Urmează în Club Control

mai 25, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

Cafeneaua critică la Club Control, miercuri 26 Mai 2010. Bilanţ festCO 2010.

Miercuri, 26 Mai, proiectul de dezbateri culturale Cafeneaua critică propune un bilanţ la finalul ediţiei a VIII-a a Festivalului Comediei Românesti – festCO 2010, organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti (TCB).

Invitaţi: staff-ul festivalului, respectiv George Mihăiţă (director TCB & festCO), Traian Petrescu (director adjunct TCB & director executiv festCO), Corina Constantinescu (consultant artistic TCB & producător festCO) şi colaboratorii, membrii juriilor festCO, adică Ileana Lucaciu (selecţioner), Sanda Manu, Marina Constantinescu, Vladimir Gaitan (membri ai juriului), participanţi la festCO 2010, critici de teatru.

Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

Teatru în Club Control.

Luni, 31 Mai, ora 20:00, clubul Control şi Upstage vă aşteaptă la reluarea spectacolului de teatru picabo/pinguini de Peca Ştefan, avându-i în distribuţie pe Toma Danila, Amandine Heyndrickx, Laurenţiu Banescu.

Biletele costă 15 lei şi vor fi disponibile la club în seara evenimentului.

Pentru studenti intrarea costa 10 lei.

Tuborg Acoustic Sessions.

Ultimele două concerte din seria Tuborg Acoustic Sessions sunt pe 27 Mai, cu cei de la COMA iar pe 10 Iunie cu trup BYRON.

Concertele încep de la ora 22:00. Biletele se găsesc în Club CONTROL, la intrare şi costă 20 de lei pe seară. Intră pe facebook.com/TUBORGSOUND şi poţi câştiga o invitaţie. Pentru orice bilet sau invitaţie TUBORG îţi face cinste cu o bere.

Concert PISTAMASHINA în Club CONTROL pe 6 Iunie 2010.

Nimeni nu ştie exact ce este Pistamashina. Valuri de teorii şi speculaţii au inundat presa locală şi internaţională, şi totuşi informaţiile depre ei rămân vagi. În general zvonurile gravitează în jurul câtorva variante posibile:

1. Pistamashina este o trupă de agenţi extratereştri sub acoperire. Scopul lor este să strângă informaţii despre pământeni, încercând să le imite atitudinea şi activităţile. Aceasta este cea mai populară teorie, pe de o parte datorită tentativelor eşuate ale membrilor trupei de a imita comportamentul uman, pe de altă parte datorită suntelor şi armoniilor non-standard din muzica lor.

2. Pistamashina este experimentul unei organizaţii internaţionale secrete, sponsorizată de guvernele celor mai dezvoltate ţări industriale. Scopul experimentului ar fi crearea de muzică universală cosmică, fapt care ar sprijini implantarea de agenţi secreţi de pe Pământ în cadrul fiecărei civilizaţii, eventual descoperite în Spaţiu.

3. Pistamashina este de fapt un grup de roboţi-androizi, creaţi într-un laborator secret subteran aflat sub teritorul Elveţiei şi parţial sub cel al Franţei, unde au loc diverse experimente fizice precum accelerarea electronilor, extragerea de energie prin coliziunea dintre materie şi antimaterie şi alte activităţi obscure.

Rezultatul acestor experimente îl veţi putea simţi pe propria piele duminică, 6 Iunie, în clubul Control, de la ora 21. Biletul costă 15 lei şi va putea fi achiziţionat la intrarea in club.

http://www.myspace.com/25dp

Clubul Control se află pe Strada Academiei nr.19 (Pasajul Victoriei).

Şi cu curu' şi cu gura

mai 21, 2010 • Aberația de intelect, Promo • robert

Mă uit de ceva vreme, cu privirea-mi obişnuită de animal blajin, la reclama în care nişte doamne sau domnişoare periuţe de dinţi poartă o discuţie constructivă în baia cuiva. Una dintre dumnealor, mai oacheşă, mai deşteaptă şi mai dotată le explică celorlalte în ce constă secretul satisfacerii stăpânului posesor de cavitate bucală asezonată cu diverse resturi de natură organică. Mai exact, performanţele ei constau în faptul că nu răzuie doar dinţii dar dă cu şmotrul şi pe limbă, gingii, bolta palatină, chiar şi pe interiorul fălcuţelor. Interesant, interesant… Uitându-mă la gurile căscate (mă rog, ca o figură de stil) ale interlocutoarelor periuţei atoştiutoare, mi-am dat seama că sunt nişte proaste dacă ar crede că ceea ce face băşinoasa din faţa lor ar fi mare lucru. Păi, dacă nu aspiră şi meduzele din gât, funinginea din plămâni, chisturile din ficat sau negrul de sub unghii, e o periuţă ca oricare. Că la frecat limba, gingiile sau cerul gurii, se poate folosi şi un smoc de paie.

