Bistro Latina – plăcut, numai bun de revăzut

   Am descoperit de curând un nou local în centrul vechi al Bucureştiului, apărut în locaţia fostului Trafic Punkt. C-or fi sau nu aceiaşi proprietari, puţin îmi pasă. Important este că am rămas cu o impresie plăcută despre Bistro Latina.

   Bistro Latina se află pe Strada Şelari nr. 3 şi nu spune mare lucru, doar  privind înăuntru prin fereastra imensă. Nici trecându-i pragul n-ai spune că se pot întâmpla multe lucruri, însă, cu puţină îndrăzneală, situaţia se poate schimba. La parter sunt câteva scaune la bar şi o masă de opt persoane lângă bar, principalul avantaj fiind tavanul înalt precum şi apropierea de fereastră. La etaj, un mezanin un pic forţat, lucrurile par mai liniştite, cele şase mese fiind mai mult decât suficiente. Ambianţa este foarte plăcută, muzica nu deranjează în niciun fel iar servirea este excelentă (săru’ mâna, doamna Mihaela!). Decorul este unul care se potriveşte de minune cu atmosfera de acolo (pe mine m-a dus cu gândul la bucătăria de acasă).

   La Bistro Latina găsim vin la 25 de lei sticla (Sarica Niculiţel, Domeniile Tohani), găsim şi vinuri mai scumpe, bere, şi pentru gurmanzi un meniu variat de mâncare (foarte bine gătită). Localul este de fumători şi aerisirea se face aproape instant, în consecinţă fumul neridicând probleme. Pentru obsedaţii de facebook există şi acces la internet.

   Bistro Latina este deschis până pe la 23.30 în cursul săptămânii iar în week-end un pic mai târziu. Se pot face şi rezervări telefonice. Una peste alta, aşa cum arată acum, Bistro Latina îşi merită un rând de aplauze.

O vizită la Dirty Harry’s Irish Pub

   Gata, a început vânzoleala. Cum au apărut primele raze de soare mai pătimaşe, dorinţele de colindat prin parc şi apoi pe la birt s-au înmulţit. Cum parc în timpul serviciului nu se poate (mă rog, pentru oamenii decenţi), rămâne doar cârciuma de după muncă. Sau cârciuma din drum.

   Am nimerit într-una din zilele trecute la Dirty Harry’s Irish Pub, aflat undeva pe strada Franceză, în centrul vechi şi ponosit al Bucureştiului. Localul este (re)deschis de curând şi arată, evident, ca nou-nouţ. Şi chiar aşa miroase. Dispus pe trei nivele, etaj, parter şi subsol, destul de spaţios şi bine aerisit. Partea de sus este un pic mai mică decât cea de jos şi decorată mai spre cârciumă irlandeză, că doar tot românul o arde prin irish-pub-uri acum. Subsolul, tip arcadă, spaţios şi el, arată mai către o combinaţie de medieval, irish şi câte un strop de românesc. Mobilierul este din lemn, pereţii sunt jumătate patinaţi, jumătate cu decor cărămidă şi lambriuri, purtând din loc în loc tablouri cu papagli şi bere. Atmosfera, în general, caldă şi ospitalieră, luminată decent. Fapt pe care mi l-au arătat şi don’şoarele care serveau pe acolo. La etaj nu am mai ajuns…

 

1

   Că veni vorba de servit, păi să consumăm ceva. Bere, vin, cocktail-uri, mâncare. Şi nota la final. Dar ce putem avea pe notă? Un Tuborg draught, de exemplu, la 6 lei, de amăgeală căci Carlsberg-ul la 0.33 l este 9 lei. Pentru doamne, domnişoare şi Cătălin Botezatu găsim Coca-Cola la 7 lei/250 ml sau un cocktail nonalcoolic la 12 lei. Meniul conţine şi salate, supe sau minuturi pentru beţivii rafinaţi care nu se pot manifesta fără să arunce unul sau două boluri alimentare pe gât.

 

2

   Dirty Harry’s Irish Pub este ok de vizitat, chiar dacă preţurile sunt un pic peste medie. Muzica pare în regulă (noi am fost atacaţi cu ceva U2) şi am înţeles că în week-end-uri se bagă ceva muzică live iar în cursul săptămânii, la un moment dat, clienţii poa’ să ragă în microfon în sistem karaoke. Se fumează,  nu există wirelless iar toaletele sunt numai bune de folosit. Aşteptăm cu nerăbdare terasa. All right, boy!

 

3

În Drumul Taberei, la Casa Myt

   Într-una din zilele trecute, bucurându-mă de razele unui soare îndelung aşteptat, m-am lovit brusc de ţipetele ăluia mic de sub inimă. Fiind ora prânzului, am spus că îi accept ifosele şi, mai mult decât atât, o să-l îndop cu nişte bucate. Şi când colo, ce să vezi? Tocmai treceam prin dreptul unui local iar mirosul de mâncare m-a poftit să intru.

