Interviu cu Dumnezeu

• Aberația de intelect, Interviu, Promo •

Revista Cioburi: Bună ziua! De ce aţi acceptat un asemenea interviu?
Dumnezeu: Pentru că vreau să-mi fac auzită vocea în linişte. Că pe la voi prin biserică, abia dacă mă mai aud de sporovăitul babelor.

RC: Cum vă mai înţelegeţi cu Biserica, în speţă cu Biserica Ortodoxă?
D-zeu: Ei mă înţeleg cum vor, eu îi înţeleg din ce în ce mai puţin… E o relaţie destul de plafonată, uzată de trecerea anilor, dar supravieţuim…

RC: Dumneavoastră aveţi părinţi?
D-zeu: Amice, tu crezi că stai de vorbă cu Adrian Păunescu? Sau cum?

RC: Nu, nu... Dar, de exemplu, cum i-aţi înlăturat pe zei? Că ei cică i-au dat jos pe  titani cu scandal mare.  A fost sau n-a fost lovitură de stat când aţi venit la conducere?
D-zeu: Ce întrebare e asta? Tu crezi că eu mai am nevoie să preiau vreo putere? Şi ca să lămurim odată pentru totdeauna chesteiunea asta cu zeii. Pe zei tot eu i-am promovat. Vroiam să stau şi eu liniştit o vreme. Aveam şi eu nevoie de o pauză. Poţi să înţelegi asta?

RC: Da, vă cred, na… Dar d-voastră răspundeţi doar de Pământ sau de tot Universul? Extratereştrii  intră tot sub jurisdicţia d-voastră?
D-zeu: Mă, voi încă mai credeţi că mi-am deschis universul ăsta doar pentru voi?

RC: Dar cum e cu treaba cu extratereştrii ăştia antici că ne-au înnebunit cei de la History?
D-zeu: Ce să zic… Dacă le-au dat de urme ăia de la History şi nici măcar ăia de la Discovery Investigation, înseamnă că au fost nişte diletanţi.

RC: Cum îl mai suportaţi pe Becali ăsta?
D-zeu: Becali are câte o revelaţie ori de câte ori mă băs. Nu mă deranjează să ştiu că flatulaţia mea poate fi percepută ca o atingere divină de un muritor.

RC: Ion Iliescu v-a  rugat vreodată  ceva?
D-zeu: Da. M-a rugat să-l las în pace.

RC: Ce înseamnă să-l căutăm pe Dumnezeu în noi înşine?
D-zeu: N-am cum să-ţi răspund la o asemenea întrebare. E ca şi cum m-aş da de gol.

RC: Ce e dincolo de moarte? D-voastră credeţi  în reîncarnare?
D-zeu: Iar vrei să mă provoci. Eşti chiar aşa curios să afli?

RC: A, nu, lăsaţi, lăsaţi. Dar că tot veni vorba, aveţi o listă cu condiţiile de accedere în Rai?
D-zeu: Nu pot să intru în detalii pe o asemenea chestiune. E confidenţial. Dacă oamenii ar şti răspunsul la o întrebare ca asta, în 50 de ani Iadul ar da faliment.

RC: De ce ne-aţi dat liberul arbitru?
D-zeu: Pentru că mă plictiseam de moarte şi am zis să mă mai distrez şi eu. Habar n-ai cât de plictisitoare sunt glumele sfinţilor.

RC: Care-a fost treaba cu fiul d-voastră,  Iisus? S-a întors sau nu acasă?
D-zeu: Sunt chestiuni personale pe care n-aș vrea să le comentez.

RC: Dar ce le ziceţi, de exemplu, evreilor când ajung la dumneavoastră?  “Păi bine mă, ce-aţi avut cu fiu-miu?” Sau cum procedaţi?
D-zeu: Bag de seamă că vrei să faci pe creştinul cu mine.

RC: Cu fundamentaliştii arabi şi cu zecile de virgine primite după moarte, cum e? E la bune sau e doar aşa, de marketing, să vă faceţi clienţi?
D-zeu: Hai mă, fii serios! Următoarea întrebare.

RC: Ce-aţi avut cu dinozaurii? De ce i-aţi omorât?
D-zeu: A fost pur şi simplu un accident. Mi-a scăpat un muc exact unde nu trebuie.

RC: Patriarhul Daniel sau Papa Francisc?
D-zeu: Papa Francisc că promite mai mult. Că săracul Daniel…

RC: Psalmii bisericeşti sau rock’n’roll-ul?
D-zeu: Ambele. Una la muncă, cealaltă la distracţie.

