Fiind de sorginte latină mai ceva decât glumeţii de români, macaronarii din Palermo au pus-o de-un surf, dacă tot a venit muntele la Mahomed, în speţă dacă inundaţiile au umezit străzile din oraş cu un strat de apă mai mare de un metru. Decât să scoată apa din cuptoarele de pizza ori să-şi pună la uscat sacii cu paste, câţiva urmaşi ai lui Cezar au vrut să testeze forţa de frecare a plăcii de sub tălpi cu stratul superficial al întinderii de apă de ploaie de pe străzi. Un mod inedit de a înfrunta urgia, în cele din urmă, preferat plânsetelor după agoniseala de-o viaţă sau a vacilor şi caprelor înecate.
Dat fiind faptul că, la acest capitol, am putea să urmăm exemplul prietenilor şi vecinilor de imperiu european, sugerăm autorităţilor din România să organizeze pentru sezonul de inundaţii care urmează să apară pe finalul de an, diverse competiţii sportive în zonele potenţial calamitate. Am putea urmări întreceri de-a dreptul furtunoase de înot viteză pe uliţele principale, înot sincron în curţile familiilor mai numeroase, partide de polo între vecinii cu ceva de împărţit sau chiar iahting, să poată participa astfel şefii de post, popii şi primarii.
De asemenea, că se tot vehiculează apropierea unui seism puternic pe plaiurile neaoşe, rugăm Ministerul Sportului să fie pregătit (să se aloce fonduri, nene!) cu materiale pentru pasionaţii de alpinism, parapantă, paraşutism şi, nu în ultimul rând, proba de 100 metri plat. Sau, în cazul Bucureştiului, 100 de metri lat.
). Un eveniment de-a dreptul senzaţional pentru orezarii cei mai săraci de pe planetă. La cât de miniscul le-a devenit stomacul, după zeci de ani de înfometare, sunt şanse ca primele zece pizza să ajungă la tot poporul. O cană de apă, servită mai apoi, ar pune capac unui festin de-a dreptul internaţional, pentru bieţii locuitori ai Coreei de Nord.