Ultima fiţă

• Mondenării, Promo •

pentru cei fara coaieMasculii fioroşi, frustraţi şi complexaţi sătui de moda cu ţâţe pe-afară şi buci descoperite, au creat fiţa supremă. Masculină. Păi şi domnii trebuie să fie în pas cu moda, mai ceva ca doamnele. Şi dacă şi ei dispun de organe dătătoare de plăceri trecătoare, de ce să nu le afişeze şi dumnealor? Sau măcar să arate că au ceva în pantaloni. Sau pe pantaloni după caz.

Astfel, cei complexaţi de un falus care se joacă de-a faţa-ascunselea între picioare şi vegetaţia înconjurătoare şi pentru cei excentrici şi mândri de dotarea din parcarea pelviană au acum la dispoziţie panatlonii cu exces de material în formă de cocoşel jucăuş şi mititel. Fix în zona cocoşelului.

Avantaje:

–          Poate folosi pe post de cuier.
–          Se pot inventa poşete şi accesorii pentru domni – dezvoltarea unei noi industrii, crearea de locuri de muncă, susţinerea economiei
–          Poate înlocui cu succes adevărata bijuterie printr-o întăritură metalică a materialului.

Dezavantaje:

–          Călătoritul cu mijloacele de transport în comun. După o staţie Romană – Victoriei în drum spre muncă dimineaţa cu siguranţă ar ieşi cam boţit
–          Riscul de poşete în cap de la persoanele care nu sunt în pas cu moda şi care s-ar simţi incomod în înghesuiala din troleu.
–          Pentru cei hetero există riscul de atragere a persoanele de acelaşi sex.
–          Atenţie mare la nevoiele fiziologice! Să nu scuturaţi din greşeală doar materialul.

Pinguinulfurios

Sezonul reducerilor de minte

• Frustrări din cartier, Promo •

   În sfârşit, a început sezonul reducerilor la îmbrăcăminte! Doamnelor, domnişoarelor, dezbrăcaţilor, lăsaţi copilul, căţelul sau cocktail-urile Shirley Temple deoparte şi atacaţi precum lăcustele magazinele! Gândiţi-vă că aţi rămas în pieile goale şi dacă nu vă grăbiţi, nu veţi apuca să mai cumpăraţi nimic… Ce veţi face până la următoarea perioadă de preţuri barate? Cu ce vă veţi acoperi goliciunea, chiar şi cea sufletească? Şi, vorba aceea, nu se cade să umblaţi cu hainele de acum şase luni. Nu este moral corect.

   Fiecare sezon de reduceri scoate disperarea din mintea umană, transformând rasa bipedă, superioară de altfel, în turme de oi îngrămădite printre rafturile centrelor comerciale cu tot felul de căcaturi fancy-trendy şi cheltuind în neştire ultimele monede din buzunare, doar pentru că „se merită”. Tonele de îmbrăcăminte, care gem prin dulapuri, aragaze şi frigidere nu mai sunt la modă, devenind brusc inutile în momentul în care se declanşează ziua Z a promoţiei supreme. Magazinele colcăie de îmbulzeală, în timp ce cabinele de probă se încarcă de mătreaţă şi transpiraţie, pentru că, nu-i aşa, „nu mai am cu ce să mă îmbrac!”. Să mori tu! Da’ ăia de pe tine nu sunt pantaloni? Ce sunt, hologramă? Aia nu e cămaşă, bluză, fustă, ce căcat o mai fi…? Şi, mă repet, kilogramele de haine de acasă ce sunt? Decoraţiuni, cârpe de şters praful? Iar peste şase luni (în cazul celor mai răbdători) o luaţi de la capăt…

   N-am înţeles niciodată moda. De ce aş fi un idiot dacă anul ăsta nu port mov, doar pentru că aşa au dat tonul nişte fandosiţi, guru ai boarfelor?… „Anul acesta se poartă verde, dragă”… Păi, o să mă îmbrac în negru şi o să-mi las verdele din nas să-mi curgă până pe gât, ca un fular, să fiu şi eu trendy.  Şi dacă la anul se va purta culoarea maro, o să fiu pregătit. Numai că o să-mi iau pantaloni albi.

