Interviu cu Ilie Moromete

După ce a dat o fugă prin Deveselu pentru a se lămuri de unul singur care este gradul de optimism al deveselenilor vizavi de venirea in extremis a  americanilor, trimisul deloc special al Revistei Cioburi şi-a ambalat Dacia 1300  pornind în direcţia Siliştea Glumeşti pentru a realiza un interviu în exclusivitate cu un celebru personaj din localitate, despre care o bună parte a tineretului de astăzi ar crede că e coleg de trupă cu 1Q Sapro.

Ajus la destinaţie puţin după apusul soarelui, colegul nostru l-a găsit pe Ilie Moromete, căci despre el era vorba, stând pe prispă şi bând la tutun, contemplând la ale lui, cu privirea pierdută în praful din bătătură.

Revista Cioburi: Bună ziua şi vă mulţumim că aţi fost de acord să ne acordaţi acest interviu.
Ilie Moromete: Păi cum să nu vorbesc cu voi. Doar n-aţi bătut atâta drum degeaba. Că n-oi fi eu mai cu moţ. Dacă nu era Preda ăsta nici dracu’ nu mai ştia de mine.

R.C.: Care Preda? Cristian Preda, Cezar Preda sau…
I.M.: Mă da’ cum sunteţi voi ăştia de la gazetă. Ce vă mai place să răstălmăciţi cuvintele. Ce-ai rămas aşa cu capu-ntre urechi? Ce te faci că nu înţelegi? Păi pe tine de ce te-a trimis tac-tu la facultăţi?

R.C.: Să lăsăm asta… Ia spuneţi, cum v-aţi caracteriza în două cuvinte?
I.M.: Ce era de zis despre mine, s-a zis. Primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la mine este Victor Rebengiuc.

R.C.: Cum e cu poiana lui Iocan? Cum merg dezbaterile?
I.M.: Poiana lu’ Iocan e un concept în-ve-chit. În zilele astea oamenii discută politică pe Tuităr sau pe Feisbuc sau cum dracu’ le mai zice.

R.C.: De ce-aţi tăiat salcâmul?
I.M.: L-am tăiat ca să se mire proştii.

R.C.: Cum vedeţi ţăranul român de astăzi?
I.M.: Cum să-l văd?! Cu pantofi în loc de opinci şi plimbându-se prin moluri. Poţi ca să scoţi omul din sat, dar satul din om e mai greu. Ne-a trebuit nouă industralizare ‘tu-le muma-n cur de comunişti. Acuma toţi are aere de orăşeni. Ascultă la mine, românului îi place mirosul de bălegar.

R.C.: Aţi susţinut că sunteţi o fire independentă. Cum comentaţi?
I.M.: Adică… ocupaţiunea mea mintală nu se plictiseşte singură. Pe mine nu mă ajută nimeni ca să gândesc. Mie nu-mi place ca să depind de alţii sub nicio formă.

R.C.: De Niculae mai ştiţi ceva?
I.M.: Zici de fi-miu ăla mic sau de cel mai iubit fiu al poporului? Ce pot să vă spun eu e că la un moment dat amândoi erau cu secera şi ciocanul în mână.

R.C.: Ce regretaţi?
I.M.: Domnule, eu dacă regret ceva, regret că n-am apucat timpurile să-l înjur pe Ion Iliescu.

R.C.: Tot cu liberalii?
I.M.: Ca să fiu sincer cu dumneata, mie numele de Antonescu nu-mi inspiră prea multă încredere.

R.C.: Asta înseamnă că acuma sunteţi cu Băsescu?
I.M.: Înseamnă… Înseamnă prostia ta din cap.

R.C.: Un gând de final?
I.M.: Ia, dă şi mie o ţigară.

R.C.: Mai are timpul răbdare?
I.M.: Nu mai are de mult dă-l în Paştele mă-sii…