Campanie uzuală de îndobitocire

Doamnelor, domnilor, târfelor din politică, stimat popor, iată că am intrat în acea perioadă a istoriei unui neam când se asfaltează şoselele, se măresc salariile la bugetari, se plătesc pensiile şi se consumă cei mai mulţi scuipaţi pe canalele media. Ca să nu mai menţionăm copacii tăiaţi aiurea pentru confecţionarea de fluturaşi, pliante, programe, invitaţii şi alte bălării mizere ale oricărei campanii electorale…Aşadar, înainte de a vă decide cui daţi votul dumneavoastră, pentru un trai superior celui prezent – normal – vă invităm la o fină analiză a celor 10 (ZECE) candidaţi la funcţia de preşedinte al României (sau a celor zece Românii mai mici), după vorbă, după port.

În ordine alfabetică, dăm cuvântul celor care îşi doresc cu ardoare votul fiecărui român verde:

Antonescu Crin. Popor român, este momentul să dăm un cartonaş roşu preşedintelui jucător, aşa cum spune şi PR-ista mea. Care este tânără, deşteaptă, aşa cum îmi închipui eu poporul. Plus că, nu-i aşa, promovez tinerii, nu ca bolşevicii ăia care se gândesc numai la pensionari. Nu vă supăraţi, alianţa cu ei este de conjunctură, să putem scăpa ţara de mafioţii portocalii. Fiţi deştepţi şi daţi-mi votul. Am relaţii, o să ieftinesc benzina, o să uşurez leasing-urile pentru maşini (şi aici am relaţii). A, şi să nu uit: o să renovez sediul de la universitate, că arată deplorabil. Şi nu e de bun simţ să-l las aşa.

Băsescu Traian: Măi copii, mă mateloţi credincioşi, cine este cel mai bun preşedinte pe care l-a avut România în ultimii douăzeci de ani, cu cele mai mari realizări? Cine este, mă, cel care a dat libertate presei, după ce găo…nemernicii de psd-işti au cenzurat tot? Mă rog, acum sunt pramatiile alea de moguli dar vă promit! Cine e,  mă, spuneţi?…Că vreau să-l aflu şi eu, hă, hă, hă! Daţi-mi votul şi scap eu ţara de ei. Scap ţara de ticăloşi, de ţigani împuţiţi şi de găozari! E o formă de stil, nu vă speriaţi. Şi dacă chiar nu vă placei de pitic, scap ţara şi de el, mă. Aşa cum bucureştenii mi-au dat consiliul, aşa vă cer şi vouă să-mi daţi voturile. Urmaţi autobuzele, dreptatea adică, şi puneţi ştampila pe mine. Hai noroc şi sănătate, aşa să ne-ajute ăl de sus!

Becali Gigi. Băi, George îmi spune mie, nu Gigi. Eu sunt arhanghelul trimis de Dumnezeu să lumineze ţara şi s-o cureţe de buruienile şi hahalerele care au stricat şi au furat tot! Bă, o să vedeţi voi puşcăriile pline când războnicul, adică eu, o să ridice sabia deasupra capului şi o să apăr neamul meu cel românesc! Nici nu e nevoie să mă votaţi că Dumnezeu o să mă ocrotească şi o să mă scoată preşedinte, bă! Hai, luaţi de aici Hai, pac, pac, adunaţi hârtiile astea de 50 şi să trimiteţi pe glob poza cu buletinul şi ştampila!

Cernea Remus. Ştiţi ceva? Eu am 35 de ani şi nu îmi doresc să mă apuce pensia pe aici, prin România. Jos politicienilor, hoţilor, sus tinerii intelectuali. Puneţi mână şi citiţi, învăţaţi ceva, veniţi cu o iniţiativă civică, sădiţi un copac şi daţi-mi un vot. Poate aşa rămân aici şi vă ajut. Hai, no-rock!

Geoană Mircea. Dragii mei, a sosit momentul să dăm ţării ce-i al ţării şi celor de drept să le dăm dreptul. Jos cu nemernicii care au ţinut pensionarii în mizerie şi tinerii fără cultură. E timpul să revină domnul Iliescu, ăăă, să revină PSD-ul în frunte poporului oropsit, să nu uităm că Năstase a fost cel mai bun prim-ministru, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci, să dăm la toţi locuri de muncă, să îi trecem pe toţi clasa, să fim egali toţi. Mă rog, voi acolo, noi aici…Drag popor, votaţi-mă! E timpul să uităm mineriadele!

