Aţi auzit de Iorş care e unul din cele mai populare băuturi din URSS? Ei bine, în URSS a amesteca berea cu vodcă e ca şi cum ai pune sare-n mîncare. Clasicul Iorş păstrează proporţia de 500 gr. bere şi 50 gr. vodcă, ceea ce este un soi de bere super-strong. Însă proporţiile aici fluctuează în dependenţă de mai mulţi factori (climaterici, psiho-somatici, ideologici etc), aşa că o combinaţie de 250 gr. la 250 gr. e o variantă destul de folosită.
Pentru cei care vor să ştie şi nuanţe, fineţuri de amestecuri, le putem spune cîteva reţete.
De exemplu Rembrandt (mai poartă şi numele de Au sosit graurii): se toarnă vodcă în bere aşa ca să nu se amestece. Dacă vodca s-a aşezat frumos la fund fără să se amestece, reiese ca avem un Rembrandt autentic, iar dacă nu, înseamnă că avem un Rembrandt fals. Dacă avem proporţia de 50 gr. vodcă şi 200 gr. bere înseamnă ca avem un Rembrandt timpuriu, iar daca proporţia e de 200 gr. vodcă şi 100 gr. bere avem de a face cu un Rembrandt tîrziu.
De asemenea, e bine de ştiut tehnica Goneşte ursul în bîrlog. Tehnica e simplă: se umple o halbă cu bere şi se bea cu înghiţituri mici. După fiecare înghiţitură de bere în locul eliberat se toarnă vodcă. Procedura se repetă pînă cînd berea din halbă este înlocuită de vodcă. A Goni ursul din bîrlog presupune doar inversarea băuturilor. E bine de ştiut şi de tehnica Vodolaz care e construită în felul următor: într-o halbă de bere se dă drumul la un păhărel mic de vodcă. Paharul nu trebuie să fie răsturnat. Halba se bea dintr-o dată în aşa fel încît ultimele înghiţituri sa fie cele de vodcă. Cu alte cuvinte, vorba populară sovietică: berea fără vodcă e ca nunta fără muzică. Fireşte n-ar trebui să uităm de Cipok care e un Iorş, adică un amestec de vodcă cu bere unde se acoperă cu mîna cana în care se ţine recipientul şi este lovit de genunchi ca amestecul să fie „gazat”. Spuma creată se bea dintr-o înghiţitură. Nu vreţi să ştiţi efectul.
