Pariul de la guvernare

Ţrrrrr!

-Da, băh!

-Să trăiţi, mă scuzaţi de deranj…

-Zi, Boc, că nu io-s de vină pentru înălţimea ta, hă, hă, hă!

-Da, mă iertaţi…

-Hai, bagă mare! De ce îl suni pe preşedintele statului?

-Păi, ştiţi, vroiam să vă întreb ceva…

-Da? Ce, mă rog?

-Păi, vroiam să vă întreb dacă anul ăsta mai candidaţi…

-Boc, tu nu ai treabă?

-Ba da, vă rog, îmi puteţi spune?

-Băh, Boc…Am mai spus-o, trebuie să discutăm şi cu bărbosul suprem, să vedem ce spune…

-Cu cine…?

-Cu ăl de sus, băh! Hă, hă, iartă-mă, pentru tine toţi sunt sus, hă, hă, hă!

-Da, da, hi, hi. Aşa sunt eu, ce….

-Boc, dacă lumea mă vrea, candidez!

-Păi, şi vă vrea lumea?

-Din acest motiv cutreier ţara! Să vorbesc cu oamenii, să ciocnesc un pahar de ţuică, de vin, să mănânc o pastramă, ceva…

-Aha…Şi, ce zice lumea?

-Boc, nu e treaba ta!…Normal că lumea mă vrea, Boc! Cine să vină, chirurgul ăla strâmb? Sau prostănacul? Nebunul? Muierea aia de Antonescu? Tu? Cine să vină, Boc, peste preşedintele Băsescu, preşedintele românilor?

-Păi, dacă nu vă vrea lumea….

-Ce-ai spus, piticule? Ştii ceva ce nu ştiu eu? Eşti cu serviciile, băh? Scuipă tot!

-Nu, mă iertaţi, mă gândeam aşa…De fapt, eu vroiam să vă întreb dacă mai candidaţi.

-Boc, n-ai înţeles nimic? O să candidez, Boc!

-Yesss!

-Ce-i, băh? Ce te bucuri aşa? Adică, e normal să te bucuri…

-Da, da, mă bucur, am câştigat!

-Hă, hă, băh, îmi eşti simpatic cu optimismul tău…Numai că nu este aşa simplu, nici chiar pentru mine, piticule.

-Da, mă rog, e treaba dumneavoastră, nu mă interesează…ăăă, nu mă bag…ăăă, adică dumneavoastră ştiţi cel mai bine.

-Boc, normal că eu ştiu şi tu trebuie să te bucuri!

-Mă bucur, mă bucur, că-l sparg pe fraierul de Geoană!

-Geoană…? Ce treabă are el? Mă rog, sparge-l, voi vă certaţi pe jucării, hă, hă, hă!

-Nu, că am pus un pariu şi am câştigat!

-Plimbare?? Ăăă, pariu??

-Da, că el spunea că nu o să mai candidaţi iar eu spuneam că e prost şi că domnul preşedinte nu o să renunţe el aşa uşor şi nu m-a crezut. Şi m-a tras şi de păr, boul dracului!

-Boc, aţi căpiat??

-Da, şi apoi l-am ciupit şi eu de picior, să-l usture, prostul naibii…Şi, apoi, a vrut să-mi dea o palmă peste cap dar am ţipat şi noroc că a venit Berceanu că îl ciupeam atât de tare că nu se mai lua el de mine!

-Hă, hă, hă, Boc, cum te-am pus eu prim-ministru??

-Da, şi Berceanu mi-a spus că să-l las în pace, că aşa e el prost şi mai bine să pun pariu cu el, că oricum câştig eu…Şi de aia vă întrebam…

-Boc, nu mai pot de râs, auzi, să-l ciupească de picior, hă, hă, hă!

-Da, îl ciupeam şi mai tare prostu’ naibii…Da’ acum am câştigat pariul, hi, hi! Îi arăt eu lui!

-Hă, hă, hă, nu mai pot…Să-l ciupească, hă, hă…Şi ce ai cerut la pariu, băh, o pereche de pantofi cu toc, să poţi ajunge să-i dai o palmă, hă, hă?!

-Nu, dacă chiar vă interesează am spus că ăsta este pariu de guvernare şi că dacă e să câştig eu, o să vină şi ei cu noi în Parlament!