Hunor Kelemen. Junius 27 en a Syovetsegi Kepviselok Tanacsa ugy dontott hogy en kepviseljem a magyarsagot a november 22-i allamelnok-valasztason. El fogom mondani, hogy az 1989-ben keydodott atmeneti idoszak ert. Masfajta politikara, egyenes beszdre, vilagos jovokepre van szuksegunk. Votaţime, mă!

Ovidiu Iane. Daţi-mi votul pentru că îl merit. Votaţi ecologist pentru că natura este ultima noastră şansă! Ne vom reîntoarce la  natură, la verde, la aer curat. Promit că inundaţiile nu vor mai fi la fel, voi promova viaţa la cort, în natură, în parcuri, cu surse de energie ecologică, cu mâncare ecologică, cu animale ecologice. Pardon, animalele sunt ecologice, mă rog cele din politica de acum sunt toxice, deci trebuie să scăpăm de ele, deci votaţi-mă. Fiţi ecologici! Să respiraţi bine!

Eduard Manole. Eu sunt convins că forţele oculte care domină de multă vreme România vor fi distruse. Eu deţin secretul dar trebuie să mă ajutaţi. Adică să mă votaţi, noo? Nu vă pot spune mai multe acum pentru că vieţile voastre ar fi în pericol şi apoi oricum va trebui să vă ucid. Nu mai bine mă votaţi, să ne fie tuturor mai uşor?

Oprescu Sorin. Băi, canaliile astea, după ce că mi-au furat maşinile, mi-au furat spitalul, au furat tot, canaliile astea, mai au şi tupeul ordinar să mă oprească să câştig alegerile. Păi, ei nu au văzut că la primărie nu a mers? Ce popor deştept! Şi o să vedeţi voi că nu am glumit cu autostrada aia suspendată dar a fost o strategie bine pusă la punct, trebuie să câştig şi prezidenţialele ca să pot face ceva. Aşa, doar primar, sunt legat de mâini şi de picioare şi păcat, dom’le, de poporul ăsta care suferă, dom’le. Păi e plin de hoţi, dom’le, de aia candidez! Măcar să fim toţi la un loc. Hai, votaţi-mă, fiţi curajoşi! Ne înţelegem noi cumva cu plicul ăla…

Tudor Corneliu Vadim. Domnule, canaliile astea m-au trecut iar ultimul! Ei au impresia că aşa îmi vor închide gura! Este nevoie de mai mult decât morfină, domnilor, să mă opriţi în a vă demasca mizeriile. Popor român, plâng de fiecare dată când candidez…Plâng pentru că Dumnezeu vă orbeşte şi nu alegeţi justiţiarul care poate să dea jos mafia şi să oprească pârjolul naţional. Domnule, o să construiesc puşcării şi îi bag pe toţi acolo! Nu pricepeţi odată că nu sunt nebun şi că eu sunt speranţa neamului? Domnule doctor, mă puteţi da jos acum, vă rog…?

Pe 22 Noiembrie se votează. La revedere, Terra!

Apariţii şi alegeri

Credeam că au dispărut. Cel puţin din capitală Sau cel puţin că şi-au schimbat cursul vieţii şi astfel s-au transformat în cu totul altceva. Ce-i drept, urmărindu-le comportamentul, nu îi mai recunoşti. Îi vezi grupuri, dar tot mai rar, atât de trişti, de înceţi, de încorsetaţi de cuvintele şi acţiunile altora, încât nu iţi vine să crezi că sunt ceea ce lumea spune că sunt. Şi oricum, sunt din ce în ce mai rar văzuţi. Dar ne-am obişnuit, cred că am uitat şi noi cum ar trebui să fie.

