptă directă. Trupul său este mult prea greoi după ce s-a înfruptat cu nesaţ atâta vreme din hrana altora. PSD-ul nu se lansează într-un atac agil către o pradă. PSD-ul stă în expectativă până ce un alt prădător rămâne sleit de puteri în încercarea sa de a răpune acea pradă, pentru ca apoi să îi sfâşie deopotrivă pe amândoi.

Acum, la finele lui 2009, PSD-ul pândeşte funcţia supremă în stat, ce ar trebui să-i asigure confortul guvernării (cu sau fără PNL) pe un termen de cel puţin trei ani, până la următoarele alegeri parlamentare, încercând să triumfe din nou după o bătălie care nu este a sa.

În ’90, FSN-ul, în frunte cu domnul Ion Iliescu, s-a impus fără drept de apel profitând de febra ieşirii de sub dictatura comunistă, după ce a confiscat o revoluţie în care adevărata luptă a fost dată în stradă de către oameni din care mulţi şi-au pierdut şi viaţa.

În 2000, PDSR-ul (PSD-ul de atunci) a câştigat Preşedinţia (cei drept după obţinerea unui procent mai mult decât confortabil la alegerile legislative) după ce a profitat din plin de votul negativ acordat de un electorat alarmat de perspectiva unei victorii a liderului extremist, Corneliu Vadim Tudor.

Anul acesta, regăseşte PSD-ul mizând pe aceeaşi tactică de non-commbat pentru a-şi adjudeca iarăşi Preşedinţia, pe fondul valului de nemulţumire creat în jurul candidatului formaţiunii politice rivale, Traian Băsescu. Dacă va reuşi sau nu, vom afla la finele săptămânii viitoare. Dar despre asta, în emisiunile următoare.

A vota sau a nu vota

noiembrie 25, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • robert

A fost primul tur al alegerilor pentru preşedintele României, din 2009. Nu am votat. Iar de data aceasta chiar aş fi vrut s-o fac. Dar, mulţumită PSD-ului, din 2004 nu mai există listele suplimentare ci există secţii speciale, unde lumea se înghesuie ore în şir pentru a da o ştampilă „răului cel mai mic”, oricare ar fi el. Eu aş denumi-o îngrădire a dreptului de a vota. Sunt cetăţean român, am dreptul de a vota şi ar trebui s-o pot face oriunde pe teritoriul ţării. Dar aceasta este altă poveste.

În curând va urma al doilea tur, cu măgăriile de rigoare din campania ce îi precede. Am tot urmărit presa, emisiunile tv, declaraţii, paradeclaraţii ale celor implicaţi iar sentimentul care mă încearcă este şi va rămâne acelaşi: scârbă. Pentru că PNL, partid eminamente de orientare liberală (de dreapta) se aliază cu PSD, partid socialist, deci de stânga. În condiţiile în care Antonescu îi scuipa pe alde Geoană şi compania până acum puţină vreme. De fapt, se scuipau reciproc. Alianţa PD-L-ului cu PSD, pentru a forma guvernul, imediat după alegerile parlamentare de anul trecut, nu mi s-a părut extraordinar de ieşită din schemă, mai ales că cele două formaţiuni au origini comune iar migrarea membrilor de partid dintr-o barcă în alta era la ordinea zilei. Cât despre aşa-zisa orientare de dreapta a guvizilor păstoriţi din umbră de nea Băse, aceasta este mai mult o figură de stil. Partidele din România nu au doctrine iar majoritatea electoratului oricum nu cunoaşte teoria. Din punctul meu de vedere, se pot alia toţi, tot o apă şi-un pământ se cheamă. Cum spuneam, mi-e scârbă.

Şi pentru că tot am adus vorba de schimbarea strategiilor de campanie, mai ales că se ştiu finaliştii din turul doi, mai remarc un singur lucru, dincolo de asocierea între PNL şi PSD: folosirea imaginii lui Johannis de care se foloseşte Geoană, o imagine formată de succesul primarului sibian, de vreo trei mandate încoace. Din punctul meu de vedere primarul Sibiului nu este un mare „gospodar”, ci este acelaşi tip de funcţionar public care are tot timpul prioritar buzunarul său. Păi, să ne gândim câţi bani a primit Sibiul pentru a deveni cu adevărat o capitală culturală europeană. Foarte mulţi. Câţi din ei se văd, într-adevăr, în rezultate? Foarte puţini. Şi o spun ca un om care a vizitat Sibiul aproape an de an, de când a început „renaşterea” acestui oraş. Dar omul are o imagine bună, ţara îl vede un meseriaş iar băieţii lui Geoană profită. Practic, în turul doi se întâlnesc Traian Băsescu, candidat la postul de preşedinte, şi Klaus Johannis, candidat la funcţia de premier. Noi cu cine votăm?