RC: Bon Jovi sau ZZ Top?
D-zeu: ZZ Top. Întotdeauna mi-am dorit să am o barbă ca a lor.

RC: În final, un mesaj pentru fani?
D-zeu: V-aştept pe la mine.

Acest intreviu ar fi păcat să fie adevărat.

Eliberarea unui Becali

• Politica e un pornostar, Promo •

Cum bine se ştie deja, la sfârşitul săptămânii trecute Gigi Becali a fost eliberat sub control judiciar. Un lucru bun dacă e să ţinem seama că de Paşte omul şi-a ciocnit creştineşte ouăle în familie.

Se pare, după cum a reieşit şi din declaraţiile sale date imediat ce a fost pus în libertate şi asaltat de zecile de reporteri înfometaţi de senzaţional, că în timpul şederii după gratii, Becali a continuat să primească sistematic semnale de la Domnul. Domnul nostru cel de toate zilele, Domnul nostru cel cu majoritatea voturilor… nu se ştie. Cert este că plasarea sa în rândul celor liberi în Vinerea Mare a desprimăvărat în capul berbecului rătăcit, George Becali, o componentă mistică extrem de pronunţată.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Tribunalul Bucureşti ar fi respins vineri recursul cu privire la punerea în libertate a lui Gigi Becali, revenind asupra acestei decizii o zi mai târziu şi aprobând in extremis eliberarea acestuia pentru sâmbătă seara? Ce sentiment ar fi încercat oierul Gheorghe dacă ar fi păşit pragul celulei de detenţie, întru eliberare, îndată ce prima zi de Paşte şi-ar fi intrat în drepturi? N-ar fi fost, vorba lu’ Badea, “Dumnezeu”!?

Revenind cu picioarele pe pământ sau, mai bine spus, revenind cu picioarele în mocirla din Pipera, ar trebui menţionat totuşi că scenariul de mai sus nu este decât o altă răutate dusă la extrem, mai ales că protagonistul însuşi a dezminţit zvonurile conform cărora s-ar fi erijat într-o altă instanţă a lui Iisus.

Până la urmă, râdem, glumim… dar nu ştiu de ce am eu impresia că războinicul are deja un nou Dumnezeu. ‘trăiţi! Ordonaţi!

Sursă poză: www.mediafax.ro

Credincios pentru o zi

• Frustrări din cartier •

Statisticile spun că, în România, aproape 90% din popor are încredere în cele bisericesti. Acest lucru se poate observa privind stoicismul cu care mulţimile înfruntă oboseala şi temperaturile de afară, aşteptând să atingă moaştele vreunui sfânt sau vreunei sfinte.Pioşenia devine o stare prioritară şi generală. Ştergerea listei de păcate este determinantă pentru a sacrifica ore întregi la călcatul în picioare. Transa colectivă îşi aşteaptă clientela, promiţând duhovnic iertare. Vom fi mai buni, vom respecta poruncile. Dumnezeu ne iartă, ne ajută.

A doua zi vânzătoarea de cartofi se întoarce la galantar, măsluind kilogramele. Şoferul de taxi revine în cursă, înjurând de toţi sfinţii. Muncitorul se întoarce pe şantier, furând material şi timp de lucru. Politicianul înşeală mai departe. Lista păcătoasă îşi primeşte umplutura, aşteptând următorul sfânt. Atunci vom fi mai buni, vom respecta poruncile. Uneori, nici atunci.

Providenţă preferenţială

• Idei fertile •

Seara trecută, pe când stăteam cu mintea picior peste picior, aşteptând ca materia-mi cenuşie, împachetată în cutia craniană, să fete o idee fertilă, m-a fulgerat un gând ce mi-a aprins în minte următoarea întrebare: dincolo de viaţă, providenţa dispune de vreun organism divin care să funcţioneze ca un soi de birou de emigrări?

Adică, odată ajuns dincolo, un reprezentant al biroului de emigrări să te întâmpine cu un pix şi un formular tip şi să te îndrume pios să completezi rubrica cu data şi locul naşterii, rubrica cu data şi locul transcenderii, cauzele ce te-au adus acolo, secţiunea cu fapte bune, secţiunea cu fapte rele, religia la care vrei să te încadrezi, semnătura şi data. Apoi, iei loc pe un norişor şi aştepţi decizia instanţei supreme. Nu cred că mai e nevoie şi de bon de ordine pentru că şi aşa nu toată lumea se înghesuie să ajungă într-acolo.