12 lucruri despre nunta lui EBA


– La nuntă nu au fost artificii pentru că niciun pirotehnist nu s-a încumetat să apară într-o companie dominată de experți în tunuri

– Doi invitați romi au reușit să intre în aria securizată cu o remorcă în care se aflau doi cai albi, după ce le-au spus sepepiștilor că bolidul  lor are tracțiune pe spate

– Deși sepepiștii s-au prins de miștoul fin, nu i-au lăsat să intre până nu au chemat un veterinar care a confirmat că niciunul dintre cabaline nu e cal troian

– Aceași doi romi au fost dați afară cu puțin timp înaintea miezului nopții pe motiv că intenționau să fure mireasa

– Vasile Blaga a venit la petrecere cu autocarul. Cel mai probabil, liderul PDL a venit direct de la o simulare electorală

– Adrian Videanu a dat cel mai mic dar, în schimb a dat o șpagă pe măsură

– În loc de candelabre, cortul în care s-a desfășurat evenimentul a fost dotat cu Flăcări ale Democrației

– Familia Băsescu și cavalerul de onoare, celebrul Poponeț, au avut mesele situate undeva mai în fund

– Elena Udrea și-a făcut singură o dedicație care a impresionat-o foarte mult

– Emil Boc nu a reușit să o felicite pe EBA, sărutând-o pe obraz, pentru că nu a ajuns din cauza crinolinei

– După ce s-a furat mireasa, DIICOT a intervenit în forță și a recuperat-o într-un timp record. Făptașii riscă până la douăzeci de ani de închisoare

– Nuntașii le-au urat mirilor “Case de piatră”

 

Haz de necaz idiot

Se spune că românul face haz de necaz şi că această atitudine l-a ajutat să treacă cu brio peste secolele pline de frământări politice şi sociale. Mentalitatea hazului de necaz s-a impregnat atât de bine printre neuronii retarzi ai poporului încât, astăzi, locuitorii spaţiului mioritic (ce literar sună, noo?) reuşesc să transforme eficient tot ceea ce este anormal peste graniţă în chestiuni normale şi odihnitoare pentru materia cenuşie. A face haz de necaz înseamnă pasivitate şi resemnare în faţa fatalităţii (şi nu numai), acceptând tacit ca singură armă râsul. Şi mult râs duce, până la urmă, la plâns.

Primele exemple care îmi vin în cap sunt celebrele şi tristele greşeli de exprimare ale unor oameni care au fost puşi de unii români să le reprezinte interesele. Mă rog, definiţia cuvântului nu este profund înţeleasă de o mare plajă a acestor alegători. Revenind, mi-aduc aminte cu greaţă de gibonul peste giboni Vanghelie, zis Marean, acest stăpân al inelelor de logodnă cu mafia de orice fel, care a gafat-o în public, prima dată cu „almanahe”. În mod normal, într-o ţară normală (a-propos, România este o ţară?), indivizi ca acesta nu aveau ce să caute pe scena politică, cel puţin nu la acest nivel. A dranjat pe cineva acest lucru, şi-a pus ţopârlanul de rând problema că un analfabet a ajuns să îmbuce din greu banul public, sub pretextul conducerii unei primării de cacao? Noooo. Toată lumea a râs, s-a prăpădit bălind de greşeala omului, trecând-o mai apoi în normalitate. Unii cu siguranţă şi-au pus la un moment dat problema dacă nu cumva „almanahe” este termenul corect. Iar viaţa a curs nestingherită mai departe…

Sărind câţiva ani mai departe, ajungem la o altă celebritate a scenei cu reprezentaţie de bordel româneşti, respectiv cea politică. Cine nu o ştie măcar la botox, scuze, buze, pe d-ra Băsescu Elena? Da, EBA. Discursul domniei sale, ameţitor de ambiguu şi diafan a forţat până la supraîncălzire neuronul pudrat cu prafuri scumpe şi loţiuni de firmă astfel încât nu a fost greu să iasă în eter termenul „succesuri”. Şi dă-i, şi râzi…Cu presa în frunte,  poporul a taxat nesemnificativ şi această scăpare, catalogând-o, într-un final, în ceaslovul chestiunilor cotidiene şi uşor de trecut. Dovadă şi locul de europarlamentar al duduii.

