Horoscopul săptămânii 09-15 noiembrie 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

Iarna şi sărbătorile de rigoare se apropie la fel de repede ca sărăcia. Ceaţa, vântul, gripa porcină şi cârnaţii de Pleşcoi expiraţi au un numitor comun : alegerile. O săptămână propice jocurilor de noroc şi a tusei provocate artificial în metrou. Să începem desluşirea astrelor cu ajutorul maestrului în arta scărpinatului cu 3 degete luxate, Jean Horoscopisdul:

Berbec. Viitorul sună bine. Adică puternic, nu neapărat pozitiv. Surzii vor primi nenorocirile din oficiu, ceilalţi însă trebuie să se gândească dacă vor răspunde sau nu. V-aş sfătui să nu, dar în general lumea nu mă ascultă, darămite să mă şi înţeleagă. Spor la ce e mai naşpa.

Taur. Voi, ca oricare altă cornută mioritică posesoare de fudulii , nu vă veţi gândi decât la cât de bună e capra vecinului şi cum o puteţi beli puţin. Veţi da rateu, în special joi când unii dintre dumneavoastră vor apărea la ştirile de la ora 5, dar nu vă veţi lăsa toată săptămâna. Până duminică însă vă întoarceţi la vaca alături de care convieţuiţi.

Gemeni. Fiind nişte maeştri în arta oratorică vă veţi angaja ca un soi de clapsugel de campanie la o terţă formaţiune politică, scopul final ar fi acela de a convinge muritorii să dea un vot candidatului pe care îl susţineţi în schimbul unei şepci şi al unui calendar. Veţi eşua lamentabil, fiind snopit în bătaie de bodyguarzii unui nobil cioban, al doritor al funcţiei de împărat de ţară şi univers.

Rac. O zi de marţi teribilă pentru raci. Mă rog nu ar fi cea mai rea din această săptămână, cea de vineri distanţându-se de departe de celellalte. Doar că nu mulţi mândrii pedestraşi ai acestei zodii vor mai răsufla după ziua de marţi. În rest toate bune şi frumoase.

Leu. Aţi ajuns să cerşiţi respect la serviciu. Nu este vina dumneavoastră că unii colegi v-au văzut mai prost, e vina ţuicii de prune băute în exces acum 30 de ani de o rudă de gradul 0. Farsele se vor muta vineri de la locul de muncă acasă, soţia făcându-vă o glumiţă cu trei negri mititei.

Fecioară. Fecioarele au două mari idealuri în această săptămână: joi să câştige la loterie, iar vineri să-şi cheltuiască toti banii pe săndăluţe, gentuţe şi alte uţe în Afi Palace Cotroceni. Masculii se vor gândi doar la vinul care încă fermentează în butoaie.

Balanţă. Nimic special pentru voi. O măsea scoasă cu barda, un viol pasiv, o bătaie scurtă şi bună, o gleznă fracturată, un verde de Paris, un mov sub ochi, o iubită pierdută la popa-prostul … în concluzie chestii banale, uzuale pentru o balanţă ruginită.

Scorpion. O săptămână excelentă pentru schimbarea denumirii zodiei. Datorită lipsei de igienă şi a unui miros de zarzăr copt, două caracteristici specifice adepţilor acestei zodii, propun ca de acum să fie numită Scorpihoit. Spor la săpun şi vreme frumoasă că de fântâni arteziene fără contoare e plină capitala.

Săgetător. În general în dreptul acestei zodii încep să mi se piardă viziunile. Nu ştiu de ce, nu fac parte dintr-o zodie puternică, nu ştie nimeni exact în ce lună este născut un arcaş cu titlu mai puţin primitiv, nici măcar ei n-au habar. Orice le-aş prezice, tot timpul vor avea câte un pic din toate. Bravo vouă, sunteţi cei mai cunoscuţi anonimi.

Capricorn. Încercaţi să faceţi rost de bani pentru vacanţa de iarnă. Nu reuşiţi deoarece nu vă iubeşte nimeni. Va fi al doilea an consecutiv în care veţi ciocni şampanie cu octogenara de palier. Să sperăm că nu-şi dă duhul până atunci, că rămâneţi şi fără cozonac pe masă.