Şi mai interesantă ar fi discuţia între două suluri de hârtie igienică, în care fiecare să se spargă în băşini, ca să zic aşa, cu performanţele tehnice aplicate la ieşirea din tunelul cel negru (sau intrarea, depinde din ce punct de vedere privim. A-propos, salutări, Bote!). Pe lângă curăţenia nichel pe care ar lăsa-o fiecare, evident, ar câştiga duelul, cu siguranţă, cea care ar concura-o pe domnişoara periuţă inteligentă de mai devreme. Adică, să lase în urmă numai strălucire şi savoare şi în cur, şi în gură. Bine, excludem respiraţia proaspăt mirositoare pentru că, nu-i aşa, o hârtie igienică profesionistă ar începe cu munca de jos mai întâi şi apoi s-ar duce către nivelul superior.

Horoscopul săptămânii 24 mai-30 mai 2010

mai 20, 2010 • Câte-n lună și stele verzi, Promo • robert

Iată cum patria a început să fiarbă mai ceva ca fuduliile unui vier pregătit pentru montă, în timp ce planetele privesc nepăsătoare către popor, întocmai ca politicianul român. Populaţia este din ce în ce mai neîncrezătoare în lăturile aruncate de aleşi printre degete precum resturile de vomă printre dinţi, fapt care îl încarcă pe celebrul Jean Horoscopizdul cu milioane de scrisori pentru aflarea viitorului fiecărui plătitor de taxe. Aflat la câţiva ani-lumină distanţă, acesta a strecurat previziunile astrelor din Alpha-Centauri într-o sticlă de lichior din praf cosmic, sticlă golită cu o seară înainte la focul unui astru aflat în stingere, împreună cu prietenii săi romulani şi trimisă muritorilor pe calea undelor radio. Iată ce am recepţionat:

Berbec. Purtătorii de coarne şi blană îmbuibată cu măsline urât mirositoare se vor bucura în cursul săptămânii de cele mai bune momente din viaţa lor: vor fi chemaţi pentru prima dată în existenţa lor de mestecători a pagubă de către colegii de serviciu pentru a participa la mitingurile împotriva guvernului. Rânjetul le va dispărea de pe faţă când se vor trezi în primele rânduri, cu capetele aplecate spre privirile amicale ale jandarmilor şi cu furcile colegilor zâmbind către cururile lor.

Taur. Vă aşteaptă o săptămână plină de odihnă şi cu îndelungi momente de meditaţie pentru viitor. Nu, nu vă luaţi subit o mini-vacanţă, ci veţi fi câştigătorul unui bilet de odihnă, doar dus, către casă, oferit de către şeful dvs. Este în regulă, oricum vă ies şi analizele medicale tot în această săptămână, deci oricum trebuia să vă ocupaţi de cele creştineşti.

Gemeni. Gemenii vor aştepta cu înfrigurare salariul, aşa cum nevestele lor aşteaptă poştaşul de fiecare dată când ei sunt la serviciu, la curăţat fose. Vestea bună este că acum vor reuşi să cumpere partenerei inelul cu diamante pe care aceasta şi-l doreşte demult. Vestea proastă este că îl vor cumpăra de la poştaş. Doamnele Gemeni au parte numai de iubire în cursul săptămânii. Trebuia să li se întâmple şi lor !

Rac. Fiind mai temători din fire, cei aflaţi în această zodie vor da înapoi săptămâna aceasta, aşa cum le stă în fire, de altfel. Partea proastă este că vor da înapoi la o şedinţă foto, pe culmea unui deal. Din păcate, panta dealului nu va fi una lină, ceea ce va duce inevitabil la o fractură de cleşti. Şi de coloană.

