Ionesco şi Brâncuşi la un pas să-şi piardă cetăţenia franceză pentru că au fost români

După ce o serie de emisiuni de satiră din media franceză au lansat afirmaţii calomnioase la adresa cetăţenilor români, francezi sunt hotărâţi să adopte măsuri mult mai dure în ceea ce priveşte problema românilor din Franţa.

Un număr semnificativ de francezi au solicitat autorităţilor din Hexagon retragerea cetăţeniei franceze mai multor personalităţi de marcă precum Eugène Ionesco, Constantin Brâncuşi sau Henri Coandă pe motiv că au avut origini româneşti.

„Exodul românilor în patria noastră nu a început de azi, de ieri. Dacă ne-am hotărât să stârpim răul, s-o facem din rădăcini. E inadmisibil ca nişte români să fie aşezaţi pe acelaşi piedestal cu marii oameni de cultură francezi. Dramaturgie mai absurdă ca a lui Ionesco n-am mai văzut iar Brâncuşi e o adevărată pagubă la casa omului. Nici nu vreau să mă gândesc cât material a băgat în Coloana Infinitului… Să nu mai vorbim de Coandă al cărui efect a făcut ca mii de români să sosească zilnic cu avionul la noi în ţară”, a declarat pentru HotMuse Xeno Fobby, un tânăr magrebian sătul să îndure infracţiunile românilor din Franţa.

Autorităţile române nu au rămas indiferente şi au reacţionat prompt la iniţiativa fără precedent a francezilor. „E treaba lor dacă vor să recurgă la astfel de măsuri. După părerea mea, eu cred că acesta este un moment prielnic ca românii să-şi mai recupereze din adevăratele valori”, a declarat pentru aceeaşi sursă citată mai sus ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi.

Partida dintre România şi Franţa sabotată de o familie de cârtiţe

Întâmplare fără precedent în istoria fotbalului modern petrecută ieri seară la inaugurarea National Arena, în timpul partidei dintre România şi Franţa: o familie de cârtiţe şi-a făcut apariţia pe gazon, muşuroaiele lăsate în urmă influenţând considerabil calitatea jocului ambelor echipe.

E păcat că inaugurarea unui astfel de stadion pe care bucureştenii şi românii în general îl meritau a fost perturbată de apariţia unor necuvântătoare. Dacă nu e gazonul bun, nu e bine că nu se investeşte. Dacă e gazonul prea bun, nici aşa nu e bine că atrage cârtiţele. Am alertat deja Poliţia Animalelor pentru demararea unei anchete. Sunt convins că familia de cârtiţe responsabilă pentru acest incident va fi prinsă şi adusă în faţa legii chiar dacă va fi nevoie să se scormonească pe sub tot stadionul”, a declarat pentru ProstSport edilul Capitalei, Sorin Oprescu.

Organizatorii susţin că animalele buclucaşe au început să-şi facă apariţia după ce Marcel Pavel a terminat de interpretat imnul României, fiind atrase de inconfundabila voce a acestuia. „Este absurd să dăm curs unor asemenea speculaţii. Toată lumea ştie că muzica mea este una comercială şi nicidecum una underground. Dacă după ce aş fi cântat eu şi-ar fi făcut apariţia pe teren văcuţa de la Milka aş mai fi zis. Dar nişte cârtiţe?! Nici nu poate fi vorba de aşa ceva….”, a replicat artistul pentru sursa citată mai sus.

Surprinzător, francezii nu pun rezultatul de egalitatea pe seama calităţii gazonului. Meciul era sortit unui rezultat de zero la zero. De fiecare când golul plutea în aer, atmosfera incendiară creată de publicul român a făcut ca acesta să se umple cu o masă de  aer cald şi să se ridice şi mai mult deasupra terenului. În asemenea condiţii erau şanse extrem de mici ca una din echipe să marcheze vreun gol, a declarat printre altele selecţionerul echipei Franţei.

Să nu ne vindem ilegal ţara!

Inspiraţi de modelul vestic al relaxării fiscale, un grup de producători din Timişoara a decis să acorde un set de facilităţi economice cumpărătorilor interesaţi în a le promova produsele în afara ţării. Astfel, au reuşit încheierea unui contract de succes cu un consorţiu francez, în urma căruia produsul finit românesc a luat drumul Franţei.

