De Bobotează, un preot a încercat să sfinţească apa de la genunchi

Un caz cu totul ieşit din comun a atras atenţia autorităţilor clericale botoşănene. Un preot dintr-un mic sat din nordul judeţului a fost acuzat de părinţii unui tânăr că ar fi încercat să sfinţească apa de la unul din genunchii fiului lor.

Localnicii susţin că părintele nu este la prima abatere de acest gen, amintind un alt episod petrecut cu aproape un an în urmă, la botezul nepoatei primarului, când, după o noapte de petrecere, acesta s-a închis pentru o săptămână în biserică încercând să transforme apa din cristelniţă în vin.

Preotul a declarat că nu a încercat decât să-l ajute pe tânărul respectiv după ce acesta i s-a plâns în nenumărate rânduri că este demoralizat din cauza unei accidentări suferite la genunchi care, pe lângă suferinţă fizică, i-a adus şi pierderea postului de titular din cadrul echipei de fotbal a clubului din comună, informează Ugerpres.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a făcut asigurări că se vor face cercetări amănunţite în acest caz iar în situaţia în care preotul va fi găsit vinovat se va reacţiona prompt ca şi în cazul părintelui care a tras clopotele după victoria Vasluiului în Groapă sau a părintelui care a vrut să exorcizeze un grup de copii în noaptea de Halloween.

Casper & friends

De vreo săptămână circulă pe net un filmuleţ înregistrat de un preot din Kazahstan care a răscolit întreaga suflarea pioasă. Acesta pretinde că ar fi surprins cu camera telefonului său mobil două siluete luminoase care nu erau altceva decât doi îngeri ce ridicau sufletul unui copil la cer. Pentru cine se mai îndoieşte încă de minunata minune, iată şi un link către imaginile video: link.

Dacă plecăm de la premisa că imaginile sunt autentice şi că cele două siluete sunt  chiar nişte îngeri, înclin să cred că este vorba despre doi îngeri începători. Altfel nu îmi explic de ce au uitat să se comute pe modul invizibil. Bine, asta dacă nu au avut vreo avarie la sistemul de camuflare sau, cine ştie, poate preotul a surprins imaginile cu un telefon care dispune de o tehnologie 4D încă necunoscută de muritorul de rând.

Dacă e să mai socotim şi faptul că preotul tehnolog a declarat că imaginile au fost filmate iniţial întâmplător – probabil pentru a le posta pe o reţea socială online dedicată bisericii – şi că mesagerii înaripaţi au putut fi zăriţi doar pe înregistrare – la momentul filmării ei neputând fi remarcaţi – e clar că nu poate fi vorba decât de o descindere eşuată a îngerilor sau de o cameră video ultra-performată a telefonului feţei bisericeşti.

Cert este că indiferent de cauzele ce au stat la baza deconspirării lor, imaginile n-ar fi putut fi făcute publice şi fără un acord de sus. Ori asta înseamnă că popa în cauză chiar e capabil să ia legătura cu divinitatea.

Am citit undeva prin presă (Cancan) cum că preotul tehnolog care a filmat întreaga scenă nu va refuza să meargă la nicio ceremonie de înmormântare, de acum încolo, pentru că este sigur ca toate sufletele pe care le binecuvântează vor ajunge in Rai. Rămâne de văzut dacă binecuvântatorul va tăia şi bilete.

Unde dai și unde crapă

    Acum aproape o lună am purtat o discuție cu un preot tânăr, dintr-un orășel de munte. Îmi explica diferențele dintre fosta sa parohie și cea actuală, diferențe între modul de a gândi și de a se purta al oamenilor. Mi-a rămas în cap o întâmplare amuzantă, pe de o parte.

   Într-una din slujbele sale de duminică părintele a inițiat o discuție cu enoriașii săi din fosta parohie menită să trezească, într-un fel, respectul față de natură și protejarea mediului. Majoritatea dintre ei obișnuiau să arunce în râul care le trecea prin spatele casei gunoaie și resturi menajere iar preotul încerca să le explice că ceea ce făceau nu este bine. Nu este bine pentru râu, pentru natură, pentru vecinii din aval. Argumentele sale, menite să stopeze acest fenomen, erau îmbinate cu noul context în care se afla însăși țara, membră U.E. și angajată să respecte norme de protecție a mediului. „Gândiți-vă la copii voștri, oferiți-le locuri frumoase și curate.”, le spunea părintele. „Râul este limpede și curat de la Dumnezeu, păstrați-l așa. Gândiți-vă ca la o păstrăvărie, așa trebuie să fie de curată apa.”, a punctat parohul.

   Oamenii au stat, au gândit și, într-un final, au deschis ochii. Preotul avea dreptate. La puțină vreme după discursul părintelui, au început să se vadă rezultatele. Într-adevăr, gunoaiele nu mai erau aruncate în râu iar apa devenise iarăși limpede. Ce făcuseră enoriașii? „Părinte, te-am ascultat, căci ai grăit drept. Când vii să ne vizitezi păstrăvăriile?”.