 1

   Înăuntru am găsit o atmosferă caldă, liniştită, lume puţină. Era ora amiezii, e poate de înţeles. Mă aflam în Casa Myt, un restaurant aflat la început de Drumul Taberei, mai exact la numărul 4. Mi-am aşezat kilogramele la prima masă, mai la geam, bucuros încă de faptul că soarele mângâia uşor capitala. A durat cam 10 minute până am primit un meniu, deşi mai erau doar două mese ocupate, însă acest răgaz mi-a dat prilejul să observ ceea ce ţinea de estetica restaurantului.

 2

   Casa Myt aduce puţin a pub, puţin a club de jazz, puţin a rustic, cu mult lemn, cu instrumente atârnate de pereţi. Mi s-a părut destul de fain compartimentat, împărţit, practic, în patru zone, fără a da senzaţia de aglomerare. Fiind gol la ora aia, oricum nu se punea problema vreunei senzaţii de acest gen. Pe fundal se auzea un jazz-funk, nici prea tare, nici prea încet iar eu deja mă gândeam la somnul care urma să mă fure după masă…

 3

4

5

   Şi iată că am primit şi meniul. Bucătăria destul de variată (italienească şi românească în principal) deşi preţurile săreau un pic peste medie. Am comandat (o ciorbă de văcuţă şi pulpe la grătar cu piure de cartofi) şi m-am pus pe aşteptat. Iar comanda, să nu fiu faţă-palidă, nu a durat mult. Chiar rezonabil. Iar porţiile au fost medii, cu mâncare gustoasă.

 6

   Dacă aveţi drum prin restaurantul Casa Myt, e bine să aveţi pregătiţi nişte bănuţi la voi pentru că ciorbele sunt 7,5 lei (cea de burtă e 9,5 lei), pizza variază între 15 lei şi 27 lei. Vinurile sunt între 29 şi 76 de lei, apa plată la 500 ml costă 5 lei iar berea Ursus la sticlă 5,5 lei.  De fumat, se fumează, există reţea gratuită wireless iar vara se pare că se plantează şi o terasă la drum. Servirea nu excelează dar nici nu deranjează şi măcar pentru o masă şi un pahar liniştit de vorbă, Casa Myt merită încercată.

Music Club. Care club?

Music Club. Așa îi zice. Undeva în spatele magazinului Cocor, într-un subsol ponosit dar amenajat la granița dintre elegant chicios și crâșmă cu cântări. Se pare că a fost înființat din 2003, autointitulat pe site–ul propriu <<locul de referință pentru muzica rock/pop „live” din Romania>>. Oare?

Fără a fi prea cârcotașă, nu știu de ce-i zice club. Music Club e un spațiu deschis, ocupat de mese și scaune și canapele pentru fițoși. Și populația de gen e pe măsură. Majoritatea covârșitoare de piți, care probabil nu sunt îndeajuns de piți pentru Twice (club de fițe aflat la doi pași), adunate în cârduri de gâște sclipicioase sau în perechi cu masculii lor cu pantofi lăcuiți. Nu există loc pentru nebunii care au chef de dans, doar scena unde, aseară, i-am văzut pe cei de la Publika. Noroc cu baieții ăia care au cântat live până pe la trei dimineața cover–uri de la Aha la Prodigy  și Rammstein. Sonorizare foarte bună, băieții pe treaba lor, n-am ce zice, toate laudele.  Doar în pauzele dintre cântări (bine că-s doar de vreo zece minute) se lasă cu Roxette, Modern Talking… parcă aș fi fost la disco la mine la țară.

Revenind la Music Club, prețurile sunt de o nesimțire crasă. Cola la 0,25 – 7,5 lei. Heineken la sticlă 0,5L – 10,5 lei, vodka cu suc de mere – 20 de lei. Plus că rezervarea unei mese vineri și sâmbătă mai costă 30 de lei (lpentru cei care vor să se lăfăie pe canapele trebuie să scoată din buzunare 70 de lei)  și la intrare încă 15 lei. Dar servirea se face la masă.  La prețurile astea la băutură știau ei ce știau când nu au investit prea mult nici în toalete.

Una peste alta, merită să-i vezi pe cei de Publika live! Sfatul meu: să mergeți musai în gașcă, loc de dansat se poate improviza în cele din urmă lângă scenă (e probat), chiar dacă este în drum spre toalete și bar, însă unii ar putea să se țină ca să nu deranjeze lumea săritoare pe Blur, Keane, Muse, etc.  Pentru că se începe destul de târziu, vă puteți face încălzirea în altă parte, că la scorurile lor….

Adriana.