Să iubim competiţia fără să ne întrecem cu gluma

Euro 2008 e la o pasa scurta de noi. Pasa buna, pasa proasta… vom vedea.

Dupa ce sortii ne-au pus la grea incercare, periplul tricolorilor in Elvetia si Austria imi pare de fapt o excursie relaxanta dupa un sezon epuizant. Grupa mortii, grupa sortii, grupa Fortzei sau a oricui ar fi ea, a socotit-o pe Romania noastra drept a patra favorita si ultima in lupta pentru accederea in sferturi. Cu adversari de anvergura Italiei, Frantei sau chiar si Olandei s-a cam scuturat podiumul de noi. Parca am picat mai rau decat ar fi putut pica o echipa romaneasca in grupele Champions League. N-are legatura, dar cred ca are acelasi efect: necalificarea.

Un om de fotbal obscur a declarat pe sticla, nu stiu daca dupa o sticla sau doua, ca intr-un meci de fotbal exista trei posibilitati: sa castigi, sa faci egal sau sa pierzi. In baza acestei afirmatii si in baza ideii de fotbal si de competitie in sine, avem sanse. Daca Chivu pune umarul la bataie, iar Mutu, Marica si Lobont renunta la Pepsi, nu pentru Coca :D ci pentru sucuri naturale cu pulpa de portocala, nu de cantareata pop, atunci avem sanse.

Cand nu e nimic de pierdut, cand nu exista o miza palpabila, cand toti jucatorii joaca detasat si pun in practica pe teren sfaturile strategului Piti, cand pana si Banel poate pasa linistit la portar, atunci… cine stie, poate se infaptuieste minunea.

Dar de aici pana la a aspira la trofeul de campion european, cum au declarat unii dintre componentii lotului national, e cale lunga, flacai. Sa-i spuneti asta lu’ Mutu! Sa ne vedem lungul ghetei inainte sa sutam bombe d-astea in public.

Treaca-mearga ce-o fi, eu oricum o sa-mi fac rezervele de bere, alune si injuraturi cu nabadai pentru cele cel putin trei meciuri, sper cat mai intesate de goluri si ratari cu goluri in stomac.

Hai Romania! Hai porumbeii! Ne vedem la Universitate… la anticariat.