Să mai numim pe domnii Constantinescu Nicuşor, domnul cu o deosebită plăcere de a dormi în intersecţii, de domnul Băsescu, tatăl lor în toate cele, domnul Geoană, domnii parlamentari, surprinşi în ipostaze din cele mai amuzante (făcând biluţe, dormind în linişte pe fotoliile scumpe din Parlament, citind reviste cu ţâţe pe copertă, scărpinându-se cu sictir pe la coaie), pe orice Dorel care provoacă o pană de curent la tot cartierul, pe analfabeţii de lângă noi care formează generaţiile următoare? Are rost să-i punem pe toţi aceşti actori de comedie într-o lumină proastă atât timp cât poporul se amuză pe seama lor, nebăgând de seamă căcatul în care se afundă? Păi, ce, să fiu apoi ăla negativistul şi fără simţ al umorului? Nu mai bine îmi văd de treaba mea şi îmi cumpăr un bilet dus Noua Zeelandă?

EBA+PD-L egal LOVE(le)

-Alo!

-Bă, îmbrăcarea!

-Ah…Da, acum, să trăiţi!

-Hai, bă, că apari la televiziune într-o oră.

-Păi, cum?

-Bă, Boc, comentezi? Vine Elena, bă!

-Cum, nu e cu Cocoş?

-Bă, Boc, bă…Iar eşti la apă! Ha, ha, ha! Ce glume am…Elena mea, bă!

-Păi, nu înţeleg, nu-i şi a dvs.?

-Boc, dormi??

-Aaa, aia mică..Pardon, fiica dvs., mă scuzaţi…Da, da, o primim.

-Ha, ha, ha, auzi..Pai, nu aşa ne fu vorba? Nu tu o primeşti, bă, Boc. Partidul o primeşte. Hai, scoală!

-Da, acum…

-V-a făcut, bă. Vezi, când vine pe scări, să râzi..Ştii tu, cum râzi, aşa, ca prostu’. Şi s-o pupi. Da’ să fi bărbierit, c-o zgârii.

-Da, normal. Tot timpul sunt bărbierit la tv.

-Hai, bă, lasă vrăjeala…Vezi să nu întârzii.

-Nu, acum plec. Da’ de la ce televiziuni vin? Cu cine aţi vorbit?

-Hai, bă, că nu e treaba ta. Cu Vântu am vorbit, cu cine oi vrea?

-Da, normal, hi, hi…

-Şi vezi, când îi dai foaia de adeziune, să-i dai şi Parkerul ăla de ţi l-am dat eu când am plecat, să semneze. Şi să nu o întrebi multe, că-i obosită săraca. Ştii tu, campania…

-Da, şefu, normal. Dacă vreţi, îmi puteţi spune ce întrebări să întreb…

-Bă, da’ varză eşti, hă, hă. Ea o să te întrebe prima, bă, Boc. Şi tu trebuie să zici da.

-Pot să-i spun „bine ai revenit acasă”?

-Da, bă, Boc, poţi. Că oricum n-a plecat niciodată. Hai, vezi cum te prezinţi. Ce mişto fac iar de prostănac, hă, hă!

-Da, hi, hi..

-Boc!

-Da…

-Bă, să nu faci circ! Că anul ăsta am nevoie de linişte. Hai, că te aşteaptă lumea. Sunt cu ochii cruciş pe tine! Ha, ha, ce jocuri de cuvinte fac, bă, Boc..

-Da, să trăiţi. Am plecat.

-Pa, bă.

Ca de obicei, se întâmplă circ, bufoni, vrăjeală. Unt rânced pe pâine mucegăită. Încă o dată, mi-am întărit convingerea de a nu vota. Este o formă de atitudine, până la urmă. Ce are, nu e bună?

Cu ştirile la zid

tv1Zi de zi, săptămână de săptămână, lucruri se întâmplă. Lumea românească furnizează neobosită noi şi noi subiecte îmbrăcând aceleaşi vechi tipare. Ciclul se repetă, regăsind aceiaşi ochi nesătui, aceleaşi urechi avide să afle şi mai mult, aceeaşi foame de senzaţional.
Iată, spre exemplu, câteva din picanteriile acestui sfârşit de săptămână…

Luis Lazarus şi Oana Zăvoranu, doi foşti vizitatori ai aceleaşi garsoniere, deveniţi între timp actuali colegi de Kanal D, s-au trezit fiind la cuţite pe motivul că Justiţiarului Lazarus – omul gata să ciuruiască lumea cu camera de filmat – i s-ar fi blegit audienţa de când a invitat-o pe drăcoasa divă în emisiunea sa. În replică, realizatoarea de fel mai slobodă la gură, ar fi pretins că chiar şefii de la Kanal D i-au sugerat să revină în emisiunea păgubitului pentru a i-o ridica la loc. Audienţa, adică. Emisiunile Oanei scoală orice leşinătură din pantaloni. Aşadar, sexul se caută. Suntem în grafic. Otevizarea continuă.