Vărsător. Mari specialişti în decoraţiunile interioare, mai ales pe segmentul toaletelor publice, vărsătorii vor realiza în această săptămână nişte capodopere la ieşirea din birtul preferat.

Peşti. S-a deschis sezonul răpitorilor dragilor şi mai ales dragelor. Să înceapă vânătoarea de  carne proaspătă. Miercuri este o zi propice de agăţat. De preferat în barurile de fiţe şi nunţi, exclus parastasele mai cei mai excentrici dintre dumneavoastră. Fir întins şi jos textila.

Horoscopul săptămânii 10-16 August 2009

• Câte-n lună și stele verzi, Promo •

horoscopTimpul se scurge din calendar ca lăturile din castronul găurit de tablă. A venit momentul să aflăm cu ce ne mai mint astrele săptămâna ce vine.

Vărsător: Dacă veţi simţi un gust suspect după spălatul pe dinţi, e bine să ştiţi că provine de la periuţa de dinţi, scăpată accidental de partener/ă în vasul de toaletă. Pentru a evita conflictele, păstraţi-vă calmul şi încercaţi să folosiţi mai mult limba la sărutul de la revedere, de dimineaţă.

Peşti: Aveţi toate şansele să găsiţi o bancnotă de 10roni. Norocul vă va surâde după ce un hoţ vă va smulge portofelul din mână atunci când veţi cumpăra ţigări de la chioşcul din faţa blocului.

Berbec: Există toate premisele ca la începutul săptămânii să fiţi protagonistul/a unei partite de sex extrem de reuşite. Sfârşitul săptămânii vă va găsi în schimb făcând numeroase drumuri la poliţie în vederea identificării iubăreţilor.

Taur: Şeful dumneavoastră va fi foarte mulţumit de activitatea prestată pe parcursul întregii săptămâni. Asta poate şi datorită faptului că sunteţi deja de o săptămână în concediu.

Gemeni: Partenerul/a vă va aduce la cunoştinţă că spre sfârşitul săptămânii o să vă facă o mare surpriză. Nerăbdător/oare, la finele săptămânii vi se va spune că surpriza constă în faptul că nu este vorba de nicio surpriză. Ce va fi într-adevăr surprinzător, va fi că chiar veţi fi surprins/ă. Neplăcut, desigur.

Rac: Încă de luni, viaţa de cuplu intră pe o pantă foarte ascendentă. Panta va fi atât de abruptă încât nici unul dintre parteneri nu se va încumeta să o urce. Ca atare, săptămâna se va derula în cel mai monoton mod cu putinţă.

Leu: Săptămâna ce vine veţi primi un telefon în care veţi fi anunţat/ă că sunteţi fericitul/a câştigător/are a unei sume consistente în euro. Circumspect/ă, îl veţi repezi pe cel de la capătul celălalt al firului, ameninţându-l că-l veţi da pe mâna poliţiei. Când veţi realiza că sunteţi într-adevăr marele câştigător, va fi prea târziu.

Fecioară: Este posibil să vă procopsiţi cu o iritaţie la buricele degetelor dar şi pe limbă. Primele suspiciuni vor plana asupra unei clanţe luate mai demult de la un dealer neautorizat.

Balanţă: La sfârşitul săptămânii, după mai multe ore înecate în alcool, veţi avea o adevărată revelaţie ce v-ar putea marca pozitiv întreaga viaţă. Partea nasoală va fi că a doua zi dimineaţă nu vă veţi mai aminti absolut nimic.

Scorpion: Joi veţi primi cu entuziasm vestea că este posibilă o creştere cu doi, trei centimetri la un preţ foarte convenabil. Vă veţi dezumfla extrem de rapid după ce vă veţi lămuri că totul se rezumă la o făină bună şi un cuptor care arde bine.

Săgetător: Va fi o săptămână grea, care va sta sub semnul sau mai bine zis sub tirul flatulaţiei. Exersaţi-vă tusea seacă pentru acoperire fonică şi încercaţi să purtaţi cu dumneavoastră în permanenţă dopuri de plută. Atenţie, după aplicarea dopului nu tuşiţi înfundat!