Este necesar să scăpăm de Băsescu, aşa cum este acum trend-ul? Geoană este soluţia (sau oricare altul), doar de dragul de a avea un alt preşedinte? Sunt întrebări care nu-şi pot găsi un răspuns coerent, indiferent de analizele care se fac. Tot ce pot să spun este că nu voi vota. Nu merită să bat 300 de kilometri până acasă, plus cheltuiala cu biletul de tren, pentru a pune o ştampilă pe un buletin de vot murdărit cu demagogie.

Veşnica pomenire PSD, afiş sub acoperire

noiembrie 24, 2009 • Politica e un pornostar, Promo • Bilă

Ieri seară, pe când ieşeam din staţia de metrou, mi-a atras atenţia un afiş electoral pe un fundal roşu, cu o poză de grup, ce contura difuz şapte profiluri sub lumina pală a unui stâlp de iluminat public. După ce am parcurs de la stânga la dreapta personajele (Voiculescu, Năstase, Iliescu, Geoană, Vanghelie, Hrebenciuc şi Vântu) am schiţat un zâmbet amar şi mi-am întors capul văzându-mi absent de drum, în timp ce în subsidiar din ce în ce mai multe întrebări îmi survolau prin minte. Ce caută omul din umbră al PSD, Hrebenciuc, într-un afiş electoral? Cum de a acceptat Vântu, un individ atât de scump la vedere, să se expună public tocmai într-un context electoral ca acesta? Cât de inconştient să fii ca lider de campanie încât să asociezi asemenea personaje într-un banner electoral, imediat după încheierea primului tur de scrutin, întocmai în mijlocul unui electorat care ar trebui să treacă mai întâi cu vederea bubele celor expuşi pentru a-i acorda votul candidatului propriu? Toate aceste expuneri paradoxale au convers inevitabil într-o singură direcţie, găsindu-şi un singur răspuns. Afişele sunt o făcătură. De cine şi în ce scop, rămâne la latitudinea cititorului să concluzioneze.

Stau să mă întreb însă până unde se poate ajunge cu astfel de tactici de dezinformare? Cât de jos se mai poate coborî? Câţi dintre cei care au văzut afişul şi-au dat seama că acesta este o ironie fină? Câţi au îmbrăţişat această manevră? Cum s-ar simţi un potenţial alegător, care după ce se lasă purtat de sentimentul stârnit de ansamblul de personaje dintr-un asemenea afiş, realizează că nu a fost decât victima unei meschinării electorale? Până unde poate tolera orgoliul şi inteligenţa alegătorului derapajele oamenilor politici? Câţi sesizează şi condamnă caracterul ilicit al unei mişcări ca aceasta? Care este gradul de obedienţă faţă de un politician sau faţă de o idee politică indusă sau mai puţin indusă? Până unde sunt dispuşi unii susţinători să meargă alături de liderul lor politic? Câţi dintre cei care votează şi-au pus oare întrebări ca acestea, înainte de a acorda votul unui candidat?

Campanie uzuală de îndobitocire

noiembrie 11, 2009 • Editorial, Politica e un pornostar • robert

Doamnelor, domnilor, târfelor din politică, stimat popor, iată că am intrat în acea perioadă a istoriei unui neam când se asfaltează şoselele, se măresc salariile la bugetari, se plătesc pensiile şi se consumă cei mai mulţi scuipaţi pe canalele media. Ca să nu mai menţionăm copacii tăiaţi aiurea pentru confecţionarea de fluturaşi, pliante, programe, invitaţii şi alte bălării mizere ale oricărei campanii electorale…Aşadar, înainte de a vă decide cui daţi votul dumneavoastră, pentru un trai superior celui prezent – normal – vă invităm la o fină analiză a celor 10 (ZECE) candidaţi la funcţia de preşedinte al României (sau a celor zece Românii mai mici), după vorbă, după port.

