Meserii vechi, accepțiuni noi

• Editorial, Politica e un pornostar •

După alegerile de anul trecut, o parte din electorat a rămas pofund dezamăgită de turnura pe care aranjamentele de pe scena politică au luat-o imediat după aflarea rezultatelor oficiale. O mișcare cu iz de curvăsăraie, girată din plin de președintele Traian Băsescu, omul care a cules în 2004 numeroase voturi anti-PSD. Alianța venită la guvernare în acel moment, avându-l pe Emil Boc în frunte, ca premier, a stârnit numeroase reacții, mai ales din partea celor care erau susținători frivoli fie ai PD-L-ului, fie ai PSD-ului. Prostituția în politică există și fiecare act petrecut pe scena murdară a politicului din România ne dovedește din plin acest lucru.

Mai avem un pic și, iată, se apropie alegerile prezidențiale. Indiferent de cei care aspiră la fotoliul prezidențial, un lucru este cert: drogurile aruncate votanților dependenți de ele vor exista și în acest an. Deja se vorbește de turism electoral, în condițiile în care nici măcar nu a început campania electorală. Oprescu începe să-și anunțe proiecte mărețe la capitală (imaginare, de altfel), știind că cei care inhalează spusele sale îl vor vedea într-o lumină bună. Geoană, Antonescu, chiar și Băsescu sau oricare alt candidat, nu fac altceva decât să arunce doze suficiente (sau nu) pentru a scoate electoratul din starea de sevraj, în care s-a aflat patru ani de zile. Din păcate, există încă oameni dependenți de prafurile aruncate în ochi ale politicienilor.

Zilele trecute, Traian Băsescu anunța că ar fi recomandată legalizarea prostituției, precum și consumul de droguri ușoare. Un gir acordat de instituția prezidențială celor mai vechi și mai pline de mizerie plăgi ale oricărei societăți. Un gest care, făcând o paralelă, acordă statut de normalitate schimburilor pe bani făcute de politicieni dar și a iluziilor vândute sporadic celor din popor. Prostituția și consumul de droguri, extrapolând sensul original semantic al acestora, se găsesc în lumea politică românească aproape în toate ugherele sale. Iar legalizarea se întâmplă deja, din moment ce lumea încă se duce la vot.

Dan Voiculescu este şi el în criză. Criză de electorat.

• Politica e un pornostar •

    Zilele trecute, după ce s-a întins pe canapea somnoros şi ascuţindu-şi ghearele de laterala fotoliului de senator, Dan Voiculescu a căcat o idee în drumul spre lădiţa cu nisip, unde urma să cace altceva. O idee menită, în urma unui vis din noaptea anterioară, probabil, să-l scoată din criza de imagine şi priză la public. Şi cum „priză” este de genul feminin, numai bine de aruncat pe piaţa electorală vrăjeli feministe. Deci, dumnealui a lucrat (sanchi) la un proiect de lege în care se stabileşte numărul de ore lucrate pe zi la numai 6 (şase) pentru purtătoarele, în majoritate, de estrogen, respectiv 30 de ore pe săptămână. Şi apoi trase un pârţ, îndreptându-se către castronul cu Whiskas boabe.
   Pe cât de mult rahat a aruncat în lădiţa cu nisip, pe atât de mult gura nu-i miroase senatorului conservator. Lăsând la o parte lupta pentru egalitate între sexe a pe care au dus-o ani la rândul femelele din specia om, ideea este una incoerentă gândindu-ne la felul cum privesc acest lucru plătitorii de salarii. Păi, inevitabil, remuneraţia primită de doamne şi domnişoare va fi una mai mică, în comparaţie cu cea încasată de masculul speciei, lucru ce ar duce la dezechilibre în cadrul celulei de bază a societăţii. Pe lângă acest aspect, echipele de resurse umane vor evita (să angajeze) pe cât posibil posesoarele de sutien, ceea ce ar fi o descriminare, la bază. Dar dând şi aceste imagini pe fast-forward, ajungem la scena în care lipsesc gospodinele şi bravele crescătoare de puradei. Pauză de publicitate.
   Revenind la filmul prost produs de motan, am aruncat o privire în societatea în care îmi desfăşor activitatea, căutând modelul de mamă care prestează singură-singurică al doilea serviciu după programul de la intreprindere. În mediul urban, acest specimen este pe cale de dispariţie, oricum, şi nu din cauză că timpul muncit la angajator le distruge ultima resursă de putere. Nu. Aşa cum spuneam, societatea modernă oferă multe alte explicaţii şi nu are rost să le expunem aici. Cert este că vânzarea de cratiţe şi oale este din ce în ce mai des susţinută de masculul alpha, uşor transformat într-o versiune beta a bărbatului obişnuit cu spălatul, călcatul şi gătitul. Ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dacă ne gândim că deocamdată nu are instalată şi aplicaţia de alăptat.
   Reîntorcându-ne la natură, observăm în zona rurală un alt tip de sex feminin (este un mod de-a spune, doar), cel obişnuit cu munca la liber alături de sexul masculin, în general obişnuit cu alte tipuri de sex, mai ales animal. Lăsând gluma la o parte, în această zonă nevoia de bani este cu atât mai acută iar dorinţa de a munci este cu atât mai mare. Iar copilaşii au crescut în acest mod de secole. Aici statul ar trebui să intervină pe alte căi, respectiv infrastuctura şcolară, mijloace de transport, profesori competenţi, programe de educaţie a timpului liber, lăsând părinţii să-şi vadă timp de opt ore de treaba lor ca buni plătitori de taxe ce sunt.
   Una peste alta, iniţiativa lui Dan Voiculescu mi se pare una foarte proastă şi care nu are nicio legătură cu societatea actuală. Nu neg faptul că îngrijirea unui copil este anevoioasă dar sunt convins şi de faptul că o mamă ar prefera să muncească cele două ore tocmai pentru a oferi şi baza materială. Iar responsabilităţile în cadrul unei familii se împart, dacă privim către pătura tânără a populaţiei, cea care ar trebui încurajată să procreeze. Iar domnii puşi geană pe fondurile băneşti de orice fel, respectiv guvernanţii şi parlamentarii, ar trebui să urmărească mai atent piedicile puse de angajatori în calea fecundării ovului de către spermatozoid. Evident, mai multe detalii în episodul următor.