Leu. Leii vor avea parte de o săptămână calmă, în contrast cu strigătele interioare care le macină existenţa mizeră. Normal, în camera cu pereţii capitonaţi nu prea au ce să facă, mai ales că în dieta lor vor apărea câteva pastiluţe care să-l alunge pe prietenul lor imaginar, ariciul, care în ultima perioadă se ţinea de glume proaste în jurul găurii lor de la cur. Staţi liniştiţi, ariciul nu există. În schimb, domnii aceia cu model de cămăşi cu mâneci XXXXL sunt reali.

Fecioara. Neprihăniţii horoscopului vor avea parte de o surpriză în cursul săptămânii: vor câştiga o excursie către o destinaţie exotică, cu plecare imediată. Emoţionaţi şi nerăbdători, îşi vor strânge bagajele rapid şi se vor sui în avionul pus la dispoziţie de sponsor. A, să nu uit : sponsorul este fabricantul de pantofi Abibas iar destinaţia înscrisă pe bilet este un sat din zona musonică a Chinei, la fabrica de încălţări. Şi biletul este doar dus, da. Ar fi bine să luaţi un dicţionar.

Balanţă. Săptămâna va trece lent. Normal, dacă singura activitate va fi efortul de a înţelege diferenţa de greutate şi mărime dintre cele două coaie. Nu vă stresaţi, e bine aşa. Totuşi, puteţi să daţi o căutare pe Google.

Scorpion. Scorpihoiţii vor avea ocazia să îşi arate tatuajul proaspăt făcut la o petrecere de binefacere pentru persoanele care au suferit arsuri grave. În semn de solidaritate şi refuzând cu eleganţă găleţile de acid care urmau să le primească în semn de respect, scorpihoiţii vor face câteva retuşuri tatuajului cu ţigara oferită prieteneşte de un participant rămas doar cu un metru pătrat de piele netedă.

Săgetător. Veşnicii înţepători vor avea parte de prima lor experienţă sexuală. Nu o să conteze ce sunt, domni, doamne, la cei optzeci de ani important este că au reuşit s-o facă. Tinerii vor avea şi ei parte de o surpriză: se vor trezi dimineaţa lângă octogenari, cu părul plin de bale şi cu o proteză agăţată de anus.

Capricorn. Vor fi cei mai vehemenţi participanţi la manifestaţiile organizate de bugetari. Nu contează că ei lucrează în privat, cele câteva sticle de licoare proaspăt adusă de asistentele de la policlinica din Bragadiru le vor schimba perspectiva şi le va creşte nivelul de tupeu. Şi nu, buzele sparte şi vânătăile de pe cur nu vor fi cauzate de jandarmi ci de grupul de manifestanţi veniţi din Valea Jiului, cu prohaburile descheiate.

Vărsător. Toate vă merg din plin. La muncă veţi fi promovaţi, acasă veţi avea parte numai de lapte şi miere, prietenii vă adoră mai mult ca oricând, sănătatea duduie. Păcat că toate se întâmplă doar în imaginaţia bogată de care dispuneţi. Dar nu vă faceţi griji! Terenul pe care aveţi cutia de carton pe post de apartament încă nu a fost vândut.

Peşti. Nativii acestei zodii se vor contopi, aşa cum le stă lor bine, cu un val de inundaţii venite subit în urma modificărilor de climă. Fiţi fără grijă, şuvoaiele de apă nu vor distruge gospodăria şi acareturile de pe lângă ea. Asta pentru că incendiul din ziua precedentă va mistui tot.

Eveniment muzical

mai 19, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

Trupa Persona (interviu Revista Cioburi aici), originară din Timişoara, va lansa albumul de debut intitulat Suburbia Afterlife pe 28 Mai la Timişoara, la River Deck şi pe 12 Iunie la Bucureşti, la Clubul Ţăranului Român.

Primul album al trupei Persona, Suburbia Afterlife, este înregistrat şi mixat în Timişoara la DS Studio şi masterizat în Germania la Melting Point, de către Sven Bonse, sound tehnicianul celor de la Reamonn. Albumul apare la labelul german EMG (European Music Group) şi a fost lansat ca download digital în 30 Aprilie 2010. Lansarea oficiala va fi pe 28 Mai la River Deck în Timişoara, începând cu ora 21.00 şi pe 12 Iunie la Bucureşti, la Clubul Ţăranului Român, începând cu ora 22.00.