În ordine alfabetică, dăm cuvântul celor care îşi doresc cu ardoare votul fiecărui român verde:

Antonescu Crin. Popor român, este momentul să dăm un cartonaş roşu preşedintelui jucător, aşa cum spune şi PR-ista mea. Care este tânără, deşteaptă, aşa cum îmi închipui eu poporul. Plus că, nu-i aşa, promovez tinerii, nu ca bolşevicii ăia care se gândesc numai la pensionari. Nu vă supăraţi, alianţa cu ei este de conjunctură, să putem scăpa ţara de mafioţii portocalii. Fiţi deştepţi şi daţi-mi votul. Am relaţii, o să ieftinesc benzina, o să uşurez leasing-urile pentru maşini (şi aici am relaţii). A, şi să nu uit: o să renovez sediul de la universitate, că arată deplorabil. Şi nu e de bun simţ să-l las aşa.

Băsescu Traian: Măi copii, mă mateloţi credincioşi, cine este cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România în ultimii douăzeci de ani, cu cele mai mari realizări? Cine este, mă, cel care a dat libertate presei, după ce găo…nemernicii de psd-işti au cenzurat tot? Mă rog, acum sunt pramatiile alea de moguli dar vă promit! Cine e, mă, spuneţi?…Că vreau să-l aflu şi eu, hă, hă, hă! Daţi-mi votul şi scap eu ţara de ei. Scap ţara de ticăloşi, de ţigani împuţiţi şi de găozari! E o formă de stil, nu vă speriaţi. Şi dacă chiar nu vă placei de pitic, scap ţara şi de el, mă. Aşa cum bucureştenii mi-au dat consiliul, aşa vă cer şi vouă să-mi daţi voturile. Urmaţi autobuzele, dreptatea adică, şi puneţi ştampila pe mine. Hai noroc şi sănătate, aşa să ne-ajute ăl de sus!

Becali Gigi. Băi, George îmi spune mie, nu Gigi. Eu sunt arhanghelul trimis de Dumnezeu să lumineze ţara şi s-o cureţe de buruienile şi hahalerele care au stricat şi au furat tot! Bă, o să vedeţi voi puşcăriile pline când războnicul, adică eu, o să ridice sabia deasupra capului şi o să apăr neamul meu cel românesc! Nici nu e nevoie să mă votaţi că Dumnezeu o să mă ocrotească şi o să mă scoată preşedinte, bă! Hai, luaţi de aici Hai, pac, pac, adunaţi hârtiile astea de 50 şi să trimiteţi pe glob poza cu buletinul şi ştampila!

Cernea Remus. Ştiţi ceva? Eu am 35 de ani şi nu îmi doresc să mă apuce pensia pe aici, prin România. Jos politicienilor, hoţilor, sus tinerii intelectuali. Puneţi mână şi citiţi, învăţaţi ceva, veniţi cu o iniţiativă civică, sădiţi un copac şi daţi-mi un vot. Poate aşa rămân aici şi vă ajut. Hai, no-rock!

Geoană Mircea. Dragii mei, a sosit momentul să dăm ţării ce-i al ţării şi celor de drept să le dăm dreptul. Jos cu nemernicii care au ţinut pensionarii în mizerie şi tinerii fără cultură. E timpul să revină domnul Iliescu, ăăă, să revină PSD-ul în frunte poporului oropsit, să nu uităm că Năstase a fost cel mai bun prim-ministru, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci, să dăm la toţi locuri de muncă, să îi trecem pe toţi clasa, să fim egali toţi. Mă rog, voi acolo, noi aici…Drag popor, votaţi-mă! E timpul să uităm mineriadele!

Hunor Kelemen. Junius 27 en a Syovetsegi Kepviselok Tanacsa ugy dontott hogy en kepviseljem a magyarsagot a november 22-i allamelnok-valasztason. El fogom mondani, hogy az 1989-ben keydodott atmeneti idoszak ert. Masfajta politikara, egyenes beszdre, vilagos jovokepre van szuksegunk. Votaţime, mă!

Ovidiu Iane. Daţi-mi votul pentru că îl merit. Votaţi ecologist pentru că natura este ultima noastră şansă! Ne vom reîntoarce la natură, la verde, la aer curat. Promit că inundaţiile nu vor mai fi la fel, voi promova viaţa la cort, în natură, în parcuri, cu surse de energie ecologică, cu mâncare ecologică, cu animale ecologice. Pardon, animalele sunt ecologice, mă rog cele din politica de acum sunt toxice, deci trebuie să scăpăm de ele, deci votaţi-mă. Fiţi ecologici! Să respiraţi bine!

Eduard Manole. Eu sunt convins că forţele oculte care domină de multă vreme România vor fi distruse. Eu deţin secretul dar trebuie să mă ajutaţi. Adică să mă votaţi, noo? Nu vă pot spune mai multe acum pentru că vieţile voastre ar fi în pericol şi apoi oricum va trebui să vă ucid. Nu mai bine mă votaţi, să ne fie tuturor mai uşor?

