Se f\u0103cea c\u0103 eram la ceas de sear\u0103, pe c\u00e2nd ziua se \u00eeng\u00e2na cu noaptea de o scotea din s\u0103rite. St\u0103team nemi\u015fcat sub un soare p\u00e2lp\u00e2ind; trebuia s\u0103 trec o ap\u0103; o singur\u0103 \u00eencercare, f\u0103r\u0103 autosave. La momentul din vis, r\u00e2ul curgea invers dec\u00e2t ar fi trebuit. Era singurul lucru de care eram absolut sigur. N-am reu\u015fit s\u0103-mi dau seama dac\u0103 se dezorientase sau, pur \u015fi simplu, o f\u0103cea inten\u0163ionat. \u015ei, cum purtam pe mine haine care \u00een contact cu apa luau foc, nu aveam cum s\u0103 optez pentru o eventual\u0103 trecere \u00eenot. Nici s\u0103 m\u0103 descotorosesc de ele nu se putea pentru c\u0103 sc\u0103ldatul \u00een curul gol era interzis tuturor persoanelor, inclusiv titularului, pe durata visului. A\u015fa c\u0103 m-am pus pe s\u0103pat un tunel pe deasupra apei. Era a\u015fa un aer tare \u00eenc\u00e2t alveolele pulmonare erau pline de plasturi.<\/p>\n
\u00cen timp ce sp\u0103rgeam cu t\u00e2rnacopul ultimul m\u0103nunchi de molecule de azot, \u00eenainte de a ajunge pe malul cel\u0103lalt, au ap\u0103rut, ca din p\u0103m\u00e2nt, \u00eenaint\u00e2nd pe burt\u0103, doi gardieni care m-au \u00eentrebat dac\u0103 am autoriza\u0163ie s\u0103 sap peste r\u00e2u. Purtau uniforme de un alb imaculat, iar pantalonii erau c\u0103lca\u0163i la o dung\u0103 perfect paralel\u0103 cu linia orizontului. \u00cen plus, unul avea un bocanc de un fel, iar cel\u0103lalt avea un bocanc de alt fel. Mi-am dat seama imediat c\u0103 au perechi de bocanci diferite. Dup\u0103 ce le-am spus c\u0103 sunt presat de timp \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 ajung neap\u0103rat pe malul opus, mi-au cerut s\u0103 m\u0103 legitimez. M\u0103 priveau plini de suspiciune. N-aveam niciun act la mine \u015fi nici nu \u015ftiam cum m\u0103 cheam\u0103 \u00een visul \u0103la. \u015ei eram at\u00e2t de aproape de destina\u0163ie, \u00eenc\u00e2t nu mai puteam g\u00e2ndi \u00een termeni procedurali. Dintr-o lovitur\u0103, am spart ce mai era de spart din tunelul aproape ispr\u0103vit \u015fi am luat-o la fug\u0103. Ajunsesem pe malul cel\u0103lalt, dar nu puteam s\u0103 savurez acel moment. Gardienii \u00een costume albe, purt\u00e2nd bocanci diferi\u0163i, erau pe urmele mele.<\/p>\n
Dup\u0103 o or\u0103 de alergat prin c\u00e2mp la o vitez\u0103 de \u00be, am ajuns la marginea unui ora\u015f. M-am furi\u015fat pe l\u00e2ng\u0103 blocurile care-mi t\u0103iau calea, izbutind s\u0103 m\u0103 strecor nev\u0103zut \u00eentr-una din sc\u0103rile acestora. C\u00e2nd\u2026 stupefac\u0163ie! De\u015fi alergasem doar pre\u0163 de o or\u0103, trecuser\u0103 mai bine de trei zile. Toate panourile blocurilor erau \u00eemp\u00e2nzite cu poza mea sub care scria cu litere mari: \u201cVRUT: \u00ceN VIS SAU \u00ceN REALITATE \u201d. M-am panicat instantaneu. Era s\u00e2mb\u0103t\u0103, iar banca trebuia pl\u0103tit\u0103 p\u00e2n\u0103 cel t\u00e2rziu vineri. Cele trei zile compactate \u00een ora de jogging \u00een afara legii \u015fi \u00een afara timpului, au f\u0103cut ca data scadent\u0103 s\u0103 treac\u0103 complet neobservat\u0103.<\/p>\n
Deodat\u0103, am auzit liftul cobor\u00e2nd. Urm\u0103rit de o team\u0103 visceral\u0103, dar \u015fi de proprii-mi ochi a\u0163inti\u0163i asupra mea, am \u0163\u00e2\u015fnit sus pe sc\u0103ri \u015fi am \u00eencercat prima u\u015f\u0103 ivit\u0103 \u00een cale. Era deschis\u0103. Am intrat \u015fi, dup\u0103 ce am \u00eenchis u\u015fa, m-am lipit de perete \u015fi mi-am f\u0103cut prezen\u0163a una cu lini\u015ftea. Dup\u0103 primele indicii, nimerisem \u00een toiul unei partide de poker pe deocheatelea, sus\u0163inut\u0103 \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 sear\u0103 de Asocia\u0163ia Tantiilor Cartofore din spatele blocului\u2026<\/p>\n