Fiul cel mare al primarului din Deta a susţinut în faţa magistraţilor Tribunalului Timiş că nu ştia că este urmărit pentru că nu se uita la televizor.

Revista Cioburi vă prezintă în exclusivitate un fragment din declaraţiile susţinute de acuzat în faţa judecătorilor în care acesta a explicat că nu a fost vorba de nicio sustragere din faţa legii ci doar de o altă farsă a soartei.

“Am renunţat de multă vreme să mă uit la televizor. Sunt sătul de intoxicările din media românească. Mi-am reziliat contractul la cablu de mai bine de trei ani. Nici computerul nu mă mai atrage. Internetul ispiteşte. Eu sunt mai conservator. Decât să îmi pierd vremea urmărind toate mizeriile mai bine citesc o carte. Mai scap câte o oră la televizor sâmbăta, când trec pe la domnul Fieraru să-mi ascut săbiile. Dar şi atunci mă uit doar pe History. Săptămâna trecută, m-am luat cu lectura şi nici nu mi-am dat seama cum a zburat timpul. M-am încuiat în casă, mi-am închis telefonul şi nu m-a mai interesat nimic din ce se întâmplă afară. În cinci zile am devorat Fraţii Karamian a lui Tolstoievski şi am studiat din scoarţă-n scoarţă un curs de cehă a lui Cehov. Am supravieţuit doar cu icre negre, vin vechi şi cafea din excremente de pisică. Pâinea ce-a fost proaspătă, dar şi asta doar în prima zi. Apoi m-am apucat de scris. Sunt mai bine de zece ani de când lucrez la cartea mea de vizită. Vreau să devin, dacă nu un infractor, măcar un scriitor notoriu. E greu, dar am răbdare. Am învăţat asta încă de pe vremea când eram la facultate. Dacă nu mi s-ar fi stricat maşina de scris nici n-aş fi ieşit din casă. Am parcat-o lângă singura canapea veche şi prăfuită din colecţia Ludovic al XIV-lea şi am acroşat-o din greşeală când mă duceam la toaletă. Nu mai bătea punctul. Nu puteam să mai continui aşa. Era prea riscant. În meseria asta trebuie să ştii când să te opreşti. Doar asta m-a scos afară din casă. Când m-au săltat nici n-am ştiut despre ce e vorba. Sunt acuzat că am tăiat cu sabia nişte indivizi. E doar o neînţelegere. Eu n-am vrut decât să le dau un autograf mai special. Precum Zorro. De unde să ştiu eu că sunt căutat de poliţie dacă am stat izolat de lume?! Este mâna implacabilă a soartei. Împărtăşesc destinul tragic al unui erou dintr-un roman rusesc.”