Mascaţii au intervenit aseară la bataia dintre doua clanuri de câini din parcul Politehnicii

• Aberația de intelect, Promo •

Scandalul a izbucnit după ora 21.00, la căderea serii, motivul conflictului fiind, se pare, unul amoros. În partea de nord a parcului, legea o face clanul lui Patrocle, băiatul bătrânului Patrocle care acum zece ani era spaima centrului istoric din Bucureşti. Juniorul a fost izgonit de ai lui dar şi-a făcut mai întâi un renume în campusul studenţesc din Leu, în cârdăşie cu câţiva studenţi electronişti de acolo,care obişnuiau atunci să-i acopere murdăriile.  Mai apoi a ajuns în Politehnica, fiind cunoscut acum ca tartorul zonei de nord a parcului.

Conflictul a apărut în urma relaţiei amoroase dintre una din fetele liderului care conduce clanul din sud, respectiv Lola şi unul din băieţii lui Patrocle, în speţă Patrocle Patrocle junior. Deşi taică-su îi interzisese să se vadă cu orice mascul din nord, Lola a călcat  peste interdictie, motivul fiind povestea de dragoste care o leagă de  Patrocle Patrocle junior, mai ales în perioada aceasta a anului. De la aflarea veştii de către Grivei, zis Dulăul (tatăl fetei) şi până la conflict, nu a mai fost decât un pas.

Intervenţia rapidă a mascaţilor a făcut ca scandalul să nu escaladeze. Un reprezentant al acestora a declarat pentru Ugerpres că totul este sub control acum. „Am capturat câţiva dintre scandalagii, restul au fugit cu coada între picioare, ca să zic aşa. Cele două grupări ne sunt cunoscute, nu sunt la prima situaţie de acest gen dar îi punem  noi cu botul pe labe.”, a adăugat acesta.

Patrocle junior a urlat către ziariştii prezenţi, dând dovadă de o violenţă ieşită din comun. Grivei, zis Dulăul, a ameninţat-o pe fata sa, Lola, chiar sub nasul camerelor de filmat: „Las’ că vezi tu, căţeaua naibii! Dacă mă mai muşti de cur, să vezi ce labe peste bot îţi iei!”.

Cele două clanuri sunt temute în zonă pentru trafic de carne vie şi violenţă.

„Sunt foarte periculoşi… Răpesc şi pisicuţe d-astea tinere, prospături, şi apoi naiba ştie ce-or face cu ele.. De scandaluri nu mai  zic…”, a spus un martor.

Cercetările continuă.

ONG-urile latră, haita de câini trece

• Frustrări din cartier, Promo •

În ultimele zile a reapărut pe tapet problema câinilor comunitari, după ce Legislativul a lăsat la libera alegere a consiliilor locale să se ocupe de această problemă aşa cum îi taie capul pe fiecare dintre dumnealor.

Şi nici nu se uscă cerneala pe foaia de hârtie că ONG-urile au început să latre. Alde Cuţu-Cuţu, Ham-Ham, Lăbuţă, Codiţă, Grivei, Azorel sau mai ştiu eu ce alţi tocători de bani degeaba, au sărit iar, chipurile, în ajutorul bietelor patrupede condamnate la moarte.

Vreau să precizez că sunt un iubitor de animale. Nu este vina câinilor că umblă pe străzi. Clar. Dar asta nu înseamnă ca autorităţile să nu ia măsuri pentru a rezolva această problemă.

ONG-urile mari iubitoare de animale nu fac altceva decât să latre (marea majoritatea a lor). În afară de proteste şi reclamaţii, nimic constructiv. Eu, contribuabil la bugetul de stat şi local, nu sunt de acord ca o parte din banii primăriei să fie folosiţi pentru a hrăni şi adăposti câini vagabonzi. În condiţiile în care sunt oameni care trăiesc pe străzi! Da, eutanasierea este o soluţie, în condiţiile în care câinii nu-şi găsesc stăpân. Nu sunt o rasă pe cale de dispariţie, pot fi focar de infecţii şi, până la urmă, este lupta pentru supravieţuire.

ONG-urile ar trebui (că de aia se luptă pentru o cauză, nu?) să ia problema în mâini şi să vină cu soluţii coerente. Să construiască adăposturi, să hrănească patrupedele, să le sterilizeze, să le adune de pe străzi. Pot accesa fonduri, se pot ocupa de problemă. Nu să urle către primării să sterilizeze câinii şi să-i readucă apoi în mediul de unde au fost luaţi.

Dar, până la soluţionarea acestei probleme (în cazul în care se va găsi o soluţie, desigur), gândiţi-vă serios la ce cuvinte să folosiţi pentru a-i convinge pe patrupezii sceleraţi care v-ar putea încolţi că nu e deloc frumos ceea ce fac.

