{"id":9825,"date":"2011-03-24T17:39:54","date_gmt":"2011-03-24T14:39:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacioburi.ro\/?p=9825"},"modified":"2011-03-24T17:39:54","modified_gmt":"2011-03-24T14:39:54","slug":"simultan-de-trei-chitari-in-ritmuri-latino","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/2011\/03\/simultan-de-trei-chitari-in-ritmuri-latino\/","title":{"rendered":"Simultan de trei chit\u0103ri \u00een ritmuri latino"},"content":{"rendered":"

Sim\u0163urile pot fi surprinse numai st\u00e2nd \u00een fa\u0163a scenei. Eu \u00a0\u015ftiam asta, dar nu suntem to\u0163i la fel, a\u015fa c\u0103 e mai bine s\u0103 mergi la \u00eent\u00e2lnirea cu muzica vie f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i pui prea multe \u00eentreb\u0103ri. \u015ei uite a\u015fa am purces la recitalul Trio Zamfirescu, din cadrul Festivalului de chitara clasic\u0103, edi\u0163ia a V-a, de la Sala Radio<\/strong> (http:\/\/orchestre.srr.ro\/program\/?d=2011-03-22<\/a>).<\/p>\n

Festival aflat sub obl\u0103duirea lui Cervantes, Institutul. Sala a fost suficient de pustie s\u0103 pot lua bilete de 10 lei (cele mai ieftine, ca de obicei) \u015fi habar n-aveam c\u0103 dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla altfel z\u0103u dac\u0103 ar mai fi avut acela\u015fi farmec serata.<\/p>\n

Au pornit recitalul cu o inversiune de program: Cordoba (piesa, nu ma\u015fina si nici ora\u015ful). Ascult\u00e2nd-o, mi-am dat seama c\u0103 \u00een felul \u0103sta, tot merg\u00e2nd pe la c\u00e2nt\u0103ri de chit\u0103ri, voi reu\u015fi s\u0103 ascult toata suita „Spania” de Albeniz. Care suit\u0103, culmea, a fost compus\u0103 pentru pian.<\/p>\n

Primire tihnit\u0103 \u015fi impresie pl\u0103cuta, pentru o piesa care nu este at\u00e2t de celebra precum Asturias (aia de se aude \u00een „Spanish Caravan” de la The Doors). A urmat un alt compozitor latin, \u00eens\u0103 din afara Spaniei. Anun\u0163at ca av\u00e2nd trei p\u0103r\u0163i pe fundalul unui ringtone modern url\u00e2nd din fundul s\u0103lii (de\u015fi scrie, spune \u015fi este de bun sim\u0163 s\u0103 ai mobilul oprit) a fost un concert de Vivaldi (num\u0103rul 8 pentru 2 viori, din L’Estro Armonico).
\nC\u00e2ntat la un singur tip de instrument, impresia a fost c\u0103 aud varianta pentru org\u0103, transcris\u0103 de Bach. \u00cenchid ochii, \u00eemi \u00eenchipui un registru fictiv de chitar\u0103 \u015fi aud cele trei organe alerg\u00e2nd \u00eentr-o polifonie de ne\u00eenchipuit a digita\u0163iei pe instrumentul suflant… cu coarde. Asta doar o vreme, deoarece \u00een cadrul interpret\u0103rilor cu public rom\u00e2n, un astfel de concert, fie el si transcris, are parte de o variant\u0103 nefireasc\u0103 a succesiunii par\u0163ilor: Allegro (aplauze) Larghetto e spiritoso (ce draguuutz, hai s\u0103 apalaud\u0103\u0103\u0103m) Allegro (aici da, merge sa aplauzi).<\/p>\n

\u00cemi \u00eenchipuiam deja c\u0103 la urm\u0103toarea pies\u0103, neinstrui\u0163ii o s\u0103 se manifeste. Dar Zamfirescu Trio s-au gr\u0103bit suficient \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu lase timp pentru dezmeticire. Boccherini, italian la origini, a compus \u00een ultima parte a vie\u0163ii la curtea regelui Spaniei. Piesa cea mai \u00een acord cu spiritul iberic nu putea fi dec\u00e2t una de rezisten\u0163\u0103. Originalul, parte a cvintetului nr.4 cu chitar\u0103 in re major (Grave assai – Fandango) a cunoscut at\u00e2tea interpret\u0103ri \u00eenc\u00e2t deja vedeam un al patrulea invitat venind pe final s\u0103 presteze la castaniete.<\/p>\n

