Meserii vechi, accepțiuni noi

• Editorial, Politica e un pornostar •

După alegerile de anul trecut, o parte din electorat a rămas pofund dezamăgită de turnura pe care aranjamentele de pe scena politică au luat-o imediat după aflarea rezultatelor oficiale. O mișcare cu iz de curvăsăraie, girată din plin de președintele Traian Băsescu, omul care a cules în 2004 numeroase voturi anti-PSD. Alianța venită la guvernare în acel moment, avându-l pe Emil Boc în frunte, ca premier, a stârnit numeroase reacții, mai ales din partea celor care erau susținători frivoli fie ai PD-L-ului, fie ai PSD-ului. Prostituția în politică există și fiecare act petrecut pe scena murdară a politicului din România ne dovedește din plin acest lucru.

Mai avem un pic și, iată, se apropie alegerile prezidențiale. Indiferent de cei care aspiră la fotoliul prezidențial, un lucru este cert: drogurile aruncate votanților dependenți de ele vor exista și în acest an. Deja se vorbește de turism electoral, în condițiile în care nici măcar nu a început campania electorală. Oprescu începe să-și anunțe proiecte mărețe la capitală (imaginare, de altfel), știind că cei care inhalează spusele sale îl vor vedea într-o lumină bună. Geoană, Antonescu, chiar și Băsescu sau oricare alt candidat, nu fac altceva decât să arunce doze suficiente (sau nu) pentru a scoate electoratul din starea de sevraj, în care s-a aflat patru ani de zile. Din păcate, există încă oameni dependenți de prafurile aruncate în ochi ale politicienilor.

Zilele trecute, Traian Băsescu anunța că ar fi recomandată legalizarea prostituției, precum și consumul de droguri ușoare. Un gir acordat de instituția prezidențială celor mai vechi și mai pline de mizerie plăgi ale oricărei societăți. Un gest care, făcând o paralelă, acordă statut de normalitate schimburilor pe bani făcute de politicieni dar și a iluziilor vândute sporadic celor din popor. Prostituția și consumul de droguri, extrapolând sensul original semantic al acestora, se găsesc în lumea politică românească aproape în toate ugherele sale. Iar legalizarea se întâmplă deja, din moment ce lumea încă se duce la vot.

Pas grăbit spre legalitate

• Editorial, Politica e un pornostar •

În ultima vreme, preşedintele României, Traian Băsescu, este un om politic extrem de ocupat. Alegerile prezidenţiale se apropie cu paşi repezi şi împiedicaţi iar contextul electoral actual este cu totul altul comparativ cu cel de acum cinci ani. Pentru câştigarea celui de-al doilea mandat, va fi mult de muncă. Dar între o baie de mulţime, un şpriţ de vară şi o apariţie televizată, preşedintele ţării îşi face vreme să-şi pună semnătura şi pe câte un raport întocmit de o comisie prezidenţială. Aşa se face că ultimul raport pe care şi-a lăsat semnătura, respectiv cel care printre multe altele aducea în discuţie şi legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri, a ridicat mai toată opinia publică cu curul în sus. Ce i-o fi trebuit comisiei să arunce la înaintare chestiuni aşa sensibile tocmai acum, înainte de alegeri, numai nenea Băse şi ai lui ştiu. Restul, facem calcule şi ne dăm cu presupusul.

La auzul că autorităţile au de gând să-i facă celei mai vechi meserii din lume carte de muncă, parcă nu s-au afişat aşa de mulţi contestatari. În afară de reprezentanţii Bisericii care condamnă vehement această iniţiativă şi alţi câţiva pioşi care n-au învăţat că orice alunecare în păcat, inclusiv preacurvia, se tratează cu succes prin rugăciune şi post, să mai fie cercul select ca nevestelor care nu şi-au înşelat niciodată bărbaţii şi cerul oval al bărbaţilor care afirmă că nu şi-ar înşela niciodată femeia.

Eh, dar când s-a auzit de dezincriminarea consumului de droguri, lumea parcă a luat foc. Până s-a încercat a se lămuri ce presupune de fapt această măsură, marea majoritatea a consumatorului de media a înţeles că Băsescu vrea să legalizeze drogurile cu totul, nene. De fapt, la ce altceva să te aştepţi într-o societate în care dependentul de droguri este departe de a fi perceput ca o victimă?…

Concluzionând, asemenea iniţiative sunt mai mult decât salutare. Dar încă o dată… De ce a fost nevoie ca această problemă să fie pusă pe tapet tocmai acum? Să fie oare o măsură de precauţie pe care şi-o ia preşedintele en titre Băsescu, în situaţia în care va pierde alegerile şi va intra în sevraj în lipsa puterii? Sau pentru a putea slobozi o muie regulamentară, în studio, în cazul în care va afla că le-a câştigat iarăşi?

Distrageri de toamnă

• Politica e un pornostar, Promo •

Preşedintele Băsescu, prin gura unei comisiei prezidenţiale, ne propune zilele acestea un nou episod din facerea traiului bun, chipurile, aruncând maselor ideea unei ţări cu „sex comercial” în legalitate şi permisivitatea licită a consumului de droguri. Într-o ţară normală, aceste lucruri ar avea o altă cale de urmat dar într-o Românie unde lumea încă nu ştie să arunce gunoiul la coş, chestiunile amintite mai devreme sunt plusate mult prea mult, chiar dacă scopul lor este unul, să-i spunem, de a repara.

Şi, când tocmai începeau disputele la televiziuni pe această temă, iată că aterizează una şi mai tare: codul bunelor practici. Producătorii români de alimente, aliaţi împotriva marilor lanţuri de magazine, îşi freacă mâinile de bucurie văzând cum taxele percepute de retaileri se vor evapora prin literă de lege iar termenele de plată vor fi egalizate în jos. Comercianţii proprietari de hyper/super/megamarket-uri se milogesc de nea Băse pentru ca acesta să nu promulge legea cu pricina iar liderii asociaţiilor de producători încep să o ardă prin studiourile de ştiri, bătându-se în piept că să vezi tu acum ieftiniri şi trai mai bun pentru consumator. În fine, un subiect care va fi dezbătut mai în detaliu de Revista Cioburi, cât de curând.

Una peste alta, şi primul subiect, şi al doilea, vin într-un moment când campania electorală bate la uşă. Turma trebuie să vadă mişcare în front şi asta i se oferă. Traian cel Mare a început să apese mai tare pedala de acceleraţie, împărţind lumii subiecte de dezbătut, diferite de măgăriile reale. Şi nu este singurul care o face. Capitalul de imagine, ca finalitate a acestor demersuri, va apărea cu siguranţă (gândiţi-vă doar la declaraţiile „patriotice” ale şefului statului, făcute săptămâna trecută, ghici pe cine ţinteau…). Distragerea atenţiei este o metodă practicată de actorii scenei politice româneşti iar la un popor ca al nostru, efectele sunt garantate.  Cazuri de corupţie, anchete, Ridzi, Udrea, Năstase? Aiurea… Da’ noi cu cine votăm?