Păcat. Când eram copil, toată lumea se bucura să îi vadă liberi, fără constrângeri, bucurându-se de viaţă şi de spaţiul oferit. Aveau tot ce îşi doreau, aveau locul lor în spaţiu şi timp, recunoscut şi protejat din umbră, nu erau nevoiţi să le fie frică, sa fie păziţi, să fie ţinuţi captivi. Acum, cei care îi mai au, stau cu grijă, nu îi mai lasă liberi, nu îi lasă să se descopere, să se cunoască, să greşească, astfel transformându-se în ceea ce noi, azi nu mai recunoaştem. Dar ne-am obişnuit.

Cei mai buni prieteni şi protectori le erau străzile, Soarele, Luna, cerul albastru, zăpada, Mama Natură, Infinitul şi cei asemeni lor. Lumea era a lor şi nimeni nu contesta acest lucru. Acum, cei mai buni prieteni s-au transformat în praf, mizerie, frică, constrângeri, limitări, imitaţii şi iluzii, semeni ireali şi virtuali.

Credeam că au dispărut. Îmi părea rău de ei. Bucurau pe toata lumea, cu glasul lor, cu lumea lor, cu imaginea lor, cu jocul lor.

Dar i-am redescoperit, într-o zonă a capitalei de care nu ştiam nimic. Acolo îşi primesc din nou drepturile, acolo se bucura iar de tot ce ne-am bucurat şi noi, copii fiind. Se bucură de libertate, de curăţenie, de coloratul pe asfalt, se bucură unii de alţii, fără să le fie frică, fără a avea gardieni, fără a fi limitaţi sau afectaţi de monstrul ce l-am creat în jurul lor, tipul de “viaţă modernă”.

Ei sunt copiii, lăsaţi să fie copii, lăsaţi să se bucure de orice alegere, lăsaţi să se joace, să alerge, să greşească, necondiţionaţi de statul în casă din cauza mizeriilor, fricilor şi temerilor “celor mari”.

Dacă mă impresionează un astfel de fenomen, devenit rar ce-i drept, stau şi mă întreb cât de schilodită e imaginea noastră despre viaţă? Cât de degradate ne sunt trăirile şi vieţile? Cu ce drept spunem că ştim să trăim?

Dacă toţi ar vedea cum am văzut eu, dacă toţi şi-ar deschide sufletele şi cu adevărat ar vedea aceste lucruri “banale”, poate lumea ar învăţa să se schimbe, să se îndrepte, să se bucure.

O singura şansă mai avem să ne bucuram de viaţă: să lăsăm copiii să ne înveţe să trăim curat! Ce vom alege în final?

Diana Cereşmiş

Statul vs statul degeaba al bugetarilor

Mare grevă, mare… Astăzi, 5 octombrie 2009, România bugetară e paralizată. Odată cu ea, amorţeşte şi cealaltă Românie. Astăzi, marea parte a funcţiilor aparatului de stat sunt trecute pe punctul mort. Suntem martorii unei premiere naţionale. Peste 800.000 de bugetari din administraţia publică, învăţământ şi sănătate au demarat astăzi cea mai mare grevă generală din istoria României postdecembriste.

Zău că-i paradoxal. Într-o ţară în care statul degeaba e perceput la rangul de activitate intensă, iar zicala timpul trece, leafa merge e principalul motor care urneşte omul din pat dimineaţa, stai şi te gândeşti cum de nu s-a montat românul până acuma să atingă asemenea recorduri absolute în materie de greve.

Până mai acum, parcă nici grevele nu erau greve. De astăzi însă, situaţia se schimbă. Ori că sindicatele au devenit mai puternice, ori că România începe să fie scuturată de criză iar sacul de la buget a ajuns la fundul gol, ori şi una şi alta, această mişcare de protest a venit cum nu se putea mai prost pentru Guvernul Promoţional Boc, Doi în Unul. Nu acelaşi lucru putem afirma despre clasa politică aflată în opoziţie, intrată într-o acută efervescenţă, acum, în prag de alegeri.