Capricorn: Săptămâna aceasta NU sunteţi susceptibil/ă de o entorsă la gleznă. Conform astrelor, nimeni nu vă va împiedica să călcaţi strâmb.

Vis de Oscar(a) II

• Idei fertile •

Urmărit de propriile-mi temeri personificate în gardieni plini de suspiciune şi căzut victimă unei stranii translucidităţi temporale, nimerisem cu totul arbitrar printr-o uşă a minţii în toiul unei inedite partide de pocher pe deocheatelea. Protagonistele, patru la număr, dispuse fiecare pe câte o latură a dreptunghiului ce încadra masa de joc, urmăreau nemişcate cursul jocului, fără a schiţa măcar o grimasă, lăsând senzaţia că sunt participante cu drepturi depline la un ritual obscur. La sfârşitul fiecărei mâini, câştigătoarea, cu ochii strâns închişi, vânturându-şi mâinile necontrolat în încercarea sa de a stabili o punte energetică cu fiecare dintre perdante – interconectare energetică sau însuşi deochiul – se domolea subit, afişând un aer triumfător, imediat ce procesul era complet, lăsând răgaz aşa-ziselor sale victime să îşi revină, în timp ce sorbea cu sete dintr-o ţigară proaspăt aprinsă. Acestea din urmă se repezeau instantaneu la ceştile pline cu oţet, aşezate în stânga fiecăreia. După ce trăgeau adânc în piept aerul îmbâcsit de vaporii de oţet emanaţi în gura ceştilor, începeau să-şi spună şoptit descântece una alteia, ţinându-se de mâini într-un triunghi al alinării. Apoi, începeau un nou joc, repetând iar şi iar aceiaşi paşi, aceleaşi mişcări.
Tot urmărind să descifrez ce se petrecea în sufrageria în care holul îngust, unde îmi găsisem temporar refugiul, se izbea parcă de opacitatea uşii întredeschise, am zărit, în colţul diametral opus al camerei în care cele patru jucătoare – prizoniere ale senectuţii – decartau în voie, agăţat de perete, un televizor. Masa pe care lâncezea de obicei carcasa din material plastic prevăzută cu un ecran plat, servea în acele momente drept spaţiu de joc duduilor în transă cartoforă. Foarte bizar mi s-a părul mecanismul de prindere al acestuia de peretele îngălbenit de fumul vâscos al tutunului. Barza, care normal ar fi trebuit să-şi găsească în linişte locul pe milieul cu boabe de struguri de pe televizor, era fixată cu soclul său îngust pe perete, concurând parcă noţiunea de perpendicularitate emanată docil de colţurile camerei. Ciocul lunguieţ îi era îndreptat în sus, iar penele îi stăteau înfoiate, susţinând la unison un protest tacit iscat de supliciul alimentat de noua sa funcţie extra-decorativă.
Forţa de gravitaţie cu care acţiona măgăoaia electronică asupra berzei din porţelan era anulată de priza acesteia cu peretele, datorată în bună măsură adezivului întrebuinţat. M-am gândit că nu putea fi altceva decât pelicanol acvatic, o combinaţie onirică obţinută dintr-un amestec de salivă de pelican şi spermă de balenă ucigaşă.
La televizor, cadrele se derulau fulminant într-un caleidoscop de nedesluşit al culorilor. După câteva secunde în care am încercat să focalizez, am început să disting puţin câte puţin personajele ce se derulau într-o goană nebună pe ecran. Primele indicii lăsau să se înţeleagă că era vorba despre un film de desen animat. Când imaginea se limpezi cât de cât, l-am putut identifica pe Pluto, câinele slăbănog, care alerga în zigzaguri în jurul unei ciudăţenii cu o înfăţişare nemaivăzută rămasă inertă, ridicând în urma-i un praf înecăcios ce dădea senzaţia că era principala sursă a fumului din cameră. Brusc, ca şi cum o revelaţie îmi inundase tot corpul, am ştiut că ciudăţenia hăituită de Pluto, câinele slăbănog, nu era altceva decât o drupie!!!