Primul single de pe album, Head on the door, intră în Aprilie în heavy rotation la Radio Guerrilla şi în prima săptămână de difuzare ajunge în Topshow direct pe locul 4, în a doua săptămână reuşind să urce pe primul loc, unde rămâne câteva săptămâni.

Biletele pentru concerte se pot procura de la intrarea în cele două cluburi.

––––––––––––––

TIMPURI NOI , 3 CÂNTÃRI

Vin TIMPURI NOI cu un nou concept şi cu CHEF mare ! Formaţia şi-a propus să lanseze la apă acest nou concept prin 3 CÂNTĂRI în Bucureşti:

►Prima cântare: CHEF în CLUB TWICE, VINERI, 21 MAI, ora 22:00.

Biletele se pot procura de la intrare şi costă 10 lei şi 25 lei cu un CD 2010, ediţie limitată, inclus.

►A doua: CÂNTAREA LUI LUCA. Invitat este ARTANU ADRIAN PLEŞCA, în CLUBUL ŢĂRANULUI ROMÂN, VINERI, 28 MAI, ora 21:00.

►A treia: CÂNTARE DE ÎMPRUMUT. Invitat este chitaristul BALAURUL de la Trooper, în FIRE CLUB, SÂMBĂTĂ, 5 IUNIE, ora 21:00.

Timpuri Noi, o formaţie interzisă de comunism datorită stilului, datorită limbajului, dar, mai ales, datorită conţinutului subversiv al textelor, deşi nivelul artistic şi repertoriul ar fi putut-o impune printre formaţiile pe atunci în mare vogă.

Anul 1990 aduce o trecere bruscă de la o stare de beznă informaţională la una de deschidere aproape fără bariere. În acest nou context, Timpuri Noi încetează dintr-o dată de a mai fi o formaţie anacronică. Iată contextul în care Timpuri Noi a devenit cea mai populară formaţie din România, rămânând peste ani una dintre cele mai apreciate.

Actuala componenţă a formaţiei este: Dan Iliescu (voce, ghitară), Alexe (voce), Florin Tuliga (programming), Vlad Sateanu (bas), Andrei Bărbulescu (tobe).

Strigătele aduc liniştea tâmpă de după

mai 19, 2010 • Politica e un pornostar, Promo • robert

Ţară, ţară, ferea că se apropie potopul! Pe lângă inundaţiile care risipesc a nu ştiu câta oară agoniseala de-o viaţă a cetăţenilor din diferite zone rurale, iată că şi capitala se pregăteşte să întâmpine şuvoaiele de plătitori de taxe şi/sau consumatori de bani publici, venite să inunde străzile din faţa instituţiilor care răspund în acest moment de linia de plutire a naţiunii. Cu mic, cu mare, cu talon de pensie sau fără, cu cască de miner sau catalog de profesor, cu stetoscop sau acreală de funcţionar, manifestanţii vor încurca astăzi socotelile capitalei sperând că aleşii neamului se vor trezi în ultimul ceas şi vor începe să aplice măsurile necesare pentru redresarea economiei.

Într-o ţară normală, cu politicieni responsabili şi ascultători la cerinţele celor pe care îi reprezintă, acest gen de mişcări sociale ar pune un pic pe jar autorităţile guvernamentale. România, aşa cum ştiţi, este o ţară atipică, cu un popor atipic, ghidat după vorba ancestrală „pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”. Nu spun că revolta celor care îşi cer drepturi nu este justificată, spun doar că în cei mai bine de douăzeci de ani de la momentul Decembrie 1989 norodul nu a învăţat mai nimic. Resemnarea s-a transformat în indiferenţă, apoi în refugiere în cele creştineşti. Atât timp cât poporul dă vina pe Dumnezeu, la fel cum îşi pune speranţa tot în divinitate, fără a căsca ochii la realităţile din jur, orice tip de mişcare socială nu îşi are rostul. Valurile de oameni nemulţumiţi vor veni, vor striga, apoi vor pleca acasă şi vor aştepta „ce va vrea Dumnezeu, maică”.

Cât despre clasa politică, obişnuită să se confrunte cu sindicatele căci, nu-i aşa, odată aflat în opoziţie este imposibil să nu te implici în mişcările de acest tip, ziua de azi, de mâine sau cele în care vor suporta urletele fomiştilor va fi doar o altă zi. Politicienii se vor comuta pe modul grav, implicat şi responsabil, înroşind microfoanele celor din media, cum că vor face, vor drege, că nu-i aşa uşor, poporul trebuie să înţeleagă, să fie solidar. La final, însă, lumea se va uita tot după ţâţele din ziare şi la State de România, rânjind în purul stil mioritic.