Dup\u0103 un andante cam fug\u0103rit, dar cu suficient suspans \u015fi o u\u015foara sincop\u0103 la \u00eenceputul av\u00e2ntului, dansul s-a desf\u0103\u015furat firesc, dar parc\u0103 prea tehnicizat ori temperat \u015fi v\u0103dit armonios, \u00een ciuda asprimii senzualului din titlu. Sau poate sunt eu prea amator de vibra\u0163ii din ce \u00een ce mai dincolo de grani\u0163a desensibiliz\u0103rii. \u00cel \u015fi aud pe Maynard \u015foptindu-mi cu pumnul in ureche: „It’s not enough, I need more.” \u015ei am avut parte.
\nBizet, cu fragmente din Carmen \u015fi evident castaniete, fervoare, temperament. Dar nu era totul. Tehnici, armoniza\u0163i \u015fi r\u0103bd\u0103tori, cei trei au intrat \u00een sec\u0163iunea \u015flag\u0103re din program. Cel pu\u0163in a\u015fa numesc eu muzica f\u0103r\u0103 de partitur\u0103. Cu toate astea nu reu\u015feam s\u0103 \u00eemi dau seama de ce nu au absorbit \u00eenc\u0103 publicul: ba c\u0103-s \u00eenc\u0103 tineri \u015fi au tot timpul s\u0103 \u015focheze prin prezen\u0163\u0103 \u015fi interpretare, sau poate v\u00e2na latina a lor a fost un pic pe alt\u0103 frecven\u0163\u0103… Sau p\u00e2n\u0103 la a rezona, trebuie s\u0103 mai pun\u0103 um\u0103rul \u015fi spectatorii. Fermoarele trase, foile frunz\u0103rite, chicotele originale, pensionarii abona\u0163i, puberii zorn\u0103ind, plozii interzi\u015fi sau p\u0103s\u0103retul acrit \u015fi t\u00e2r\u00e2t cu sila ori \u00een virtutea vreunei invita\u0163ii, publicul s-a manifestat destul de \u00een dezacord cu ce se str\u0103duiau cei trei s\u0103 impun\u0103.<\/p>\n

Seara \u00eens\u0103 a continuat, trec\u00e2nd la ambian\u0163a un pic mai relaxat\u0103 \u015fi contemporan\u0103 auzului iar poporul a \u00eenceput, \u00eenceti\u015for s\u0103 dea subtil din cap a „OLE!”.<\/p>\n

Dup\u0103 ceva Paco de Lucia rezonan\u0163a a cuprins \u00eentreaga sal\u0103: milonga, rumba, Gipsy Kings, de los Rios, Astor Piazzolla. \u00censu\u015findu-\u015fi contextul palpabil, flex\u00e2nd articula\u0163iile trosninde \u015fi spulber\u00e2nd autismul idiosincrasic, netrebnicii au cedat.<\/p>\n

Au rezonat de s-au ridicat cu to\u0163ii \u00een picioare \u015fi nu se mai saturau de la cl\u0103mp\u0103nit. „M\u00e2nca-i-ar mama de dr\u0103gu\u0163i”, vorba p\u0103s\u0103retului hexagenar din spatele meu. El trio au revenit totu\u015fi pe scen\u0103 \u00eentr-un tropot Desperado din toate \u00eencheieturile, s\u0103 ui\u0163i ca e\u015fti la Sala Radio, afi\u015f\u00e2nd un r\u00e2njet h\u00e2tru invizibil pe post de „V-am tras-o!”. Armonic, tehnic \u015fi \u00eenc\u0103lc\u00e2nd partitura locului.<\/p>\n

Max<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sim\u0163urile pot fi surprinse numai st\u00e2nd \u00een fa\u0163a scenei. Eu \u00a0\u015ftiam asta, dar nu suntem to\u0163i la fel, a\u015fa c\u0103 e mai bine s\u0103 mergi la \u00eent\u00e2lnirea cu muzica vie f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0163i pui prea …<\/p>\n","protected":false},"author":11,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[103,104],"tags":[760,795,860,2205],"class_list":["post-9825","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-promo","category-recenzie-de-o-schioapa","tag-chitara","tag-clasic","tag-concert","tag-muzica"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9825","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/users\/11"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9825"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9825\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9825"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9825"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacioburi.ro\/revistacioburi\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9825"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}