Vis de Oscar(a) III —>

Vis de Oscar(a) I

• Idei fertile •

Se făcea că eram la ceas de seară, pe când ziua se îngâna cu noaptea de o scotea din sărite. Stăteam nemişcat sub un soare pâlpâind; trebuia să trec o apă; o singură încercare, fără autosave. La momentul din vis, râul curgea invers decât ar fi trebuit. Era singurul lucru de care eram absolut sigur. N-am reuşit să-mi dau seama dacă se dezorientase sau, pur şi simplu, o făcea intenţionat. Şi, cum purtam pe mine haine care în contact cu apa luau foc, nu aveam cum să optez pentru o eventuală trecere înot. Nici să mă descotorosesc de ele nu se putea pentru că scăldatul în curul gol era interzis tuturor persoanelor, inclusiv titularului, pe durata visului. Aşa că m-am pus pe săpat un tunel pe deasupra apei. Era aşa un aer tare încât alveolele pulmonare erau pline de plasturi.

În timp ce spărgeam cu târnacopul ultimul mănunchi de molecule de azot, înainte de a ajunge pe malul celălalt, au apărut, ca din pământ, înaintând pe burtă, doi gardieni care m-au întrebat dacă am autorizaţie să sap peste râu. Purtau uniforme de un alb imaculat, iar pantalonii erau călcaţi la o dungă perfect paralelă cu linia orizontului. În plus, unul avea un bocanc de un fel, iar celălalt avea un bocanc de alt fel. Mi-am dat seama imediat că au perechi de bocanci diferite. După ce le-am spus că sunt presat de timp şi că trebuie să ajung neapărat pe malul opus, mi-au cerut să mă legitimez. Mă priveau plini de suspiciune. N-aveam niciun act la mine şi nici nu ştiam cum mă cheamă în visul ăla. Şi eram atât de aproape de destinaţie, încât nu mai puteam gândi în termeni procedurali. Dintr-o lovitură, am spart ce mai era de spart din tunelul aproape isprăvit şi am luat-o la fugă. Ajunsesem pe malul celălalt, dar nu puteam să savurez acel moment. Gardienii în costume albe, purtând bocanci diferiţi, erau pe urmele mele.

După o oră de alergat prin câmp la o viteză de ¾, am ajuns la marginea unui oraş. M-am furişat pe lângă blocurile care-mi tăiau calea, izbutind să mă strecor nevăzut într-una din scările acestora. Când… stupefacţie! Deşi alergasem doar preţ de o oră, trecuseră mai bine de trei zile. Toate panourile blocurilor erau împânzite cu poza mea sub care scria cu litere mari: “VRUT: ÎN VIS SAU ÎN REALITATE ”. M-am panicat instantaneu. Era sâmbătă, iar banca trebuia plătită până cel târziu vineri. Cele trei zile compactate în ora de jogging în afara legii şi în afara timpului, au făcut ca data scadentă să treacă complet neobservată.

Deodată, am auzit liftul coborând. Urmărit de o teamă viscerală, dar şi de proprii-mi ochi aţintiţi asupra mea, am ţâşnit sus pe scări şi am încercat prima uşă ivită în cale. Era deschisă. Am intrat şi, după ce am închis uşa, m-am lipit de perete şi mi-am făcut prezenţa una cu liniştea. După primele indicii, nimerisem în toiul unei partide de poker pe deocheatelea, susţinută în fiecare sâmbătă seară de Asociaţia Tantiilor Cartofore din spatele blocului…

Vis de Oscar(a) II —>

Pasiunea mea este prematura!

• Idei fertile •

Vara asta, ce uşor, uşor, îşi închide decolteul, lăsând loc fâşului de toamnă, am constatat că mi-am dezvoltat armonios o nouă pasiune. Pasiunea pentru fashion.

Dacă în timpul unei sesiuni de zapping se întâmplă să îmi împiedic privirea în paşii apăsaţi ai unor top modele în plină manifestare a graţiei, petrec minute în şir cu ochii aţintiţi la tv, absorbit de eveniment, făcând ture de sus în josul şi de jos în susul formelor filiforme ale fătucilor ălora.

