Irealitatea cotidiană

    Aseară, pe Realitatea TV, am urmărit o ştire de excepţie, cu ghilimelele de rigoare. Un nene din Arad, supărat pe faptul că a primit un bonus de 30 mc de apă la întreţinere, s-a hotărât să plătească suma aferentă facturii în mărunţiş de 10 şi 50 de bani. Câteva întrebări mi-au ţâşnit brusc din creierul pregătit de culcare. De ce crede omul că plătind astfel va trage o palmă peste obrazul sistemului? În fond, el a plătit suma de pe factura încărcată abuziv, nu? Apoi, cum a ajuns televiziunea acolo, făcând caz naţional din necazul omului? Au intrat evenimentele importante în vacanţă şi trebuia umplută grila cu ceva? O fi singurul caz de acest gen din România şi au vrut reporterii exclusivitate? O fi vreun departament special care urmăreşte abuzurile făcute de administratori (sau cine le-o face) şi le prezintă instant? Punctele de rating au început să fie invers proporţionale cu banalitatea subiectelor?
   Nu contest faptul că omul, poate, chair trăieşte o dramă a lui. Este aberant, însă, ca formatorii de opinie să facă din ţânţar armăsar în loc să-şi construiască o imagine de seriozitate. Până la urmă, ce semeni, aia culegi…