-Hă, hă, hă, ai cerut să-ţi dea şapca lui cu morişcă, să alergi cu ea în curte, hă, hă, hă…Aoleu, nu mai pot…Mi s-a uscat gâtul, hă, hă, trebuie să comand ceva…

-Nu, nu i-am cerut şapca! I-am zis că dacă e să câştig o să vină cu noi să-şi asume răspunderea pe legile alea şi că dacă o să fiu al dracului o să-l dau şi afară!

-Auzi la ei, hă, hă, hă, Boc îl ciupeşte pe ăla şi ăla îl trage de păr, hă, hă, hă! Băh, cum să nu-ţi placă ţara asta?

Clanc!

Gramatică la telefon

Ţrrr!

-Da!

-Alo, băh, tu eşti?

-Da, da.

-A, că semăna vocea cu a lui prostănacul, hă, hă!

-Nu, eu sunt. Şi nu mai îmi spuneţi de prostănac. Sunt decât eu aici!

-Boc, te exprimi greşit. Eşti doar tu acolo!

-Da, decât eu. Am zis altceva?

-Băh, decât se foloseşte la negaţie! Trebuia să spui nu sunt decât eu.

-Da, eu ce-am zis? Prostănacul nu e aici, sunt decât eu.

-Boc, te pleznesc! Eşti agramat!

-Nu-i adevărat.

-Atunci, ia spune-mi cu cine eşti acolo!?

Decât eu.

-Boc, eşti praf! Nu vorbeşti corect, găozare! Mă enervezi! Repetă după mine: sunt doar eu!

-Sunteţi doar dumneavoastră…

-Nu eu, băh! Tu!…Adică, eu, în sensul că tu…Sunt doar eu.

-Nu vă înţeleg…

-Boc, tu nu înţelegi nimic, băh! Ai înţeles tu ceva din legea educaţiei, băh, când habar nu ai să vorbeşti?!

-Da, am înţeles tot! Şi nu sunt de acord, da? Şi eu vorbesc corect!

-Da, da, corect ca marinarii, băh! Râde şi Androneasca de tine.

-Să râdă cât o vrea. Nu-i decât ea care râde.

-Pfuai, Boc, iar începi?

-Da, încep! Să nu mai ziceţi că râde ea de mine şi face mici în spatele meu şi stau eu cu capul în fum când vorbesc de la guvern, că nimeni nu râde mine aşa, decât eu râd de mine dacă vreau…

-Ho, băh, ai mâncat baterii? Bateriile se beau, Boc, a-propos. Mi-e cam sete, că tot spuneai…

-Da, şi mie. Şi aş mânca nişte mititei, că tot veni vorba.

-Că bine zici, Boc. Ia s-o sun pe Udrea, să văd dacă se bagă…

-Unde mergem?

-Unde mergem?? Unde merg eu cu Udrea, băh, asta-i întrebarea! Tu stai la muncă, piticule! Sau, să înţelegi şi tu, merg decât eu cu Udrea, hă, hă!

-Adică, doar dumneavoastră cu Udrea, aşa e corect. Pardon, cu doamna Elena.

-Da, băh, Boc, eu ce tot îţi spuneam până acum??

-Păi, aţi zis decât dumneavoastră cu Udrea…

-Boc, te persiflam!

-Da, dar nu e corect gramatical..

-Boc, te pleznesc!

-Ia!

-Băh, eşti nebun?

-Sunt, nu sunt dar nu vorbiţi corect, hi, hi…

-Boc, tu nu vorbeai corect, eu te-am tot corectat şi apoi te-am luat la mişto…Bine, tot timpul te iau la mişto dar, mă rog…Am spus decât ca să râd de tine.

-Dar nu e corect!

-Piticule, tu mă iei la mişto? Râzi de preşedintele ţării?

-Nu, mă iertaţi…Îmi spuneţi o glumă?

-Boc, nu mă lua cu din astea…

-Vă rog, una scurtă…

-Băh, Boc, fie. Stai să mă gândesc…Hai că-ţi zic una cu Boc, hă, hă!

-Cu mine?

-Da, Boc, cu tine..Da’ nu te superi. Mi-a zis-o ieri cineva, e bună…

-Bine, hi, hi.

-Deci, fii atent. Ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc..Eventual poţi să întrebi ce?

