Statul vs statul degeaba al bugetarilor

• Politica e un pornostar, Promo •

Mare grevă, mare… Astăzi, 5 octombrie 2009, România bugetară e paralizată. Odată cu ea, amorţeşte şi cealaltă Românie. Astăzi, marea parte a funcţiilor aparatului de stat sunt trecute pe punctul mort. Suntem martorii unei premiere naţionale. Peste 800.000 de bugetari din administraţia publică, învăţământ şi sănătate au demarat astăzi cea mai mare grevă generală din istoria României postdecembriste.

Zău că-i paradoxal. Într-o ţară în care statul degeaba e perceput la rangul de activitate intensă, iar zicala timpul trece, leafa merge e principalul motor care urneşte omul din pat dimineaţa, stai şi te gândeşti cum de nu s-a montat românul până acuma să atingă asemenea recorduri absolute în materie de greve.

Până mai acum, parcă nici grevele nu erau greve. De astăzi însă, situaţia se schimbă. Ori că sindicatele au devenit mai puternice, ori că România începe să fie scuturată de criză iar sacul de la buget a ajuns la fundul gol, ori şi una şi alta, această mişcare de protest a venit cum nu se putea mai prost pentru Guvernul Promoţional Boc, Doi în Unul. Nu acelaşi lucru putem afirma despre clasa politică aflată în opoziţie, intrată într-o acută efervescenţă, acum, în prag de alegeri.

Nici nu vreau să mă gândesc ce soluţii vor găsi politicienii pentru rezolvarea acestei probleme stringente. Şi când spun politicieni nu mă refer la aceia din actualul guvern. Cabinetul Boc nu trebuie decât să tărăgănească totul până după alegeri. După aia, potopul! Mă refer aici la toţi ceilalţi politicieni angrenaţi în cursa electorală şi la soluţiile populiste pe care le vor înainta cu privire la rezolvarea acestei crize. N-ar fi deloc exclus ca Geoană să afirme cu accentul pe rrr că va lua de la bogaţii PSD şi va da înapoi la săracii bugetari, ca Oprescu să se ofere să opereze pe gratis cât mai multe cazuri pentru a lăsa mai mulţi bani în sistemul sanitar, ca Antonescu să declare că, dacă e nevoie, va lua bani şi de la Patriciu sau ca Becali să declare că situaţia de criză poate fi depăşită numai prin post şi rugăciune. Băsescu iese din calcul. Băsescu o să facă ce e mai simplu. O să dea vina pe Boc.

Mircea și Moșul

• Spuse pe fugă •

Mircea Geoană a declarat ieri, cu ocazia celei de-a treia lansări a domniei sale la postul de președinte, că va instala un Guvern nou până la Crăciun.

Probabil că Mircea Geoană se bazează pe scrisorile pe care le-a trimis anul acesta către Moș Crăciun, fiind sigur că Moșul îl va asculta.

Viciu' lu' Patriciu

• Spuse pe fugă •

Dinu Patriciu a declarat prin presă că ar fi dispus să cumpere clădirea Guvernului, dacă statul ar fi de acord cu vânzarea acesteia.

După ce în urmă cu patru ani dl. Patriciu cumpărase Guvernul, era normal într-un final să cumpere şi clădirea instituţiei, astfel încât miniştrii să nu stea pe afară.

Prima casă, primă crasă.

• Frustrări din cartier, Promo •

 

  casa Programul „Prima casă” a ținut capul de afiș al discuțiilor guvernamentale din ultima perioadă. Problema nu a fost dezbătută în profunzime, direcția de prezentare fiind mai degrabă dacă măsura este una electorală sau nu. În ziarele de profil economic, apar câteva cifre dar fără concluzii eficiente.  Tam-tam de moment, praf în ochi, viața continuă.

   Nu ne propunem să tragem niciun fel de linie vis-a-vis de chestiunea de mai sus. Sunt câteva întrebări la care am dori să obținem un răspuns:

-de ce fondul garantat de stat este de 60 000 euro? Nu cumva astfel se stabilește un preț minim pentru locuințe?

-de ce se ia din fondul pentru IMM-uri?

-care sunt criteriile reale prin care au fost alese băncile participante la program?