Tatuajul, artă sau moft?

mai 18, 2010 • Jumătatea plină, Promo • robert

Suntem ceea ce părem, de cele mai multe ori. Suntem ceea ce ne înconjoară şi ceea ce modelăm în jurul nostru. Suntem mai mult decât vedem. Vedem ceea ce colorăm sau ceea ce murdărim. Suntem prinşi în fiecare moment pe care timpul ni-l oferă şi pe care viaţa ni-l desenează. Adunăm clipele pline de savoare sau încărcate de ploi şi le strecurăm, picătură cu picătură, în suflet.

Teo poartă un mesaj. E mesajul celor care ajung în preajma talentului său şi se pleacă în faţa pensulei electrice. Pielea devine martora clipelor din suflet, bune sau rele, colorate sau cenuşii. Este artistul care dă formă gândurilor.

Noi l-am întrebat diverse:

RevistaCioburi: Salut, Teo! Zi-mi, te rog, de unde a pornit ideea cu salonul de tatuaj?

Teo: A pornit acum doi ani şi jumătate când eu, de fapt, vroiam să mă las de tatuat. M-a susţinut naşul meu care mi-a spus că decât să renunţ la nouă ani de muncă mai bine încercăm, să vedem ce iese şi dacă nu merge, închidem, ne vedem de treabă şi aşa mai departe.

R.C.: Pasiunea pentru desen când ai descoperit-o? În ce fel ai cizelat-o?

Teo: Cred că în jurul vârstei de patru ani. Bunica mea, care era femeie de servici într-un liceu, îmi aducea caietele care le mai găsea prin bănci. Eu rupeam foile scrise şi pe restul mă apucam să desenez. Dar numai pe caietele de matematică şi neapărat studenţeşti, nu alea mici 🙂 De cizelat, am cizelat-o printr-o pură întâmplare. Iniţial, am vrut să dau la medicină şi în momentul în care am văzut că liceul sanitar nu mai există, a intervenit un prieten de-al lui taică-meu care i-a întrebat pe ai mei de ce nu mă lasă să dau la Tonitza, mai ales că aveam talent, începuse şi el să-mi explice nişte chestii pur tehnice… În fine, m-am apucat să desenez cu câteva zile înainte de examen, şi am intrat. Penultimul dar am intrat. Am terminat sculptura, apoi am vrut să dau la Facultatea de Arte, la grafică, dar pe vremea aia nu prea aveai şanse dacă nu aveai bani mulţi aşa că am lăsat-o baltă cu facultatea vreun an, un an jumate şi m-am apucat de cealaltă pasiune, respectiv tatuajul. Am intrat până la urmă la Restaurare. În consecinţă, mi-am cizelat talentul prin multă practică 🙂

R.C.: Cum este văzut tatuajul în România?

Teo: Eu, unul, cred că destul de bine, cel puţin în ultima vreme, adică nu mai văd atâtea aversiuni cum erau în 2002 sau în 2003. Înainte, dacă aveai tatuaje, mai puneai şi un cercel ceva, erai direct Satana. Ajungeai să te baţi cu oamenii din cauza asta. Acum lumea e mai relaxată, ne ajută cred şi emisiunile de pe la tv sau poate lumea a început să facă diferenţa între cei tatuaţi mai „răi” şi cei tatuaţi care au ceva de zis.

R.C.: De ce se tatuează oamenii, de fapt?

Teo: Păi cred că, în general, sunt oamenii care au ceva de zis şi vor ca alţii, în speţă artiştii ca mine, să-i ajute să-şi arate acele gânduri, într-un mod creativ şi pe o pânză căreia nu ai ce să-i mai faci să dispară. Există şi oameni care fac asta doar pentru design, pentru a-şi completa forma sau ceva de genul acesta.

R.C.: Ce te fascinează mai mult, desenul în sine sau conceptul din spatele său?

Teo: Ambele. Din punctul meu de vedere, nu prea au cum să meargă separat, trebuie să le dai importanţă amândurora. Şi chiar nu am ce să comentez mai mult de atât.

R.C.: Are Teo un stil al lui?