Nici nu vreau să mă gândesc ce soluţii vor găsi politicienii pentru rezolvarea acestei probleme stringente. Şi când spun politicieni nu mă refer la aceia din actualul guvern. Cabinetul Boc nu trebuie decât să tărăgănească totul până după alegeri. După aia, potopul! Mă refer aici la toţi ceilalţi politicieni angrenaţi în cursa electorală şi la soluţiile populiste pe care le vor înainta cu privire la rezolvarea acestei crize. N-ar fi deloc exclus ca Geoană să afirme cu accentul pe rrr că va lua de la bogaţii PSD şi va da înapoi la săracii bugetari, ca Oprescu să se ofere să opereze pe gratis cât mai multe cazuri pentru a lăsa mai mulţi bani în sistemul sanitar, ca Antonescu să declare că, dacă e nevoie, va lua bani şi de la Patriciu sau ca Becali să declare că situaţia de criză poate fi depăşită numai prin post şi rugăciune. Băsescu iese din calcul. Băsescu o să facă ce e mai simplu. O să dea vina pe Boc.

Pas grăbit spre legalitate

În ultima vreme, preşedintele României, Traian Băsescu, este un om politic extrem de ocupat. Alegerile prezidenţiale se apropie cu paşi repezi şi împiedicaţi iar contextul electoral actual este cu totul altul comparativ cu cel de acum cinci ani. Pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, va fi mult de muncă. Dar între o baie de mulţime, un şpriţ de vară şi o apariţie televizată, preşedintele ţării îşi face vreme să-şi pună semnătura şi pe câte un raport întocmit de o comisie prezidenţială. Aşa se face că ultimul raport pe care şi-a lăsat semnătura, respectiv cel care printre multe altele aducea în discuţie şi legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri, a ridicat mai toată opinia publică cu curul în sus. Ce i-o fi trebuit comisiei să arunce la înaintare chestiuni aşa sensibile tocmai acum, înainte de alegeri, numai nenea Băse şi ai lui ştiu. Restul, facem calcule şi ne dăm cu presupusul.

La auzul că autorităţile au de gând să-i facă celei mai vechi meserii din lume carte de muncă, parcă nu s-au afişat aşa de mulţi contestatari. În afară de reprezentanţii Bisericii care condamnă vehement această iniţiativă şi alţi câţiva pioşi care n-au învăţat că orice alunecare în păcat, inclusiv preacurvia, se tratează cu succes prin rugăciune şi post, să mai fie cercul select ca nevestelor care nu şi-au înşelat niciodată bărbaţii şi cerul oval al bărbaţilor care afirmă că nu şi-ar înşela niciodată femeia.

Eh, dar când s-a auzit de dezincriminarea consumului de droguri, lumea parcă a luat foc. Până s-a încercat a se lămuri ce presupune de fapt această măsură, marea majoritatea a consumatorului de media a înţeles că Băsescu vrea să legalizeze drogurile cu totul, nene. De fapt, la ce altceva să te aştepţi într-o societate în care dependentul de droguri este departe de a fi perceput ca o victimă?…

Concluzionând, asemenea iniţiative sunt mai mult decât salutare. Dar încă o dată… De ce a fost nevoie ca această problemă să fie pusă pe tapet tocmai acum? Să fie oare o măsură de precauţie pe care şi-o ia preşedintele en titre Băsescu, în situaţia în care va pierde alegerile şi va intra în sevraj în lipsa puterii? Sau pentru a putea slobozi o muie regulamentară, în studio, în cazul în care va afla că le-a câştigat iarăşi?

Distrageri de toamnă

Preşedintele Băsescu, prin gura unei comisiei prezidenţiale, ne propune zilele acestea un nou episod din facerea traiului bun, chipurile, aruncând maselor ideea unei ţări cu „sex comercial” în legalitate şi permisivitatea licită a consumului de droguri. Într-o ţară normală, aceste lucruri ar avea o altă cale de urmat dar într-o Românie unde lumea încă nu ştie să arunce gunoiul la coş, chestiunile amintite mai devreme sunt plusate mult prea mult, chiar dacă scopul lor este unul, să-i spunem, de a repara.

Şi, când tocmai începeau disputele la televiziuni pe această temă, iată că aterizează una şi mai tare: codul bunelor practici. Producătorii români de alimente, aliaţi împotriva marilor lanţuri de magazine, îşi freacă mâinile de bucurie văzând cum taxele percepute de retaileri se vor evapora prin literă de lege iar termenele de plată vor fi egalizate în jos. Comercianţii proprietari de hyper/super/megamarket-uri se milogesc de nea Băse pentru ca acesta să nu promulge legea cu pricina iar liderii asociaţiilor de producători încep să o ardă prin studiourile de ştiri, bătându-se în piept că să vezi tu acum ieftiniri şi trai mai bun pentru consumator. În fine, un subiect care va fi dezbătut mai în detaliu de Revista Cioburi, cât de curând.

