Sărumâna, o măslină, o atenţie. Arigato, I lav iu, te pup. Vorbim pe mess.
Reţinuţi cam cum i-ar reţine cineva vorbăreţ la telefon. Ne scuzaţi, se poate? Ştiţi că suntem cu controlul… A, n-aţi făcut nimic? Ne scuzaţi, nu vrem să vă reţinem mai mult. Sănătate şi să vă trăiască aia mică.
În acelaşi timp, cumnata unui individ care l-a cunoscut pe vărul lui Botezatu într-o cofetărie are gâlci şi şi-a luat liber de la muncă.
Noi îl asigurăm că moartea este inevitabilă. Chiar şi a dânsului.
Încă de câteva ori această ştire şi acest fapt va deveni banal ca şi şomajul tehnic constant şi autoimpus al oricărui român.
A câta oară? Şi de ce suntem informaţi abia acum?
Basmutiile, pedofilii, libidinoşii, etc sunt invitaţi să se perinde pentru câteva zile prin Cişmigiu. Astfel vom avea o faună completă în spaţiul în care înainte erau doar manelici, pisi şi doamne cu cercei papagal.
Astfel putem declara cu seriozitate că au ajuns să primească salariul mediu pe economie. Nu putem aprecia şpăgile primite de la călători, însă cu siguranţă nu vom fi surprinşi dacă va trebui să plătim bilet la casa de bilete şi taxa de scaun la naş.
Tema concursului “Cum putem trăi în nori”. Elevii români au dat dovadă de o vastă experienţă.
Înseamnă că au plecat şi ultimii care mai munceau. Şi nu au stins lumina.
O fi bine, o fi rău …