-Aşa…

-Păi, hai. Ce vede Boc…Nu, ce spune Boc când o vede pe Udrea, hă, hă, că mă apucă râsul când mă gândesc!

-Păi, ce să spun…? Săru’mâna, ce mai faceţi, ce face domnu’ Traian…

-Boc, tu o întrebi pe Udrea ce fac eu?

-Da…Nu..?

-Păi, nu, Boc! Ce treabă am eu cu Udrea? Mă rog, e treaba mea, hă, hă, da’ nu e treaba ta piticule!

-Mă iertaţi…

-Băh, hai că pierdem bancul! Deci, eu întreb ce spune Boc când o vede pe Udrea şi apoi tu întrebi ce.

-Ce?

-Nu, băh, stai să pun întrebarea!

-A, da. Mă iertaţi.

-Aşa. Hai că mi-e sete. Deci, ce spune Boc când o vede pe Udrea?

-Ce?

-Ce genunchi frumoşi aveţi, hă, hă, hă! Râzi piticule!

Clanc!

Mai bine banc decât soldaţi

Ţrrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo, da…

-Băh, ce faci acolo? Ce durează atât?

-Eram la baie, mă iertaţi…

-Boc, la baie la ora asta? E prânzul, băh! Acum trebuia să desfaci prima sticlă de bere!

-Da, mă iertaţi…eram în pauză şi trebuia să mă răcoresc. E o zi grea azi.

-Boc, te răcoreşti cu gheaţă şi cu whisky, nu cu duşul. Şi cum vine asta, la ora asta nu eşti la muncă? Ai pauză?

-Da, am…

-De mâine nu o să mai ai nicio pauză! Dacă transpiri te duci la veceuri la Guvern şi te speli la subraţ, la chiuvetă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, Boc, iar îţi faci de cap. Cu Udrea văd că n-ai rezolvat nimic. Îţi baţi joc de biata femeie?

-Nu, dar…

-Ce nu, băh? După ce că îl am pe cap şi pe găozarul de Stănescu, te mai caci şi tu pe tine.

-Nu fac caca pe mine, să trăiţi…

-Hă, hă, hă, băh, Boc, ce-ai zis?

-Că nu fac caca…

-Hă, hă, hă, băh, da’ simpatic mai eşti! Hai că m-ai înveselit! Te iau cu mine în vizită!

-Unde, unde?

-Mergem la soldaţi, Boc! Vizităm baza de la Kogălniceanu!

-ăăă, păi nu vin…

-Ce?

-Nu vin, că nu-mi plac soldaţii…

-Boc, iar te caci?

-Nu, de ce?

-Cum nu? Am zis că mergem la soldaţi, acolo mergem!

-Nu!

-Boc!

-Da…

-Aşa. Pregăteşte-te!

-Nu vin, că mi-e frică. Când eram mic, copiii din sat mă îmbrăcau în ţintă şi trăgeau în mine cu săgeţi şi pietre.

-Boc, hă, hă, hă! Aşa făceam şi eu cu bondoci ca tine, hă, hă, hă!

-Da, eraţi rău!

-Rău sunt şi acum, băh, Boc! Şi tu ai rămas tot ţintă, băh!

-Ba nu!

-Hă, hă, hă, aşa crezi tu, băh! Hai, că vin să te iau.

-Nu, nu merg! Mi-e frică…

-Boc, să vezi ce frică o să-ţi fie dacă nu mergi. Ce comentezi atât?

-Nu mai bine îmi spuneţi un banc?

-Boc, nu schimba vorba!

-Vă rog, îmi spuneţi o poantă din aia amuzantă, aşa cum spuneţi dumneavoastră?

-Boc…Fie, îţi spun. Zici că-ţi plac glumele mele?

-Da, da, sunt cele mai tari, hi, hi!

-Bine, băh, Boc, hai că-ţi spun. Stai să mă gândesc…

-Şi nu merg la soldaţi, da?

-Boc, ce? Ba mergi!

-Bine, bine…Nu uitaţi de banc.

-Da, stai un pic…Hm, ce poantă să-ţi spun eu…?

-Una cu soldaţi, ca să nu mai mergem…?

-Cu soldaţi…? Da, stai aşa…Unde să nu mai mergem?