Una peste alta, şi primul subiect, şi al doilea, vin într-un moment când campania electorală bate la uşă. Turma trebuie să vadă mişcare în front şi asta i se oferă. Traian cel Mare a început să apese mai tare pedala de acceleraţie, împărţind lumii subiecte de dezbătut, diferite de măgăriile reale. Şi nu este singurul care o face. Capitalul de imagine, ca finalitate a acestor demersuri, va apărea cu siguranţă (gândiţi-vă doar la declaraţiile „patriotice” ale şefului statului, făcute săptămâna trecută, ghici pe cine ţinteau…). Distragerea atenţiei este o metodă practicată de actorii scenei politice româneşti iar la un popor ca al nostru, efectele sunt garantate.  Cazuri de corupţie, anchete, Ridzi, Udrea, Năstase? Aiurea… Da’ noi cu cine votăm?

Cotul sau nimic

Crin Antonescu renunţă la funcţia de vicepreşedinte al Senatului, argumentând că, odată campania electorală demarată, nu ar mai avea timp să se ocupe şi de aceasta şi de atribuţiile din Parlament.

După o astfel de iniţiativă se prefigurează un lucru cert: liderul penelist se va plictisi teribil după alegeri.

Președintele celor 35% din 43%

Un sondaj realizat de CSOP ne spune că Traian Băsescu ar strânge 35% din voturi la alegeri. Site-ul Realitatea trage concluzia că, astfel, dl. Băsescu „rămâne preferatul românilor pentru funcția de președinte”.

Aș trage concluzia că românii sunt o minoritate, din moment ce același sondaj spune că doar 43% din alegători ar merge la vot.

Tineri politicieni cu stofă murdară

   Am primit pe adresa redacţiei un mesaj din partea unei cititoare cu drept de vot şi nehotărâtă în acest an cui să-i dea dreptul de a o reprezenta. Am putea spune că, într-adevăr, alegerea este una destul de grea, dacă nu chiar imposibilă.  Stând astfel şi gândindu-ne la alegeri, am observat că mesajul ne poate oferi cheiţa către rezolvarea problemei. Ia să vedem!

   Îl cunoaşteţi pe domnul Cornea Gheorghe Claudiu? Nu? Nici noi. Dar vă putem oferi nişte detalii. Într-una din zilele trecute, undeva pe la ora când se visează strategiile de dezvoltare ale economiei, deci pe la ora două dimineaţa, un grup de cetăţeni români, tineri, plătitori de taxe, se întorceau către casele lor, luate cu credit de la bancă şi aflate în cartierele curate, civilizate şi liniştite ale oraşului, aşa cum sunt aproape toate cartierele din ţară. Că doar aleşii poporului se îngrijesc de aceste aspecte. Dar să nu fim ironici. Aşadar, grupul de mai sus, coborând dinspre Poarta Schei din Braşov, îşi luă avânt către trecerea de pietoni apărută în cale pentru a-şi muta paşii pe cealaltă parte a carosabilului. Gândurile şi râsetele le fură întrerupte, întocmai ca în filmele cu gangsteri şi poliţişti, de scârţâitul roţilor unui Renault negru care era cât pe ce să li se suie în spatele lor de cărăuşi de rate la bancă şi impozite la stat. Prima reacţie a fost similară cu cele întâlnite uneori şi pe stadioanele de fotbal (înjurături, degete mijlocii, şerveţele aruncate pe parbriz). Eee, acum devine interesant. Din maşină, într-o întreagă scenă de suspans, că să vezi ce matahală o ieşi, că hai să mergem, iese un personaj similar celor asociate cu brandul Hi5, îmbrăcat rozaliu, strălucitor şi cu urmă de pipiţă pe scaunul din dreapta. Şi dă-i replici!