Un alt aspect pozitiv al acestui caz este faptul că cei doi producători români, în speţă o familie de rromi din Timişoara, a reuşit să introducă pe piaţa din Franţa un produs bio 100%, conceput în condiţii naturale în totalitate. Produsul, adică puradelul celor doi producători, a fost livrat în stare proaspătă, investitorii francezi (adică o altă familie din Franţa) având posibilitatea să cumpere copilul ieftin şi în rate. Iată cum, tocmai pentru a reuşi penetrarea pieţelor vestice, micii producători autohtoni adoptă strategii care să nu alunge interesul potenţialilor cumpărători occidentali.

Din păcate, statul a intrat pe fir (vreun funcţionar zelos care n-a primit şpagă, probabil) şi a pus beţe în roate operaţiunii, arestându-i pe cei doi producători rromi, motivând că legile actuale din România nu permit tranzacţiile cu puradei. Sanchi!

În aceste condiţii, îi sugerăm fie regelui Cioabă, fie împăratului Iulian, fie domnului Bercea Mondialu’, aceşti piloni ai vastei economii tuciurii, să opereze un set de măsuri (conforme cu legile în vigoare) care să faciliteze creşterea economiei. De exemplu:

-listarea la bursa din Londra a vrăjitoarelor de magie albă.

-banii adunaţi la nunţi şi petreceri să fie transformaţi în obligaţiuni, depuse în oficiile de cămătari.

-să fie promovat brand-ul turistic Welcome to the Carpathian living-room, având ca imagine calul în loc de frunză.

-să se încheie un barter între Arcelor Mittal şi producătorii de ceaune, aceştia imprimând sigla magnatului indian pe produsele făcute din fierul furat din curtea combinatului de la Galaţi (frate, frate da’ brânza…).

-reclamele la BRD să fie făcute cu Bănel Nicoliţă în loc de Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase.

-Ministerul Turismului să ofere gratuit rromilor plecaţi peste graniţă tricouri cu mesajul Vizitaţi România! (pe spate) şi o poză cu Dracula (pe faţă) – echipament de vară iar iarna să le ofere cojoace şi costume populare româneşti.

-vizitele oficiale în străinătate ale preşedintelui să se facă în căruţă (personalizată cu accesorii populare româneşti şi dotată cu pliante turistice).

Noi zicem că se poate, voinţă să existe.

Ptiu, drace!

   În ţara în care Szarkozy aplică tehnicile de magie albă „white power” în confruntarea cu personajele din State de Rromania, câţiva conaţionali de-ai săi păstrează tradiţiile moştenite în familie, respectiv ritualurile woodoo. Diferenţa între francezii respectivi şi nomazii noştri este că cei din urmă au ajuns în lumea de dincolo de Nădlac, cum mergi spre Rusia, în timp ce primii erau cât pe ce să ajungă în lumea de dincolo de Styx.

    Conform presei din Franţa, 12 cetăţeni dintr-o localitate apropiată Parisului şi-au luat inima în dinţi (după ce în prealabil inima le sărise în gât), picioarele în braţe şi au sărit pe geam, de la etajul doi. Motivul acestui gest ar fi, cică, apariţia diavolului în toiul nopţii în apartamentul unde aceştia tocmai socializau la o partidă de woodoo. „Diavolul” ar fi fost de fapt, spune lumea, un colacatar care s-ar fi trezit la orele alea şi ar fi nimerit în mijlocul jocului de-a magia neagră. Oamenii l-or fi văzut pe ăla negru, apărut brusc, şi-or fi crezut că gata, a venit Scaraoţchi peste ei.

  N-ar fi de mirare să auzim cazuri de acest gen petrecându-se şi pe meleagurile autohtone, chiar dacă practica woodoo nu este implicată în niciun fel. Să aflăm, de exemplu, cum un grup de pensionari, practicanţi înverşunaţi ai ritualului de buzunar vântoo, s-au aruncat de la balcon la apariţia poştaşului cu pensia sau a administratorului cu întreţinerea, confundându-i pe aceştia cu dracu’ în persoană. Sau, un grup de enoriaşi adunaţi acasă la un meci de fotbal al naţionalei, aruncându-se de la etaj, după ce în prealabil au susţinut o şedinţă de şpriţism, la apariţiei doamnei cu mătura, confundată cu doamna cu coasa.

   Vă rugăm să nu încercaţi asta acasă.

Porc ochit, om lovit

Zilele trecute, un român care lucra pe un teren agricol din Franţa a fost împuşcat de un braconier după ce a fost confundat cu un porc mistreţ.