-Nicăieri, bancul vă rog…

-Da…Aha! Uite, fii atent, pe aia cu Ştefan cel Mare o ştii?

-Nu…

-Deci, fii atent. Eu sunt Ştefan cel Mare şi-ţi spun să luptăm până la unu’. Tu mă întrebi de ce.

-Aşa.

-Boc, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, vă aud.

-Nu m-ai întrebat!

-Ce?

-Băh, tu ce faci acolo în baie?

-Caca, mă scuzaţi…

-Boc, eşti nesimţit? Vorbeşti cu preşedintele ţării şi te caci?

-De emoţie, să trăiţi…Şi de frică…

-Băh, îţi dau eu o frică de n-o poţi duce! Nu pot să-ţi spun bancul când te caci!

-Gata, gata, acum mă şterg. Staţi un minut.

-Băh, Boc, am văzut-o şi pe asta. Te aşteaptă preşedintele la telefon să te ştergi la cur, băh…S-a întors ţara cu fundu-n sus.

-Gata, am terminat, mă iertaţi…Nu era mare lucru.

-Păi, normal, băh! Nici căcatul nu-i mare la tine, hă, hă, hă!

-Vă rog, bancul…

-Băh, Boc, eu sunt Ştefan cel Mare, îţi spun o replică şi tu mă întrebi de ce, da?

-De ce?

-Nu acum, băh, aşteaptă…

-De ce?

-Boc, ai ameţit de la căcat? Am spus să aştepţi replica!

-Da, hi, hi…

-Deci, eu sunt Ştefan cel Mare şi spun: soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, ascult.

-Întreabă-mă, bondocule, că te pleznesc! Soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…a, replica…aha. De ce, mărite Ştefan?

-Mărite Ştefan? Băh, Boc, da’ te pricepi la din astea. Eşti un om citit, băh…

-Da, mulţumesc…

-Aşa, hai că m-ai zăpăcit. Deci, soldaţi, bem până la unu’! Pardon, luptăm până la unu’!

-De ce, mărite?

-Că de la unu’ jumate mergem la cârciumă, hă, hă, hă, hă!

-A, ce bine, deci nu mai mergem la soldaţi, nu?

-Hrrrr… Boc, eşti prost! Asta era poanta!

-Care, că nu mai mergem la soldaţi?

-Boc, ieşi afară!

-Păi…

-Ieşi, băh, afară! Ba nu, stai acolo că vin eu şi te îmbrac în ţintă, bondoc ce eşti! Auzi, la el, îi spun bancuri şi el nu se prinde….

Clanc!

Criză şi idei

Ţrrr!

-Da, da…

-Băh, hai că eşti simpatic!

-Hi, hi, mulţumesc!

-Taci, Boc! Ia zi, tu eşti în criză?

-Da, de cele mai multe ori de timp. Şi uneori sunt în criză de idei.

-Băh, eşti prost! În criză de idei eşti tot timpul!

-Vă rog…

-Băh, tu nu ai idei! Cine îţi dă ţie ideile?

-Păi…

-Io, băh, Boc, io sunt ăla!

-E, nu…

-Cum, nu? Tu nu ai idei! Eşti idiot da’ nu ai idei.

-Ba am!

-Ba nu!

-Ba da!

-Ba nu!

-Boc, te pleznesc!

-Bine, aveţi dreptate…

-Hă, hă, ce-mi place de tine! Deci eu am idei, nu?

-Da, da, aveţi…

-Boc, mai cu forţă! Iar n-ai mâncat?

-Da, aveţi idei!

-Aha! Ai mâncat…Băh, da’ sincer, ai băut şi tu ceva?

-Da, normal. Am băut un freş de portocale şi o apă plată, dacă vă interesează.

-Băh, nu mă interesează. Eu mă refeream să bei ceva serios, băh, nu prostii! De aia nu ai idei, băh, Boc!

-Bine că ai tu…

-Ce zici, Boc?

-Nimic, tuşeam…

-Boc, te joci cu elefănţelu! Hă, hă, hă, ce-am zis-o şi pe asta!

-Da, da…

-Auzi, da’ ideile mele sunt bune?

-Păi…

-Normal că sunt bune! Mai stai să te gândeşti? N-o ştii pe aia cu ideile?

-Nu.

-Prost să fii, noroc să ai, hă, hă, hă, ce-mi place!