-în ce fel va fi relansat sectorul de construcții, din moment ce există destule apartamente noi nevândute iar sub 100 000 euro se găsesc doar apartamente în blocuri vechi?

-cine sunt rechinii imobiliari care vor câștiga din acest program? (având în vedere și faptul că TVA-ul pentru apartamentele sub 380 000 lei este de 5%)

-cum se va evita specula? (care cu siguranță va exista)

-cine va avea drept de lichidare, în cazul neplății ratelor?

-cine va putea, de fapt, să-și cumpere locuință, din moment ce băncile nu vor schimba în niciun fel condițiile de creditare?

-de ce de 1 miliard de euro propuși în prima fază pentru acest program, de ce acești bani nu se investesc în infrastructură, putându-se crea locuri de muncă astfel?

 

   Nu știm dacă răspunsurile vor veni și vor fi corecte. Din păcate, guvernul actual, întreaga clasă politică de altfel, nu mișcă niciun deget pentru a lua niște măsuri reale pentru îmbunătățirea situației economice. Punând la socoteală și prezența unui an electoral, ne putem aștepta la pastile nepotrivite în continuare. Și în loc să căutăm un doctor mai bun, lăsăm evenimentele să treacă degeaba, sub efectul unui „oricum nu avem ce face” și „las’ c-om trece și peste asta”.

Apel către matale, Băsele

• Politica e un pornostar •

În urmă cu patru ani, marinarul Băsescu îşi arbora steagul portocaliu la Cotroceni. Vântul schimbării, ce bătea dinspre electorat şi care îi surescita şuviţa rebelă de ceva vreme, l-a călăuzit către destinaţia finală, aidoma unui personaj mitic care, aruncat de destin în gurile învolburate ale mărilor lumii, a tras la ţărm să se ancoreze în politică, pentru a ajunge în ultima parte a călătoriei sale iniţiatice, să-şi măsoare puterile în lupta împotriva caracatiţei PSD, în mlaştinile pline de monştri politici de pe malul Dâmboviţei. Şi cum îi şade bine unui erou, aventurierul Băselu a şi învins. Ce a urmat apoi, presa şi alegătorul din toate rândurile au avut grijă să puncteze.

Zile acestea însă, la patru ani după încheierea ultimului ciclu parlamentar, eroul nostru – căruia întotdeauna i-a plăcut să danseze cu pieptul dezgolit în bătaia puştii – e pe cale să ungă cu vaselină acelaşi sistem ticăloşit de care vorbea cu atâta înflăcărare acum patru ani, sistem pentru stârpirea căruia românii l-au investit prin voturile lor în funcţia de preşedinte. Nu se ştie câţi aşi mai are Băselu în mânecă, dar dacă va valida un guvern PD-L – PSD, trambulina care l-a propulsat în postura de câstigător al alegerilor prezidenţiale, trambulină care a fost armată de dorinţa majorităţii electoratului de a fi martoră la dezasamblarea sistemului ticăloşit, are şanse să se anchilozeze plină de rugină până anul viitor. Dar până una alta, ce alt saltimbanc politic ar fi în stare sa-l detroneze pe Băsescu? Păi cam nici unul deocamdată. Şi el ştie prea bine asta.

În acelaşi sens, cel al nevalidării unui guvern roşu-portocaliu, un grup de intelectuali i-au adresat lui Băsescu o scrisoare deschisă în care cer în mod expres preşedintelui să nu gireze o alianţă cu PSD-ul.

Ca un bun ascultător ce este, bănuiesc că, după ce a primit scrisoarea, deschisă pentru a doua oară de către sepepişti, şi a lăsat-o să aterizeze lin în unul din sertarele biroului din lemn de mahon, alături de scrisorile de amor ale Elenei şi de bileţelele cu mici favoruri ale unui fost bun prieten Călin, Băsescu a pus mâna pe telefon, a format numărul lui Boc şi, când piticul a răspus maşinal, a rostit răspicat: sună-l pe Mitrea şi zi-i să scoată şampania şi să-l pună pe Geoană la rece.

Update: Scrisoarea s-a dovedit a fi un fals. Mesajul ei, însă, rămâne. Şi totuşi, unde sunt intelectualii noştri?