Oprescu Sorin. Băi, canaliile astea, după ce că mi-au furat maşinile, mi-au furat spitalul, au furat tot, canaliile astea, mai au şi tupeul ordinar să mă oprească să câştig alegerile. Păi, ei nu au văzut că la primărie nu a mers? Ce popor deştept! Şi o să vedeţi voi că nu am glumit cu autostrada aia suspendată dar a fost o strategie bine pusă la punct, trebuie să câştig şi prezidenţialele ca să pot face ceva. Aşa, doar primar, sunt legat de mâini şi de picioare şi păcat, dom’le, de poporul ăsta care suferă, dom’le. Păi e plin de hoţi, dom’le, de aia candidez! Măcar să fim toţi la un loc. Hai, votaţi-mă, fiţi curajoşi! Ne înţelegem noi cumva cu plicul ăla…

Tudor Corneliu Vadim. Domnule, canaliile astea m-au trecut iar ultimul! Ei au impresia că aşa îmi vor închide gura! Este nevoie de mai mult decât morfină, domnilor, să mă opriţi în a vă demasca mizeriile. Popor român, plâng de fiecare dată când candidez…Plâng pentru că Dumnezeu vă orbeşte şi nu alegeţi justiţiarul care poate să dea jos mafia şi să oprească pârjolul naţional. Domnule, o să construiesc puşcării şi îi bag pe toţi acolo! Nu pricepeţi odată că nu sunt nebun şi că eu sunt speranţa neamului? Domnule doctor, mă puteţi da jos acum, vă rog…?

Pe 22 Noiembrie se votează. La revedere, Terra!

Dez-amăgire politică

noiembrie 3, 2009 • Editorial, Politica e un pornostar • Bilă

Am obosit de atâta Traian Băsescu. Jocul ăsta spectaculos de unul singur împotriva tuturor a devenit în ultima vreme un joc de uzură. Nu-l mai prinde nici pe Traian ca acum cinci ani şi nu mai are nici aderenţă la publicul spectator de circ politic. Vremurile s-au schimbat. Chemările la luptă ale liderului PD-ist de atunci ce reuşeau să mobilizeze cetăţeanul la anti-vot, nu mai au acelaşi ecou. Electoratul parcă nu mai este acelaşi tonomat cu promisiuni politice care cântă după cum le dictează politicienii.

Sunt sătul să-l văd pe Traian Băsescu făcând mustăţi rivalilor săi, zugrăviţi de dânsul în duşmanii poporului, în timp ce dumnealui se strâmbă ca toate arătările după cum îl poartă interesul. Unsul de acum cinci ani ce se erija în salvatorul naţiunii nu s-a dovedit a fi decât un Iuda, uns cu toate alifiile. O comparaţie pompoasă pe măsura discursului animalului politic.

Sloganul referendumului iniţiat de domnul preşedinte, „De ce le e frică, nu scapă.”, îmi sună ca o prorocire demnă de basmele cu căpcăuni sau de poveştile înfiorătoare cu lighioane şi tărâmuri blestemate; sună mai degrabă a Nu zaeţ, nu pagadi decât a slogan politic al vremurilor noastre.

Nu mai spun că mesajul dovedeşte o dată în plus faptul că domnul preşedinte ne jigneşte realmente inteligenţa. Ori nu realizează că s-a scurs deja un mandat, ori trăieşte cu impresia că se adresează unor mase de oameni cu memoria scurtă. Îi ameninţi ca să ce? Ca să faci cu ei un compromis, spre binele ţării chipurile, atunci când interesul personal o cere?

Nu sunt descumpănit de Băsescu din cauza neputinţei sale în lupta cu cei pentru care a fost învestit ca să-i învingă. Nici vorbă. Asta pentru că nu a existat o asemenea luptă. Sunt dezamăgit de omul politic Băsescu pentru că pe toată durata mandatului său nu a demonstrat decât că este un ipocrit, un machiavelic. Băsescu nu a făcut decât să speculeze descumpănirea unei majorităţi. El a fost surferul care a ştiut să profite cel mai bine de valul de ură şi deziluzie al unui moment de criză. Acum, că valul respectiv s-a spart de mal, poate că a venit timpul ca şi amatorul de senzaţii tari să se reîntoarcă pe mare.

Ce alternative există? Nici nu mă interesează. Tot ce ştiu este că, pe mine personal, omul politic Băsescu m-a dezamăgit profund.