-Păi, unde-s ideile?

-Ce idei?

-Păi, aţi spus că e o poantă cu ideile…Şi nu e. E cu prostu’.

-Prost eşti tu, băh, Boc. Asta nu era o poantă. Te întrebam dacă le ştii cu ideile. Dar văd că nu le ştii. Şi nici nu bei. Nu-mi eşti simpatic.

-Eh, cum n-am idei? Cine a făcut programul anti-criză? Credeţi că fără idei nu-l făceam?

-L-a făcut Videanu, băh, cu prostănacii. Tu n-ai făcut nimic.

-Ba da!

-Ba nu!

-Ba da!

-Boc, ai făcut ceva fără să-mi spui?

-Nu, aşa e…Nu l-am făcut eu planul…

-Vezi, băh, Boc…Aşa îmi place de tine. Hai, că dacă eşti cuminte, te scot afară să ne jucăm de-a vaporul.

-Da, da, când, cum?

-Când vreau eu. Să-mi treacă setea asta un pic..Eu o să fiu căpitanul…

-Şi eu pot să fiu marinar? Am costum, să ştitţi. Îl am din clasa a patra!

-Boc, tu o să fii sticla de şampanie, când o să lansez vaporul la apă, hă, hă, hă! Că eşti mic şi bondoc, ca o sticlă!

-Vă rog….

-Hă, hă, hă, şi Udrea o să fie cucoana aia care aruncă cu sticla în vapor! Hă, hă, nu mai pot…Şi apoi eu o să plec cu ea în larg, să mai bem ceva şi tu o să rămâi să te scurgi pe jos, hă, hă, hă!

-Eh, nu…

-Ba da, Boc! Hă, hă, şi o să râdă Geoană de tine, o să-ţi spună că te-ai pişat pe tine, hă, hă!

-Ba nu!

-Ba da, Boc! Hă, hă, auzi, să râdă Geoană de tine! Şi Videanu o să arunce cu pietre în tine! Hă, hă, nu mai pot…

-Eh, atunci nu mă mai joc, na!

-Treaba ta, Boc, tot fără idei rămâi, băh! Hă, hă, nu mai pot, mă duc s-o sun pe Udrea să-i spun, hă, hă!

Clanc!

Taxa şi ta-su

Ţrrrr!

-Da!

-mmmmm..

-Alo!

-mmmmm..

-Cine e?

-mmmeu mmmsunt. Ce ai cu tata?

-A, săru’mâna. Mă iertaţi, nu v-am auzit, era gălăgie…

-mmmcum nu ai auzit? Mmmm…

-Se mai întâmplă…Vă rog, cu ce vă pot ajuta, domniţă?

-mmmmeu nu sunt domniţă, da? Mmmmdomniţele erau alea îmbrăcate naşpa şi care mmmnu se spălau. Te spun lu’ mmmmtata dacă râzi de mine…

-Nu, vă rog, a fost o formă de politeţe..

-mmmmm! Nu mă contrazice! Mmmmmmmmm…

-Vă rog…

-Ce ai cu tata? mmmmde ce îi ceri bani?

-Hm…Despre ce vorbiţi, domniţă?

-mmmmmmmmm!

-Pardon, domnişoară…

-mmmmcum despre ce? Îi ceri bani lu’ tata? De unde să-ţi dea tata bani?

-Vă rog, fiţi mai explicită…Mâncaţi ceva, căci nu vă înţeleg?

-mmmmm! Să mănânci tu, bondocule! Eu nu mmmmănânc!

-Domniţă..ăă, domnişoară, trebuie să mâncaţi căci altfel nu ajungeaţi mare, hi, hi…

-mmmmm! mmmare eşti tu, umflatule mmmmic! Eu nu sunt mmmmare! Te spun lu’ taaataaa!

-Păi, sunteţi mare..Adică, aveţi o vârstă…Adică nu mai sunteţi mică…

-mmmmnu sunt bătrână!

-Ştiu, vroiam să spun că nu mai sunteţi la grădiniţă, în sensul ăsta.

-mmmm…da, nu mai sunt! Sunt în Parlamentul European, prostule! Te spun lu’ tata!

-Deci, cu ce vă pot ajuta?

-mmmm! Tu n-auzi, mă? De ce îi ceri bani lu’ tata?