Pilot de modă veche

• Mondenării, Promo •

Cu siguranţă vă mai amintiţi de Romaniţa şi de Adrian Iovan. Dacă nu cu siguranţă măcar cu o uşoară teamă şi tot ar trebui să o faceţi, ţinând seama de scandalul care a însoţit o bună parte a relaţiei lor. Şi cred că ştiţi la ce mă refer. Nu avem prea des de a face cu situaţii în care un pilot civil zboară creierii unui hoţ atârnând de o ţeavă, presupus infractor pătruns prin efracţie în căminul său conjugal, nu se ştie exact dacă ghidat de mirosul bunurilor materiale sau al chiloţilor de damă, pentru ca mai apoi atacatorul să fie achitat de justiţia română după pronunţarea verdictului de legitimă apărare. Dacă e să considerăm că ambii aveau în mână câte o ţeavă (victima pe cea de gaze iar atacatorul pe cea de puşcă) iar dacă e să presupunem că hoţul ar fi tras primul asupra doamnei (a se citi i-a tras-o), domnul Iovan nu a făcut decât să riposteze la rându-i şi să se descarce asupra armei, iar arma asupra nefericitului atârnat. Se zice că piloţii au mult sânge rece; dar nu mai mult decât victimele lor. În fine, nu asta aş vrea să scot în evidenţă acum.

Cu toate că pe tot parcursul derulării procesului cei doi soţi ideali (ea o femeie sensibilă şi vulnerabilă, el un protector capabil de crimă pentru a o apăra) au pozat ca un cuplu model, odată cu scurgerea timpului şi punerea prafului pe mult mediatizatul caz, fluturii doamnei au prins însă din nou curaj şi culoare, rozând încet şi sigur, precum moliile, la mantia aparenţei trasă peste una din cele mai tumultoase relaţii ale showbiz-ului autohton din ultimii ani.

Ce devine din ce în ce mai evident este că până în momentul de faţă, creatoarea de modă i-a restituit cam toate perechile de papuci neînfricatului pilot. Ba mai mult, cică fosta doamnă Iovan i-ar fi interzis până nu demult pilotului său preferat să mai pătrundă în căminul ei,  apelând la o metodă simplă, schimbarea yalei. Nu cunosc şi sincer nu mă interesează natura disensiunilor care au dus la ruptura dintre cei doi. Am însă un sfat pentru domnul Iovan. Să nu încerce intrarea în casa doamnei pe alte căi, că nu se ştie niciodată…

Cum se bagă Mazăre unde nu îi fierbe oala

• Mondenării, Promo •

mazare-nazistRadu Mazăre e mai mult decât primar. Bărbat deştept, frumos, cu bani dar şi politician de succes, Radu Mazăre se poate considera pe deplin una din cele mai marcante figuri ale showbiz-ului românesc. Funcţia pe care o deţine nu face decât să-i ofere cât mai multe portiţe către adevăratele sale pasiuni. Îi plac maşinile scumpe, sporturile extreme, îi plac petrecerile şi femeile frumoase, îi plac senzaţiile tari, dar cel mai mult şi mai mult îi place să epateze. Extravaganţa constantă de care dă dovadă, nonşalanţa pe care o afişează în public, îl smulg din tagma anostă şi regulamentară a edilului clasic. Radu Mazăre e mai mult decât primar. Pentru ca Radu Mazăre este pe cale să devină un simbol. Dacă micuţa staţiune Costineşti îşi are Obeliscul, marele municipiu Constanţa îl va avea pe Mazăre.