No ham, no miau

• Promo, Se întâmplă la ei •

Că bucătăria chinezească este una din cele mai diversificate dar şi cele mai bizare bucătării ale planetei nu mai este un secret. Nu ştiu în ce măsură s-ar mai mira cineva dacă într-un restaurant chinezesc, în loc de pătrunjel, chelnerul i-ar presăra peste supă mustăţi de pisică tigrată sau prepuţuri de fetuşi de hamsteri eşuaţi prin labirint, la fel cum nu ştiu dacă cineva ar mai rămâne perplex în cazul în care ar afla că micuţii asiatici ar fi capabili să jupoaie purecele de tundră pentru a condimenta cu învelişul său salata de mormoloci sau să colecteze transpiraţia unui vierme inelat şi să o servească numai la ocazii speciale, socotind-o drept o delicatesă de lux.

Nu în acelaşi registru se încadrează şi ultima noutate din domeniul culinar venită de pe îndepărtatele meleaguri ale Chinei. Aflăm astfel că odată cu intrarea în vigoare a primei legi de protecţie a animalelor, câinii şi pisicile ar putea fi excluse de pe meniurile restaurantelor, punându-se capăt în acest fel unei tradiţii milenare.

Trebuie să recunoaştem că o astfel de măsură loveşte poporul chinez exact în măruntaiele lui. Păi un chinez care nu mănâncă câini şi pisici este ca un scoţian treaz, un brazilian care îşi dă cu stângul în dreptul, un neamţ care lucrează la Renault sau un bulgar fără provizii de castraveţi muraţi pentru iarnă.

În cazul în care o astfel de lege va fi promulgată, restaurantelor chinezeşti de profil nu le mai rămâne de făcut decât un singur lucru şi anume să încheie cât mai rapid parteneriate cu cabinetele vetelinare. De ce? Pentru că nu cred că o lege ar putea interzice şi servirea fuduliilor de motani sau de dulăi proaspăt castraţi la o garnitură de viermuşi sau la o salată de gândăcei agitaţi.

Trafic cu eleve la ora de istorie

• Brusturi media •

 

Încadrarea materialelor controversate în paginile publicaţiilor de scandal atrag de la sine corecţii aplicate protagoniştilor surprinşi în diversele posturi dătătoare de mare rating. Un lucru firesc, atâta vreme cât prejudiciul de imagine rămâne o coardă extrem de sensibilă, mai ales într-o societatea în care valorile tradiţionale, condimentate în exces cu smânţă de bun simţ, sunt încă îngurgitate fără prea multe sughiţuri.

Subiectele încinse vând ziarul iar aşa-zişii duşmani ai moralităţii suportă, într-un mod mai mult sau mai puţin justificat, consecinţele faptelor de multe ori săvârşite, nu de puţine ori închipuite.

Devine însă iritant atunci când publicaţii precum Cancan pozează în străjeri ai moralitaţii. Carevasăzică, dupa ce CANCAN a publicat fotografiile elevelor din Arad care s-au sarutat patimas in timpul orei de istorie, sub privirile amuzate ale profesoarei, conducerea scolii a hotarat pedepsirea protagonistelor si a colegilor care le-au fotografiat. Noroc cu Cancan că altfel fetele sigur ar fi luat premiul anului pentru cel mai pasional sărut.

Nu, nu este un lucru deloc la locul lui ca o asemenea scenă să se consume în faţa unei săli de clase cu tot cu profesoară amuzată la catedră. Iar valul de reacţii şi sancţiunile survenite ulterior sunt fireşti şi necesare. Da’ vă doare pă voi la bască dă derapajele etice ale poporului… Asta-i fix pâinea ce-o mâncaţi.

Ar fi o ditamai franzela de halit dacă aţi afla, de exemplu, că imortalizarea momentului a fost comandată de însăşi profa de istorie, care, după un eşec într-o relaţie cu o elevă de a XI-a, a prins drag de una din fetele ăstea două şi a ţinut morţişi să o posede, dacă nu împreună cu directoarea liceului în cursul orei de matematică, măcar în poze.

Una peste alta, că e în pat, în bancă sau la tablă în timpul orei de istorie, sistemul actual de învăţământ devine tot mai incitant. Când eram mai mic, orice nene mă sfătuia să ung şcoala cu untură ca să o mănânce câinii. Păi la câte pisicuţe jucăuşe se zbenguie astăzi prin şcoli, s-a dus dracului cu apetitul câinilor pentru cărămidă. Apropo, ştiţi bancul ăla cu cărămida?