-Domnişoară, nu vă înţeleg! Despre ce bani vorbiţi, la ce vă referiţi? Vorbiţi mai clar.

-mmmmmm! mmmeu vorbesc clar! Mmmmm! Te spun lu’ tata!

-Of, vă rog, am treabă, de ce m-aţi sunat?

-mmmmmm! ascultă-mă, piticule! Să nu-i mmmmai ceri bani lu’ tata!

-Pfuai, bine, bine, nu-i mai cer..Hai, dacă eşti cuminte şi închizi telefonul şi te duci la Bruxelles, nu-i mai cer…

-mmmm, sigur?

-Da, da, sigur! Numai să închizi telefonul ăla odată!

-Dacă mmmă mmmminţi te spun lu’ tata!

-Da, ştiu, nu te mint…Hai, pa-aa!

-mmmmm, bine, prostule, şă ştii că o să mă uit să văd dacă nu mă minţi..

-Da, da…

Clanc!

 

…Proasta naibii…uuuuf!

-Boc, cui îi zici tu proastă?

-ăăăă, pardon, cine e?…Ah, n-am închis telefonul…

-Băh, păi prost eşti tu, băh!

-Mă iertaţi, eram aici cu o vecină, făcea gălăgie..

-Boc, vezi cu taxa aia, că mi-a cerut asta mică bani pentru cumpărăturile ei, dracu’ ştie ce tot cumpără atât!

-Da, să trăiţi…Ce taxă?

-Băh, vezi cu prezidenţialele!

-aaa, da! Am înţeles.

-Hai, mişcă! N-o fă pe aia mică să te spună lu’ ta-su! Hă, hă, hă, iar am glumit bine!

Clanc!

Taxa de apoi

Premierul Boc a declarat că nu este de acord cu introducerea taxei pe care ar trebui să o achite candidaţii la prezidenţiale.

Probabil premierul este adeptul taxei de după prezidenţiale, pe care preşedintele trebuie să o ia, nu s-o plătească.

Telefonul din mână

Ţrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Da, da, cine e?

-Preşedintele ţării, piticule! Spune repede ce ai în mână!

-ăăă, păi nimic…

-Boc, eşti prost! Nu ţii telefonul în mână?

-A, da…

-Hă, hă, hă! Te-ai speriat, băh. Aşa şi trebuie. Să tremure pantalonii pe tine când vorbeşti cu mine, băh!

-Da, cu respect…

-Da, şi respect. Aşa. Băh, Boc, ce faceţi voi cu Elena mea, băh?

-Să trăiţi, nu facem nimic. Ce să facem?

-Vă bateţi joc de un suflet mare, Boc. Ai văzut doar ce suflet mare are, nu?

-Să trăiţi, nu-mi permit…

-Normal, băh, Boc că nu-ţi permiţi! Păi sufletul ei e mai mare ca tine, băh! Dacă-ţi pune un suflet pe faţă te sufoci, Boc, hă, hă, hă!

-Vă rog, mă simt prost…

-Boc, eşti prost, băh! De aia te simţi aşa. Ce aveţi cu Elena, Boc?

-V-am spus, nimic…

-Cum nimic, băh? Vă e ciudă pe Elena mea, băh?

-Nu, se poate…? Cum să ne fie ciudă pe aia mică?

-Care aia mică, Boc? Nu ţi-am zis că are sufletul de două ori cât tine?

-Unde, că nu prea are…

-Boc, eşti tâmpit? Ai probleme cu ochelarii? Tu n-ai văzut ce se ascunde după decolteul ăla?

-Păi, nu…

-Nu, normal că nu! Te spărgeam! Eu am văzut, băh!

-Doamne fereşte…Să trăiţi, dar nu e cazul să-mi ziceţi…

-Hă, hă, hă, Boc, spune repede ce ai în mână!

-ăăă…

-Telefonul, Boc! Eşti vai de tine, Boc! Ia-ţi vacanţă.

-Nu, că mi-am luat. Domnule preşedinte, mă iertaţi, dar nu vreau să ştiu ce intimităţi aveţi cu fiica dumneavoastră…

-Boc, eşti prost? N-ai înţeles nimic! Udrea, băh, Udrea! De ea vorbesc, piticule!