Teo: A început, a început. Nu avea înainte dar a început. Oricum, e foarte greu să cauţi un stil, uite întreabă oamenii care fac artă. Eu unul nu pretind că fac artă, eu spun că mă distrez în timp ce desenez pe oameni. Dar, oricum, e destul de greu să găseşti un stil al tău.

R.C.: Există artişti care te-au influenţat în ceea ce faci?

Teo: Da, sunt mulţi. Îţi dai seama, de 11 ani de când mă joc cu aparatele astea… Sunt spanioli, americani, chiar şi aproape de noi, adică din Ungaria. Sunt oameni care au făcut chestii faine înaintea multora şi abia acum tehnicile lor sunt folosite. E vorba şi de viziune, evident. Uite, un exemplu este Anil Gupta care a preferat să lucreze doar chestii serioase, cu însemnătate.

R.C.: Care a fost cea mai faină chestie care ţi s-a întâmplat până acum în cariera (sau mini-cariera) ta de artist?

Teo: În primul rând sunt surprins de mine. Există momente în care intri într-un fel de blazare şi apoi, dintr-o dată, scoţi nişte chestii tari. Deşi ştiu că eu le-am făcut, mă uit totuşi şi nu-mi vine să cred că eu le-am realizat.

R.C.: Au existat momente în care ai refuzat să tatuezi? Dacă da, de ce?

Teo: Am refuzat odată să tatuez pe cineva pe penis. În general, încerc să nu refuz, ci să deschid mintea celor care vin cu idei aşa-zise stupide că ar putea să arate şi altfel.

R.C.: Există festivaluri de genul celui de la Sibiu. Cum ajută aceste convenţii pe cei ca tine?

Teo: Ajută pentru că, pe lângă emisiunile de profil, mai sunt şi aceste festivaluri, convenţii şi lumea îşi mai deschide ochii faţă de acest fenomen. Pe partea financiară, nu prea cred.

R.C.: Pentru perioada următoare, să zicem un an sau doi, ai vreun proiect important în plan?

Teo: Da, ştii că vorbeam noi la un moment dat de un album de tatuaje dar la câtă treabă am, am cam rămas în urmă cu el. Eu sper să-l termin, totuşi pentru că îmi doresc să arăt lumii că uite, şi românii se tatuează, că şi românii sunt creativi.

R.C.: E greu să tatuezi în România, şi mă refer strict la partea tehnică: ustensile, cerneluri, alte materiale?

Teo: Acum chiar nu mai este greu. Dacă ai cunoştinţe în domeniu şi ştii ce ar trebui să-ţi cumperi e destul de facil. Într-adevăr, e mai costisitor doar dacă vrei anumite scule, altfel e ok.

R.C.: Ce lucruri îţi plac în România şi ce lucruri urăşti cel mai mult, deopotrivă?

Teo: Cel mai mult îmi place faptul că sunt tot mai mulţi oameni care nu au avut treabă cu tatuajele vin la mine şi mă lasă să fac ce vreau pe pielea lor. Bine, au norocul că eu sunt unul din puţinii care îşi doreşte să le facă ceva frumos. Şi ce urăsc? Prefer să nu mă mai gândesc la chestia asta. Îmi consum energie pe care aş putea să o folosesc la altceva.

R.C.: În încheiere şi poate un pic pe lângă subiect: crezi că există Dumnezeu?

Teo: Normal! Din moment ce eu desenez, tu stai cu reportofonul în mână, florile mor… Normal că există.

Pe Teo îl găsiţi aici.

Varianta audio a interviului va fi postată cât de curând.

[flashvideo file=/wp-content/uploads/2010/05/ICA001.flv /]

Stufstock 2010: 16 – 22 august, rock românesc în Vama Veche

mai 14, 2010 • Eveniment subteran, Promo • robert

A opta ediţie a festivalului STUFSTOCK va începe la mijlocul lunii august, pe plaja din Vama Veche. În spiritul promovării artiştilor şi muzicii româneşti de valoare, organizatorii vor aduce şi anul acesta trupe rock care deja au făcut nopţi albe cu mii de fani în Vamă, în anii trecuţi, cât şi muzică nouă, pe care Stufstock o lansează şi o susţine, ca în fiecare an.

