Baia de prostime

Ţrrr!

-Da, să trăiţi!

-Boc, iar ai fost la coasă?

-Da, păi…

-Băh, eu nu ţi-am zis să te duci la coasă! Am zis să mergi printre oameni, să dai mâna cu ei!

-Păi…

-Cine vine să dea mâna cu tine, Boc, dacă ai coasa în mână?

-Au fost…

-Ce au fost, băh? Nişte găozari care oricum votează cu PSD! Îţi dai seama ce prost eşti, băh?

-Vă rog…

-Ăia dau cu ştampila în prostănac şi tu le coseşti iarba! Hă, hă, hă, mai lipsea Ridzi, băh, să cânte pe o scenă în spate şi Androneasca să-ţi facă de mâncare la grătar, hă, hă, hă!

-Nu-i aşa…

-Ce nu-i aşa, băh? Păi, eu mă duc să mă fluiere bozgorii şi tu ce faci, Boc?

-Păi, da, da’ românii au rămas impresionaţi…

-Impresionat am rămas eu de palincă, Boc! Între noi fie vorba, e foc!

-Da, da!

-Taci, Boc! Data viitoare când mai ai chef de coasă, vii la Cotroceni şi-ţi dau eu de lucru! De acum înainte te duci la festivaluri, la tineri şi stai între oameni!

-Da, dar…

-Dar ce?

-Păi, ştiţi, mi-e frică…Dacă mai aruncă cu ouă în mine?

-Hă, hă, hă, băh Boc, da’ naiv mai eşti! Aruncă SPP-iştii dacă le spun eu, băh! Şi dacă mai dai cu coasa, o să te facă omletă, Boc!

-Am înţeles…

-Şi să vezi ce-i fac eu lu’ Udrea, că umblă brambura pe la festivalurile de jazz. La o horă, ceva, nu-i mai place. Să se zbenguie un pic, aşa cum făcea la palat, de-i săreau piepţii de bucurie. Of, Boc, ce vremuri! Şi cum venea ea vara de afară, la aerul condiţionat din cabinet…

-Să trăiţi, nu e cazul…

-Da, Boc, aşa e! Nu e cazul să mă îngrijorez. O sun acum şi ne potrivim următoarea vizită! Undeva, pe la munte, la un hotel al lui Cocoş! Să discutăm de tichetele alea!

-Hi, hi, ce tare…

-Tare, băh, Boc, ca un lup de mare!

-Da, aşa e.

-A-propos, pe aia cu lupul o ştii?

-Ce anume?

-Poanta, Boc, că doar nu povestea lui Colţ Alb! O ştii?

-Nu…Trebuie să întreb eu ceva?

-Nu, Boc, nu e ca aia cu Marean. O ştii sau nu?

-Pe aia cu Marean?

-Boc, te pleznesc!

-Hi, hi! Mă scuzaţi, nu o ştiu. Pe aia cu lupul.

-Sigur, Boc?

-Sigur, sigur.

-Bine, poate nu râzi. Fii atent aici. Noo, nu o zic, băh.

-Vă rog, vă rog, vreau să râd!

-Nu o zic, Boc, că era şi cu Udrea şi nu e treaba ta!

-Măcar alta, mai ştiţi?

-Boc, fie! Îţi zic alta că-mi eşti simpatic şi glumele mele sunt cele mai tari. Pe aia cu coasa o ştii?

-ăăă, nu.

-Boc dă cu coasa,  poporul nu ia casa, hă, hă, hă!

Clanc!

Domnul cu coasa

boc_coasaÎn ultima perioadă, ăla mic din fruntea guvernului a devenit foarte activ. Ştie prea bine de la mentorul său politic că pentru a câştiga capital de imagine trebuie în primul rând să te afişezi în public. E nevoie să te expui constant şi în ipostaze cât mai inedite. Iar dacă aceste ipostaze se întâmplă să scoată în evidenţă viaţa de zi cu zi a omului simplu, voalat politic dar care pune ştampila, şansele să-i induci un plus de simpatie sunt destul de mari. Până la câştigarea votului nu mai rămâne decât un mic pas.

Pe acelaşi principiu, vinerea trecută, Emil Boc s-a lepădat de sacoul de prim ministru  şi s-a pus să-şi demonstreze virtuozitatea în proba de coasă, în cadrul unei vizite de lucru efectuate la Feteşti.  Când a înşfăcat coasa, membrii delegaţiei s-au dat imediat la o parte ca şi cum un copil mai neastâmpărat şi fără prea mult discernământ ar fi pus mâna pe un obiect periculos cu care ar fi putut face rău celor din jur. Dar imediat ce micuţul Boc a început să secere iarba sub soarele arzător al Bărăganului mai ceva ca fondurile guvernamentale, a şi reuşit să-i impresioneze pe cei prezenţi cu mişcările sale ferme, dobândite aşa cum însuşi a declarat în douăzeci de ani de experienţă, în ciuda faptului că respectiva coasă avea coada mai înaltă decât coasa lui preferată de la Cluj.  De lipsit, nu au lipsit nici  aşa-zisele schimburi de replici dintre premier şi ziarişti, destul de cumpătate din partea reprezentanţilor media, câtă vreme cel care deţinea controlul pe orizontală era premierul.

Până una alta, nu este nimic rău în faptul că un politician şi în acelaşi timp un intelectual îşi aduce aminte de unde a plecat, nefiindu-i ruşine să-şi recunoască obârşiile. Dar când eşti înconjurat de atâţia ziarişti, nostalgia acelor vremuri nu prea trece camera, iar scena se simte clar că este una fabricată. Mă întreb dacă nu cumva s-au făcut şi repetiţii pentru această reprezentaţie.

Acum că şi-a adjudecat şi titlul de prim cosaş al ţării, frumos ar fi ca membrii guvernului să îi dea cadou primului ministru Boc o lamă de coasă de colecţie, alături de un set de zece gresii de mărimi variate pentru a cosi ciucuraşii covorului roşu de la Cotroceni. O să aibă ceva de treabă…