-Aaa, mă iertaţi…

-Hă, hă, hă, nu vorbeam de prostuţa lu’ tata, băh…Auzi, şi de ce te iei de fică-mea? Cum adică nu prea are decolteu?

-Păi, vroiam să zic că…

-Boc, chiar nu are, băh! Hă, hă, hă, ce te mai sperii tu…Băh, ce aveţi cu Elena?

-Nu mai înţeleg..Cu care?

-Udrea, băh!

-Nimic. Nu se întâmplă nimic.

-Aşa, băh. Să nu vă prind. Dacă eşti cuminte, îţi arăt nişte poze cu ea, băh…Ştii tu…

-Da, da!… ăăă, nu, vă rog, nu e cazul…

-Boc, zi repede ce-ai în mână!

-Telefonul!

-Te văd, Boc!

-Mă iertaţi…

-Hă, hă, hă! Băh, da’ credul mai eşti!

Clanc!

Baia de prostime

Ţrrr!

-Da, să trăiţi!

-Boc, iar ai fost la coasă?

-Da, păi…

-Băh, eu nu ţi-am zis să te duci la coasă! Am zis să mergi printre oameni, să dai mâna cu ei!

-Păi…

-Cine vine să dea mâna cu tine, Boc, dacă ai coasa în mână?

-Au fost…

-Ce au fost, băh? Nişte găozari care oricum votează cu PSD! Îţi dai seama ce prost eşti, băh?

-Vă rog…

-Ăia dau cu ştampila în prostănac şi tu le coseşti iarba! Hă, hă, hă, mai lipsea Ridzi, băh, să cânte pe o scenă în spate şi Androneasca să-ţi facă de mâncare la grătar, hă, hă, hă!

-Nu-i aşa…

-Ce nu-i aşa, băh? Păi, eu mă duc să mă fluiere bozgorii şi tu ce faci, Boc?

-Păi, da, da’ românii au rămas impresionaţi…

-Impresionat am rămas eu de palincă, Boc! Între noi fie vorba, e foc!

-Da, da!

-Taci, Boc! Data viitoare când mai ai chef de coasă, vii la Cotroceni şi-ţi dau eu de lucru! De acum înainte te duci la festivaluri, la tineri şi stai între oameni!

-Da, dar…

-Dar ce?

-Păi, ştiţi, mi-e frică…Dacă mai aruncă cu ouă în mine?

-Hă, hă, hă, băh Boc, da’ naiv mai eşti! Aruncă SPP-iştii dacă le spun eu, băh! Şi dacă mai dai cu coasa, o să te facă omletă, Boc!

-Am înţeles…

-Şi să vezi ce-i fac eu lu’ Udrea, că umblă brambura pe la festivalurile de jazz. La o horă, ceva, nu-i mai place. Să se zbenguie un pic, aşa cum făcea la palat, de-i săreau piepţii de bucurie. Of, Boc, ce vremuri! Şi cum venea ea vara de afară, la aerul condiţionat din cabinet…

-Să trăiţi, nu e cazul…

-Da, Boc, aşa e! Nu e cazul să mă îngrijorez. O sun acum şi ne potrivim următoarea vizită! Undeva, pe la munte, la un hotel al lui Cocoş! Să discutăm de tichetele alea!

-Hi, hi, ce tare…

-Tare, băh, Boc, ca un lup de mare!

-Da, aşa e.

-A-propos, pe aia cu lupul o ştii?

-Ce anume?

-Poanta, Boc, că doar nu povestea lui Colţ Alb! O ştii?

-Nu…Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc, nu e ca aia cu Marean. O ştii sau nu?

-Pe aia cu Marean?

-Boc, te pleznesc!

-Hi, hi! Mă scuzaţi, nu o ştiu. Pe aia cu lupul.

-Sigur, Boc?

-Sigur, sigur.

-Bine, poate nu râzi. Fii atent aici. Noo, nu o zic, băh.

-Vă rog, vă rog, vreau să râd!

-Nu o zic, Boc, că era şi cu Udrea şi nu e treaba ta!

-Măcar alta, mai ştiţi?

-Boc, fie! Îţi zic alta că-mi eşti simpatic şi glumele mele sunt cele mai tari. Pe aia cu coasa o ştii?

-ăăă, nu.

-Boc dă cu coasa,  poporul nu ia casa, hă, hă, hă!

Clanc!