Accidente vânătoreşti se mai întâmplă. Dacă te aventurezi la cules de bureţi ignorând avertismentele brigadierului silvic cum că în zonă urmează să vină domnul Ţiriac sau dacă te anturezi la o partidă de vânătoare cu vreun aşa-zis prieten care te-a luat la ochi cu mult înainte, ai avea toate şansele să fii împuşcat accidental. Dar să fii împuşcat pentru că ai fost confundat cu un porc mistreţ, e altceva.

Că temutul braconier de l-a luat în cătare pe românul nostru nu mai văzuse un porc mistreţ decât pe Animal Planet, în materiale nedublate în franceză, sau că la momentul respectiv al nostru compatriot săpa după râme în patru labe iar pilozitatea sa a înşelat până şi ochiul fin al vânătorului, naiba ştie.

Probabil că după ce arma de vânătoare s-a descărcat iar vânătorii cei răi au umplut cu olalauri împrejurimile, şi-au dat seama că ceva e-n neregulă imediat ce în loc de guiţatul strident al unui porc în agonie au auzit un nedesluşit: bă, nu mai trage’n pizda mă-tii!

Râdem, glumim, da’ bine că în urma incidentului omul s-a ales doar cu un genunchi găurit şi nu mai mult.

Ah, şi-ar mai fi ceva. O astfel de întâmplare nu poate decât să întărească şi mai mult ideea că, priviţi din anumite unghiuri, bărbaţii pot părea într-adevăr nişte porci.

Fără boabe

Primul meci disputat dupa opt ani de absenta din compania selecta a turneelor finale s-a intamplat. Dupa ultimul fluier, ne-am ales atat cu un nesperat, dar mult ravnit punct, cat si cu eticheta de echipa practicanta de un fotbal prost (ca sa folosesc un eufemism). A fost un meci fad. Fara sare, fara piper, fara tacamuri, fara servetele, fara servicii, fara nimic. A, ba nu, gresesc! A avut dom’le ceva: a avut o mare incarcatura psihica. Cu exceptia a doua, trei faze ceva mai periculoase, trecute in contul Frantei, echipele au avut o prestatie lamentabila, de Divizia X. Cred ca nici Ilie Dobre, comutat pe modul de spectaculozitate maxima, nu ar fi fost in stare sa animeze schimburile de pase din teren. Am vazut pe la teveu ca lumea a iesit in strada sa sarbatoreasca egalul, echivalentul unei victorii. Ce sa sarbatoresti frate, ca eu n-am vazut nici macar o faza care macar sa-mi cauzeze o plapanda bagare de pula – scuzati-mi, va rog, formularea mai putin erecta. Pana si o partida de golf mi-ar fi produs mai multe emotii.

Nici cocosul galic si nici puii de la Avicola nu au fost deloc in foame de boabe.

Nu acelasi lucru se poate spune despre celalalt meci din cadrul grupei, care pana in momentul actual a fost pe departe cea mai la inaltime disputa. Dupa ce au dat trei goluri italienilor, eu unul inca ma mai minunez cum dracului am reusit sa ii batem pe olandezi?!

Exista o multitudine de premise ca dupa punctul castigat cu Franta sa mai luam inca doua pete. Prima pata va fi una galbena si calduta, asta dupa ce “motaneii” din Squadra Azzurra vor face pipi pe tricourile galbele ale puisorilor Bergenbier, pentru a-si mai spala din blazonul patat de portocala mecanica. A doua pata, rosiatica si cu gust amar, va fi aplicata, dupa aceeasi reteta ca in cazul campionilor mondiali en-titre, de catre Olanda, care cu siguranta simte nevoia sa razbune infrangerea de la Constanta. Victoria de pe malul marii a fost obtinuta de ai nostri, ce-i drept, si cu marele aport al ploii si al vantului. A fost parca o reeditare a unei lupte cu turcii, unde factorii climatici au avut un rol determinant. Ramanea ca inainte de confruntarea directa sa parjolim campiile, sa mituim ospatarii si sa otravim apele plate, sa scumpim preturile la hoteluri samd.

Situatia e cam oabla din perspectiva urmatoarelor doua partide. Mutule, spune ceva! Banele, fugi pe tusa ca atunci cand fugeai cu cocenii de porumb sub tricou! Goiane, foloseste-ti capul la cornere! Toate! Lobonte, ai mare grija ca stai in camp deschis… se trage, frate! Pitzi, stai linistit, ne-am indeplinit obiectivul. Am luat un punct.