{"id":1552,"date":"2008-11-02T22:37:00","date_gmt":"2008-11-02T20:37:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacioburi.ro\/2008\/11\/02\/recviem-pentru-o-floare\/"},"modified":"2008-11-02T22:37:00","modified_gmt":"2008-11-02T20:37:00","slug":"recviem-pentru-o-floare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/2008\/11\/recviem-pentru-o-floare\/","title":{"rendered":"Recviem pentru o floare"},"content":{"rendered":"<p>Cea de-a 18 edi\u0163ie a Festivalul Na\u0163ional de Teatru a debutat s\u00e2mb\u0103t\u0103 cu spectacolul <a href=\"http:\/\/www.fnt.ro\/ro\/sunetul-tacerii.html\"><strong>Sunetul t\u0103cerii<\/strong><\/a>, \u00een regia lui Alvis Hermanis. \u00cent\u00e2mplarea fericit\u0103 a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 aflu acolo.<\/p>\n<p>Montat pe muzica celor de la <strong>Simon and Garfunkel<\/strong>, spectacolul ofer\u0103 o variant\u0103 a vie\u0163ii tinerilor anilor &#8217;60, \u00eentr-un cadru \u00een care promiscuitatea si libertinajul p\u0103lesc \u00een fa\u0163a for\u0163ei purificatoare a muzicii. Muzica devine \u015fi substituentul perfect al cuvintelor pe tot parcursul unei piesei \u00een care actorii nu rostesc niciun  cuv\u00e2nt.<\/p>\n<p>P\u00e2n\u0103 mai ieri, \u00eentreaga durat\u0103 a unei piese de teatru era ca o adev\u0103rat\u0103 v\u00e2n\u0103toare a elementului artistic: c\u0103utam simboluri, identificam tot felul de artificii tehnice, urm\u0103ream \u00eendeaproape jocul actorilor, pun\u00e2nd \u00een func\u0163iune toate roti\u0163ele din dotare, \u00een \u00eencercarea de a p\u0103trunde, at\u00eet c\u00e2t pot, c\u00e2t mai multe din dedesubturile spectacolului. S\u00e2mb\u0103t\u0103 seara a fost altfel. Am asistat la un spectacol care m-a confiscat pre\u0163 de mai bine de trei ore. \u00centreaga informa\u0163ie brut\u0103, receptat\u0103 pe un canal de comunica\u0163ie aflat \u00een plan secundar, afiliat subcon\u015ftientului, \u00eenc\u0103 plute\u015fte \u00een tumultul tr\u0103irilor r\u0103scolite frontal de pies\u0103. Probabil c\u0103, odat\u0103 cu decantarea ei, va ie\u015fi la suprafa\u0163\u0103 \u015fi o alt\u0103 perspectiv\u0103 asupra spectacolului. Se pare \u00eens\u0103 c\u0103 va mai dura ceva&#8230;<\/p>\n<p>Nu demult l-am auzit pe regizorul Andrei \u015eerban, la discu\u0163ia cu publicul purtat\u0103 imediat dup\u0103 \u00eencheierea spectacolului <strong>Spovedanie la Tanacu<\/strong>, pus \u00een scen\u0103 \u00een iulie anul acesta, la Teatrul Odeon, afirm\u00e2nd c\u0103 teatrul trebuie \u00een primul r\u00e2nd perceput cu inima \u015fi apoi cu mintea; c\u0103 \u00een timpul unei piese de teatru trebuie s\u0103 ne descotorosim de acel poli\u0163ist care este mintea \u015fi trebuie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m prad\u0103 primului impuls, primei sim\u0163iri. Era un lucru pe care \u00eel \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feam \u00eentru totul dar m-a\u015f fi min\u0163it dac\u0103 a\u015f fi pretins c\u0103 m-ar fi \u00eencercat p\u00e2n\u0103 atunci. Teatrul nu-mi str\u0103fulgerase direct \u00een suflet dec\u00e2t \u00een timide \u00eencerc\u0103ri. Poate c\u0103 subiectele clasice dezb\u0103tute \u00een majoritatea spectacolelor nu au avut for\u0163a necesar\u0103;sau poate c\u0103 nici unul dintre ele n-a avut chei\u0163a.<\/p>\n<p><strong>Sunetul t\u0103cerii<\/strong> a avut de la bun \u00eenceput c\u00e2teva elemente care mi-au alertat receptorii emo\u0163ionali. Un spectacol \u00een care unica voce este muzica, poate fi capabil s\u0103 i\u015fte pun\u0163i nemai\u00eent\u00e2lnite. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t muzica e semnat\u0103 de <strong>Simon and Garfunkel<\/strong>, o trup\u0103 cu o mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103, despre care regizorul spunea c\u0103 reprezint\u0103 \u201eutopia absolut\u0103, sentimentele romantice ale anilor \u201960\u201d. Apoi ideea de baz\u0103 a spectacolului: imaginarea unor momente ale anilor &#8217;60. De multe ori mi-am dorit ca proiec\u0163iile mele \u00een raport cu anii aceia s\u0103 prind\u0103 via\u0163\u0103. Spectacolul de ieri a fost o mostr\u0103 vie a acestor proiec\u0163ii, o materializare pe care am socotit-o mult\u0103 vreme de-a dreptul imposibil\u0103.<\/p>\n<p>\u00cenchei l\u0103s\u00e2ndu-v\u0103 \u00een compania melodiei care a completat \u00een final \u015fi ciclul spectacolului, Simon and Garfunkel &#8211; Bridge Over Troubled Water:<\/p>\n<p><object width=\"425\" height=\"344\" data=\"http:\/\/www.youtube.com\/v\/B6gdDMN3NAc&amp;hl=en&amp;fs=1\" type=\"application\/x-shockwave-flash\"><param name=\"allowFullScreen\" value=\"true\" \/><param name=\"allowscriptaccess\" value=\"always\" \/><param name=\"src\" value=\"http:\/\/www.youtube.com\/v\/B6gdDMN3NAc&amp;hl=en&amp;fs=1\" \/><param name=\"allowfullscreen\" value=\"true\" \/><\/object><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cea de-a 18 edi\u0163ie a Festivalul Na\u0163ional de Teatru a debutat s\u00e2mb\u0103t\u0103 cu spectacolul Sunetul t\u0103cerii, \u00een regia lui Alvis Hermanis. \u00cent\u00e2mplarea fericit\u0103 a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 aflu acolo. Montat pe muzica celor de la &hellip;<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[240,271,335,1369,1375,2205,3073,3140,3171,3242,3301],"class_list":["post-1552","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cronici-de-film-si-teatru","tag-alvis-hermanis","tag-andrei-serban","tag-arta","tag-flower-power","tag-fnt","tag-muzica","tag-simon-and-garfunkel","tag-sound-of-silence","tag-spovedanie-la-tanacu","tag-sunetul-tacerii","tag-teatru"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1552","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1552"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1552\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1552"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1552"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1552"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}