Nu vă gândiţi că mă gândesc la ce s-ar gândi majoritatea reprezentantelor sexului frumos în astfel de posturi. Parcă aud: ar fi mişto rochia asta dacă s-ar renuţa la paiete; şi ar fi mers şi o pălărie la ea; sau nu-mi place fată asta. E prea împopoţonată. Are prea multe zorzoane. Sau e supeeerbă rochia asta de seară. E aşaaa… de-o vulgaritate pălită. Dar nu o prinde bine coafura, fată. Cocul ăla e prea… convenţional. Nu, clar nu!

Gândurile ce mi se derulează în cap sunt total opuse raţiunii pentru care designerii ăia şi-au pus creioanele şi foarfecele la contribuţie. Dacă ei şi-au ars creierii la cum să le îmbrace mai bine, eu îmi angrenez toate pârghiile, concentrându-mă pe un aspect mult mai primar şi anume la cum să le dezbrac mai uşor.

Bizar

• Idei fertile •

Sunt foarte obosit. Parcă îmi atârnă de pleoape întreaga greutate a zilei. Punctele de reper se aleargă ca bezmeticele în câmpul meu vizual. Mi s-au înceţoşat paralaxele, cum ar spune bătrânul roacher. Azi noapte iară m-am culcat la trei. Când m-am trezit de dimineaţă, plecaseră toate.

Lacuna de pe lângă floarea albastră

• Idei fertile •

Când eram mic, în perioada când am început să pun beţigaşe şi bastonaşe şi pe foaia dictando şi nu numai pe cârca arcuită după săvârşirea năzbâtiei zilnice, când zburdam prin iarba necosită până la brâu şi fredonam refrene zglobii, când la baza acţiunii stătea energia dată de grişul cu lapte, ci nu predicatul, aveam o mare problemă de natură semantică. Şi anume că nu înţelegeam cum trebuie să-mi fie atunci când o cântam p-aia cu floricele pe câmpii. Nu, nu bat câmpii; este cât se poate crede de adevărat.

Deci, botul pe diapazon şi… LAAAAAAA

“Vine, vine priiiimăvaraaaa / Se aşterne-n toaaaată ţara

…………………………………………………………………………………….

Mi-e izburdă pe câmpii / Haideţi să-i vedem, copii.”

Poate cineva să-mi spună şi mie ce mama iedului înseamnă a-ţi fi izburdă?

Update: din acelaşi ciclu – ştie cineva de unde pot procura bomboane fără baneze, că p-alea cu baneze le-am devorat de le-au luat dracii?

Conditia de programamator

• Idei fertile •

Vi s-a intamplat vreodata, ca in plin proces de compilare a unor surse masive, sa stati cu inima cat un purice – ca in situatia in care tragi peste masura de capatul unui elastic – asteptand din clipa in clipa sa ia foc panoul de siguranta si sa cada curentul pe toata zona? Ei bine, mie da; mi s-a intamplat… Mai ales atunci cand programez cu prea multa energie.

Totodata, propun Academiei Romane sa introduca un nou cuvant in vocabularul limbii romane, si anume verbul a foriforja = a programa in bezna mintii sau a programa frenetic (cum bine spunea un mare om, mare programator).

Haiducul lui şapte vieţi

• Idei fertile •

Cum laitmotivul saptamanii asteia a fost poza de mai jos, ma simt dator sa dau unele lamuriri visavis de cine este, si de ce este asa, protagonistul felin din imagine.

Frati motani si surori pisicute, personajul ce a nascut atatea controverse nu este o jivina cu privire hipnotica desprinsa din vreun desen animat japonez, nu este un motan de cartier ce are tatuati pitbuli pe antebrat si nicidecum nu e varul lui Rîsu’, supranumit si “violatorul de pantere”, de la gradina zoologica.

Pentru cei care nu il cunosc sau pentru cei care il stiu, dar nu l-au recunoscut gratie camuflajului impecabil, premiteti-mi sa vi-l prezint pe Mitzu, motanul meu.

