Sub egida câte gări în asfalt atâtea găuri în buget, mie mi se cam rupe de voi, cetăţenilor, primarul oraşului Breaza îşi cultivă nesimţirea făcând-o poştă electronică. Aşa se face că, după ce a primit un email de la un locuitor care îi reproşa starea proastă a drumurilor, acesta i-a sugerat nemulţumitului într-o scrisoare electronică oficială, că dacă nu-i plac drumurile din oraş, să se mute pe Riviera Franceză.

Aşadar, să recapitulăm. Trimite cetăţeanul ajuns cu răbdarea la paroxism o sesizare pe un ton deloc suav, ba chiar ameninţător (în ideea că e dispus meargă mai departe şi să reclame şi mai sus), subliniind unele probleme care ţin de competenţa autorităţilor în cauză şi rămâne perplex atunci când primeşte răspunsul. Domnul primarul, iritat la maximum de atitudinea deloc obedientă a oii rătăcite, îi aplică o corecţie ironică, ambalând-o într-un context cât se poate de oficial, şi-l trimite în pizda mă-sii afară din oraş, pe principiu dacă nu-ţi place, pleacă, ce mai stai!?. Nu tu o placă cu ne pare rău, o să vedem ce putem face, vom lua măsuri. Nici gând. Primarul îi oferă cetăţeanului dovada clară că îl doare în gaura drumului de problemele sale. Orice s-ar zice, un mod inedit de abordare a unei asemnea situaţii.

Ca să vezi până unde poate ajunge culmea tupeului. Unii primari ajung să trăiască cu impresia că învestitura lor le-a picat drept moştenire de la mă-sa sau nu ştiu ce rudă mai îndepărtată şi că odată ajunşi în funcţie nu mai e nevoie să dea nicio explicaţie nimănui vizavi de niciuna din acţiunile, licite sau mai puţin licite, întreprinse din această poziţie. Adică, odată ajuns primar, localitatea la care trebuie să veghezi, cu tot ce ţine de ea, e văzută ca o afacere concesionată pe durata a patru ani, atât cât ţine şi mandatul. Tu tai, tu spânzuri; cine găseşte de cuviinţă să îţi reproşeze ceva e doar un derbedeu cu intenţii rele. Cine ştie mai bine să gestioneze problemele urbei, dacă nu primarul!? Cam ăsta ar fi în general profilul persoanelor care deţin funcţii administrative, dar majoritatea au învăţat, spre liniştea lor, să răspundă mai temperat la provocări. Nu şi primarul prahovean, pe numlele său domnul Ferăstraeru, care mai are puţin şi taie în carne vie.

În asemenea condiţii, brezeniilor cred că le este şi teamă să ceară o audienţă la domn’ primar. Cine ştie, poate nu îi pică bine vreo obiecţie a unui cetăţean şi îl mai şi expatriază pe nenorocit. Şi nu pe Riviera Franceză, ci în Siberia sau în Safari.