După ce a adunat pe plaja din Vamă peste 15.000 de oameni, festivalul 1MaiMare, aflat la prima ediţie, predă ştafeta Stufstock-ului, în perioada 16-22 august. Alături de concertele extraordinare cu care Stufstock-ul şi-a obişnuit de şapte ani publicul, anul acesta evenimentul va deveni mult mai complex şi va susţine şi alte forme de exprimare artistică: teatrul, filmul, fotografia, literatura, totul sub umbrela eco.

Primele nume de pe afiş care au confirmat sunt Lună Amară şi Trooper, care anul trecut au avut concerte incendiare, la care publicul a cerut nenumărate bis-uri, şi Trupa Veche, pentru prima dată, în această formulă, pe scena Stufstock.

Anul acesta muzica Stufstock va fi prezentă în trei locaţii: scena Rock, situată pe plajă, în nordul Vămii, scena Fusion World Stage, care va reuni mai multe tipuri de muzică, de la jazz, blues, la electro şi va fi amplasată tot pe plajă, şi scena Newcomers, unde vor cânta trupele noi, alese în urma unei preselecţii, în Bucureşti.

“Vama trebuie să rămână liberă de orice constrângere, de orice natură ar fi ea”, spune Valentino Rudolf, producătorul festivalului. “Cred că pentru asta luptăm toţi cei care venim aici în fiecare an şi nu renunţăm, fie că spunem ce avem de spus prin muzică, fie prin alte căi. Stufstock există tocmai pentru că face să fie auzit spiritul Vămii.”

Trupele care vor să se înscrie pentru a cânta pe scena Newcomers trebuie, înainte de toate, să poată susţine un repertoriu propriu de minim 45 de minute. Ele îşi vor trimite demo-urile prin poştă, la CP 28, OP 79, Bucureşti, până la data de 2 iunie. La finalul jurizării, care va dura o săptămână, vor fi alese 24 de formaţii care vor intra în semifinală şi vor concerta în luna iulie într-un club din Bucureşti, anunţat ulterior. În urma acestui concert, 12 trupe vor avea şansa să se lanseze printr-un concert ce va avea loc pe scena Newcomers din Vama Veche. Cele mai bune trupe “newcomers” care cântă la Stufstock vor fi, de asemenea, premiate.

Concediu pe nerăsuflate

mai 7, 2010 • Martor şi tartor, Promo • robert

Final de aprilie, încărcat de spasme psihotice, gaze de eşapament şi multă muncă. Semnat cerere de concediu, făcut un kilogram de bagaje, plecat hai-hui, cu dimineaţa în faţă. România, drumuri cu păcate. Braşov, linişte, aer, stropi de istorie, o altfel de lume. Pe ici, pe colo, tot România. Piaţa Sfatului, Republicii, Biserica Neagră, zidul cetăţii, turnurile, clădiri vechi spoite, flori. Oraş fără cabluri pe stâlpi. Singurul din ţară. Belvedere, Tâmpa, pădure. Am plecat tâmp.

Sâmbăta de Sus. Frumos, munte falnic, natură încă fragedă, mănăstire veche, cuib de legionari. Râu, păstrăvi, somn profund, batmani, roacheri. Călugări, în speţă. Ciorbă de fasole cu tarhon. Mult tarhon. Şi hrean. Apoi poze, lacrimi, amintiri. Zburat apoi spre oraşul Victoria. Oraş clădit de comunişti pentru combinat. Oameni tot mai puţini, părăsit de saşi, liniştit, bun pentru bătrâneţe. Oraş natal, amintiri şi iar lacrimi.

Biertan. Istorie cu saşi, cetate cu biserică, împrejurimi cu verdeaţă. Români proşti şi nepăsători. Drumuri la fel. Sighişoara. Oraş mic, cetate mare. Istorie, patrimoniu, turişti, indiferenţă locală. Pensiune faină, flori, cimitir în vârf de deal, ploaie. Ziduri căzute, linişte, somn. Alba-Iulia. Oraşul de ignorat, cetatea nu. Ploaie şi oameni lucrând cu spor. Istorie renovată şi gata de admirat. Nu e tipic românesc. Sibiu. Piaţa Mare, Piaţa mică şi atât. Restul e durere. Mâncare, somn, poze, linişte, singurătate. Dor de ducă. Scârbă de muncă.

Final de repaos cu Vama Veche. Mare, soare, lume, debusolare, ameţeală, distrus neuroni. Gânduri triste, despărţiri, gol în jur. Gol. Cioburi. Final.