Zilele trecute mi-a facut o propunere pe cat de curajoasa pe atat de tentanta. Mi-a propus sa jefuim toate petshop-urile din cartier pentru a pune laba pe toate conservele cu somon si curcan, spre a le da suratelor nevoiase din spatele blocului. Numai in felul asta isi va putea capata un renume si va putea reusi candva sa detina hegemonia peste Tărâmul Pisicilor. Un motan cu o orientare de stanga.

De ce are o punga pusa pe cap? Simplu. Cand e vorba de lucrat profesionist orice detaliu trebuie pus la punct din timp. In consecinta am convenit sa facem un exercitiu pentru a ne asigura ca totul va decurge conform planului. Asa ca si-a pus punga in cap pentru a nu-si lasa frau liber mustatilor si a actionat la depozitul cu crantzuri din debara. Operatiunea de simulare a fost un deplin succes si nu s-a soldat cu nici o victima in randul borcanelor cu muraturi. Ca mi-a cerut sa-i fac si o poza in postura asta de dur, pentru a putea impresiona mai usor mîţele vecinelor de scara, asta e treaba lui.

Asa ca daca veti vedea vreo vanzatoare de la petshop alergand panicata pe strazi, sa stiti ca sunt sanse mari ca noi sa fi trecut p-acolo. Asta in cazul in care Droopy nu a ajuns inainte.

PS: Vreau sa-i asigur pe cei de la protectia animalelor ca nu este vorba de un act abuziv. N-as vrea sa iasa vorbe cum ca “vezi Doamne, chinuie bietul animal”. Noi doi ne permitem multe glume unul cu celalalt. Si eu pot sa imi aduc aminte de fazele de rahat pe care mi le face el aproape zilnic, la ladita cu nisip.

Sindromul VHS posttraumatic

• Idei fertile •

Raman cateodata fascinat si in aceasi masura surprins de anul din calendar. Este 2008. Astazi, ieri si tot anul asta. A fost si 2007, a fost si 2006…. aceleasi sentimente m-au incercat. Am strania senzatia ca sunt in viitor. De fapt, sunt momente cand tot ce inseamna an din mileniul trei imi da senzatia ca traiesc un scenariu science fiction. O fractiune de secunda, pana sa trec informatia prin filtrul ratiunii, sunt prezent in viitor.

Am impresia ca robotul de bucatarie se uita urat la mine sau ca o simpla strangere de mana se poate lasa cu urmari grave in ceea ce ma priveste pentru ca cel cu care ma salut are o mana bionica de ultima generatie cu o forta covarsitoare, captusita cu un material clonat din propria-i piele. Ma astept ca la metrou sa dau peste tuneluri stramte care duc catre tabara unor ultimi supravietuitori ai proaspat incheiatului razboi nuclear sau ma astept ca Baraganul sa mai pastreze doar verdele lacustelor, hectare intregi inecandu-se intr-o mare arida. Diminetile fara soare ma duc cu gandul dincolo de troposfera unde stratul de ozon este substituit de un strat protector artificial al carui efect este noaptea permanenta. Cursele pana la gara cu dacia 1300 a lu’ tata imi lasa impresia ca se vor incheia atarizand pe starportul unei colonii interstelare de pe Marte.

Cauza: prea multe filme SF pe video in perioada pubertatii coroborat cu identificarea viitorului apropiat, raportat la acel timp, cu prezentul in desfasurare.

Diagnostic: sindrom VHS posttraumatic.

PS: Ca tot suntem in tema am si eu o intrebare care imi coace in minte de la aparitia primelor cosuri: cum poate prietenul si in acelasi timp camaradul de lupta al liderului rezistentei umane din Terminator 1 sa se intoarca in trecut, s-o fecundeze pe mama amicului lui, respectiv exact liderul, si femeia, neavand ce face, sa-l nasca chiar pe acelasi respectiv lider? Voiaj in timp, voiaj in timp… da’ tot nu se leaga.

Mai jos am schitat o schema a problemei. Orice solutie e binevenita.

Dati-mi o arma si o sa salvez lumea!