   Reacţia domnului posesor de cai putere a fost, probabil din obişnuinţa căpătată în momentele când sunt opriţi de poliţie în trafic cei ca dumnealui, să pună mâna pe telefon. Cum dom’le, da’ cine sunt tinerii ăştia neobrăzaţi care îndrăznesc să-i tocească plăcuţele de frână pe trecerea de pietoni, ia hai să apelăm poliţia! Lucru cu care grupul posesor de inimă în gât a fost de acord, chiar s-a oferit să susţină un dublaj al apelului. Diferenţa a fost faptul că ei chiar au chemat băieţii cu caschete, în timp ce şoferul a apelat o altfel de poliţie, şi anume personală, aflată în două BMW-uri negre. Între timp, bogatul său bagaj de înjurături se revărsa peste întregul peisaj. Şi pentru a fi sigur că momentul acesta le va rămâne veşnic în amintire, domnişorul paietat a scos arsenalul greu, respectiv cartea sa de vizită (!) pentru a le arăta el supuşilor cine este stăpânul şi că nu vor scăpa nemustraţi. La şirul de întrebări cum că „stai aşa, dar legea nu este aceeaşi pentru toţi? Nu toţi trebuie să respectăm regulile de circulaţie la fel? Încălcarea lor nu atrage aceiaşi pedeapsă pentru toţi?” au apărut brusc nişte interferenţe între căile de comunicare interioare ale băieţaşului. Privind către don’şoara care asista pasivă la scenă, din maşină, a mai stors câteva mizerii vocale după care a demarat în trombă. Şi cum poliţia recomandă să nu conduci nervos, dumnealui a vrut să dovedească faptul că miliţienii au şi ei dreptate câteodată: doi motociclişti au fost la un milimetru de a fi şterşi de maşină şi de pe faţa pământului de către individ.

   Dar pentru a nu oferi un final lipsit de personajele amuzante, apar şi poliţiştii până la urmă. ’Nă seara! Trebuie date declaraţii dar chiar şi aşa nu prea e nimic de făcut, că aşa sunt ăştia, că pot contesta şi alte ideologii moderne…Scărpinatul e de bază!

   Dar hai să ne cunoaştem mai bine, îi propunem domnului Cornea. Am remarcat faptul ce este consilier judeţean, deci membru al Consiliului Judeţean Braşov în Comisia pentru activităţi Ştiinţifice, Învăţământ, Cultură şi Culte, un nume la fel de pompos precum apariţia în sine. În acelaşi timp deţine şi o funcţie de consilier local în Zărneşti. Şi cum viitorul ţării este de aur, mai ocupă şi funcţia de Prim vice-preşedinte al organizaţiei de tineret PD-L din Braşov. Ultimele sale  declaraţii de avere şi de interese sunt din ianuarie 2008 (sursa fiind site-ul Consilului Judeşean Braşov), unde sunt trecute ca proprietăţi un cont de 35 000 lei la bancă, 1600 mp în Zărneşti precum şi participaţia de 50% la SC CFC Creative SRL. Firmă care, cercetând Ministerul Finanţelor, nu a avut niciun fel de activitate de la înfiinţarea sa (mai 2007) şi până în prezent. Pentru 2009 nu este declarat nimic, dă-o dreacu’ de lege. Aaa, să nu uităm, candidatura sa din 2008 a fost girată de primarul Braşovului, George Scripcaru.

   Întorcându-ne de unde am plecat, se pare că nu am găsit rezolvarea problemei. Greu, dom’le, cu votul ăsta. Noi propunem, în continuare, să trecem la curăţenie. Să adunăm toate gunoaiele şi să le dăm foc. Acesta, deocamdată, este cel mai bun răspuns.

 

Am avut o tentativă de a-l suna pe domnul consilier şi de a-i da ocazia să ne povestească varianta dumnealui. Dar pentru că cititorii noştri sunt mai credibili decât orice politician român, am luat-o de bună pe cea de mai sus. Oricum, sperăm că articolul va fi citit şi de domnul Cornea Gheorghe (ne vom îngriji noi de asta, doar are adresa de e-mail pe cartea de vizită), invitându-l chiar la un drept la replică online şi public. A-propos de adresa dumnealui de e-mail, cititorii-votanţi îi pot trimite oricând mesaje de încurajare.

carte-de-vizita-1