Ora de educaţie metafizică – Dihotomia lui Zenon în viziunea lui Ştefan cel Mare

De Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnitorul moldovean care futea în draci toate virginele de la Milcov pân’ la Nistru, ştie toată suflarea românească, de la cerşetorul kilometrului zero până la emigrantul ce şi-a propus că uite tot ce e românesc apucând spre oricare din colţurile lumii.

Domnia sa de aproape cincizeci de ani a rămas profund întipărită în memoria urmaşilor-urmaşilor-urmaşilor-şamd săi, îmbogăţind deopotrivă cărţile de istorie, recuzita teatrelor sau indinspensabilul sentiment de naţionalism.

Îl ştim cu toţii trecând drept domnitorul mic la stat şi mare la sfat care n-a prea plecat capul în faţa turcilor, iar dacă l-a plecat a făcut-o de mult mai puţine ori decât fiecare din muierile de prăsilă ale voievodatului său au îngenunchiat în faţa Măriei Sale. Dar dacă există şi alte laturi ale marelui domn al Moldovei pe care istoria nu le-a scos încă la iveală?

Nu cu mult timp în urmă Revista Cioburi a intrat în posesia unor scrieri îngălbenite de vreme care atestă întocmai una din laturile necunoscute ale domnitorului la care făceam referire şi mai sus. Le-am supus testului cu carbon, expertizei grafologice şi testului Papanicolau. Nu mai există niciun dubliu. Documentele sunt scrise de însuşi Măria Sa şi datează din ultima perioadă a vieţii sale, cam pe l-Apusul de Soare, când libidoul şi setea de vin au lăsat loc fanteziilor sexuale şi setei de cunoaştere.

Este bine cunoscut hobby-ul domnitorului de a sui în vârful unui deal de unde să slobozească din arcu-i încordat de braţele-i vânjoase câte o săgeată jos, în vale, ca apoi să construiască în locul în care săgeata muşcă pământul (sau ce-o muşca) câte-o mănăstire. Ei bine, documentele cu pricina ne scot în evidenţă un  Ştefan cel Mare  (domnitorul, nu bulevardul )  în aceeaşi postură de mare arcaş dar având un scop cu totul inedit şi anume să demonstreze Dihotomia lui Zenon – o ştiţi, aia cu săgeata care se mişcă stând practic pe loc.

Urmăriţi mai jos schiţa cea mai reprezentativă şi convingeţi-vă singuri cum ştiau strămoşii noştri să îmbine utilul cu plăcutul.

Legenda continuă. De la A”’ la infinit…

Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A)

   “Manelele are linii melodice foarte melodioase şi foarte bine gândite ca şi conţinut pe linie melodică. Iar pentru cei care nu iubesc manelele, eu nu am nimic cu nimeni, dar ar trebui să fie lăsaţi în pace şi cei care ascultă manele, să nu mai fie acuzaţi că dacă asculţi manele eşti ţigan”, a spus Guţă citat din preaminunatul ziar Click.

    Matematic, pentru o mică demonstraţie vom folosi Teorema Fundamentală a Asemănării (T.F.A) varianta Pinguin.

   Luăm una bucată triunghi ABC  – denumit generic Manelişti. În punctul A se află guru maneliştilor – Guţă . Astfel, dacă ducem o paralelă la latura (BC), atunci cele două triunghiuri sunt asemănătoare.  Numim latura MN linia de fineţe melodică  dintre maneliştii columbieni şi restul maneliştilor.  Aceasta linie fină, nu face decât să demonstreze că sunt la fel. Arapini sau nu, oriunde am muta fineţea în planul ABC tot manelişti sunt. Doar dacă extrapolăm şi mutăm punctele M si N în locul B si C, atunci totul se va tulbura.

    Un caz aparte ar fi cel al celor care ascultă manele obligaţi de decibelii şi nesimţirea celor care aparţin suprafeţei ABC. În acest caz, dacă asculţi manele nu înseamnă că eşti ţigan şi nici manelist. Eşti doar cu nervii întinşi la maxim. Şi DA, ar trebui să fim lăsaţi în pace!.

 

Pinguinulfurios.

 

TFA - P