Ce s-a întâmplat duminica trecută la prezentarea de modă de la Mamaia, când controversatul primar a defilat pe podium îmbrăcat în uniforma unui ofiţer nazist, e o dovadă în plus că Radu Mazăre se pişă pe orice fel de normă. Sunt convins că dacă ar fi avut în colecţia sa de autovehicule de lux şi un tac german, nu ar fi ezitat să oprească circulaţia pe câteva artere ale Constanţei pentru a se deplasa cu el la eveniment şi pentru a-l parca triumfal la intrare. Personal mă încred în spusele lui şi tind să-i dau dreptate atunci când a afirmat că gestul nu a avut nicio conotaţie antisemită aşa cu au trâmbiţat unii. Dar pe de cealaltă parte nu pot înghiţii nici găluşca cu filmele cu ofiţeri nazişti care i se împotriveau Führer-ului. Dacă se pot aduce în discuţie nişte filme care l-au determinat să poarte acea uniformă în public, aceste filme au fost numai în capul lui. Sunt convins că singura raţiune pentru care a recurs la un asemenea gest a fost ca să şocheze, să lase cu gura căscată. E vorba doar de un simplu act de exhibiţionism care ar fi trebuit să-i mai cutremure puţin, aşa cum îi place lui, tumultuosu-i stil de viaţă.

Sunt curios totuşi ce sentimente i-au trezit acele imagini domnului Iliescu (sigur doamna Nina a fost pe fază şi l-a chemat la televizor) vizavi de comportamentul neastâmpăratului pesedist. Parcă mi-l şi închipui rămas perplex, făcându-şi semnul secerei şi ciocanului cu limba în gură.

Ridicatul din umeri nu mai e la modă. Ridicaţi privirea.

• Editorial, Frustrări din cartier •

 ridica-privirea În mentalul colectiv mioritic, ruperea de sculă domină de secole. Non-combatul vis-a-vis de fatalităţile cotidiene reprezintă o trăsătură de bază, accentuată de contextul social, cultural, economic. Şi, colac peste pupăză, soarta este vinovată pentru tot. Soarta reprezintă găselniţa tuturor evenimentelor negative întâlnite de-a lungul existenţei. Soarta este o zeitate neoficială care poate modela în orice fel ziua de mâine iar omul (românul în speţă) nu are cum să-i ţină piept. Falsa idee că orice am face, tot nu putem schimba ceea ce este deja scris (un clişeu devenit reper solid pentru majoritate) adânceşte şi mai mult rahatul în care ne scăldăm. Mai bine stăm resemnaţi şi ne trăim viaţa mizerabilă.

   Minţile odihnite obturează capacităţile cognitive. De ce ne-am şterge la cur dacă oricum ne căcăm iar? Această idee de bază este călăuza minţii româneşti prin negura în care rătăceşte zilnic. De ce să protestăm contra murdăriilor zilnice dacă, oricum, nu putem modifica tabloul general? Pentru că, până la urmă, aşa ne este destinul, să fim blestemaţi, nu? Din nou, soarta…Românului îi şade bine să se complacă, îl scuteşte de responsabilitate şi de chinul de mişca neuronii prin craniu. Mai bine suferinţă decât dorinţă. Mai bine umilinţă decât efort constructiv. Ne tot ascundem după ideea de căcat, încât am început să-l mâncăm.

   Lenea este un alt factor definitoriu pentru turma mioritică. Alături de clasica resemnare, puturoşenia îmbolnăveşte şi mai mult spiritul anchilozat al grămezii de creiere autoflagelate de propriile fecale. Ostracizarea celor care încă mai încearcă un strigăt de disperare se face, paradoxal, destul de organizat şi eficient, încât procesul de lichefiere mentală tinde către o  acoperire de 100%. Şi din nou, „asta e, n-ai ce face.”. Fals.

   Îmi doresc schimbarea de mentalităţi, aşa cum îşi doresc şi alţii aflaţi pe aceeaşi lungime de undă. În primul rând trebuie să trecem de blocajul acesta psihic şi ancestral cu destinul în rolul principal. Soarta o modelăm noi, părerile sunt ale noastre iar protestul trebuie să existe de fiecare dată când valorile o cer. Atitudinea proprie poate muta munţii din loc, atunci când este canalizată alături de alte râuri ideologice. Reînvierea dorinţei cumulată cu voinţa de a înlătura privitul în gol este o soluţie. O soluţie pe cât de simplă, pe atât de greu de găsit. Trebuie doar să ridicăm privirea.