Tot din troaca media, de data aceasta pe segmentul Antenelor, am putut urmări cum două dintre figurile marcante ale televiziunii lui Voiculescu, Victor Ciutacu şi Mihaela Rădulescu,  şi-au zburlit orgoliile unul la altul, zguduind armonia din ograda mogulului (ah, pardon, am şi uitat… Mihaela a renunţat deja la prodigioasa sa carieră în televiziune pentru a avea grijă de ăla micul, rămas fără Elan). Şi uite aşa ea l-a făcut ciutac, iar el a spus că ea suferă de sindromul omului care se bagă singur în seamă. Ce-i drept, amândoi au dreptate.

O altă ştire, mai de casă, este că fostul burlac, viitorul tătic, fostul prim-ministru sau din nou tânărul om politic, Petre Roman, s-a recăsătorit vinerea aceasta cu iubita sa Silvia Chifiriuc, într-un cadru extrem de discret. Foarte bine, dom’le! Aşa să îţi tot trăieşti a doua tinereţe. Când văd cu câtă vivacitate este dotat proaspătul însurăţel, mă gândesc că în ritmul ăsta ar mai putea prinde lejer două, trei revoluţii. Revoluţii matrimoniale, desigur.

Şi-acum una în ton cu alegerile: ajunsă cu caravana campaniei până în cartierul Prepeleac din Târgovişte, Elena Băsescu nu s-a sfiit să-şi pună garoafe în păr şi să-şi onduleze formele de fost manechin cu master în ştiinţe politice pe ritmul manelelor cu care eticii romi o întâmpinaseră. Ăsta da truc electoral: să cobori în rândul romilor ca să le furi nişte voturi. Hoaţa rău şi EBA asta. Dar ce nu ar face un politician când vine vorba de un vot în plus!?… Dansează manele, recită discursuri fără noimă, joacă teatru în faţa alegătorilor. Ăsta cabotinaj electoral.

Altfel spus, vara a venit iar soarele stă cu ochii pe noi. Să-i oferim cât mai multe ţâţe şi toane. Românul are nevoie de ele pentru o digestie sănătoasă a grijilor de zi cu zi. Să nu stricăm tabloul cu alte preocupări mai serioase. Vorba aia, nu e bârfa cum e târfa. Până la urmă, şi cei din urnă vor fi cei dintâi.

E,BA nu!

Am urmărit de mai multe ori clipul electoral al Elenei Băsescu turnat s-o călăuzească în campania pentru alegerile europarlamentare. Nu ştiu dacă să mă amuz copios sau să mă întristez. Încă sunt în dubiu.

Fundalul sonor şi primele cadre cu marea cea albastră în spatele sacoului mov mă fac să mă gândesc la un început de dramă siropoasă în care protagonistul îşi deapănă amintirile ce vor releva într-un final destine tragice.

Imediat ce domnişoara politician începe să articuleze primele cuvinte, un gând paralel îmi dezgroapă din memorie modul în care erau spuse replicile în piesele de teatru puse în scenă în faţa clasei la orele de română din liceu, atunci când majoritatea jucătorilor de-a teatru alergau pe lângă registrul personajului de interpretat. Exact aceeaşi alunecare în penibil. Diferenţa este că noi o făceam pentru un zece la română; EBA o face pentru o notă de trecere la europarlamentare.

Clipul mi-a mai ridicat şi alte întrebări. Rog pe EBA, pe cei care i-au montat imaginile sau i-au făurit discursul să răspundă.
1.    De ce nu e uşşşor să te cheme Băsescu? Se pronunţă greu de la botox sau eşti confundată cu fiica preşedintelui?
2.    De ce paşii, nestabiliţi de tăticul, către studiile economice şi masteratul în ştiinţele politice sunt făcuţi anemic înapoi?
3.    Dacă nu a făcut-o până nu a atras-o cariera de fotomodel, asta înseamnă că a fost neatinsă până atunci sau o făcuse şi înainte?
4.    Totodată, cine a avut tupeul să o pună pe fata marinarului tocmai pe lista candidaţilor?
5.    Cine este plecăciosul care îi pupă mâna prinţesei?
6.    Cât de independente sunt puterile sale în raport cu PD-L-ul?

Deşi şi-a învăţat bine replicile, singurul rol care i se potriveşte cel mai bine în politică domnişoarei Băsescu este cel de fata lui tata. Dacă păpuşa va prinde loc în Parlamentul European, îi doresc să fie colegă de bancă cu Chucky, iar alegătorilor săi le urez să-şi numere vocalele pe degete.

În final,  iată şi clipul!