Lansare la apă murdară

Ieri s-a petrecut, cu mare fast, cea de-a treia lansare a candidatului PSD(+PC) la postul de președinte, naivul Mircea Geoană. De ce a treia oară, n-am înțeles. Probabil pentru că primele două dăți nu l-a băgat nimeni în seamă iar Antenele aveau deja spațiul de emisie închiriat și niciun car de transmisie liber. Aceleași fețe, aceleași discursuri, aceleași scursuri, un motiv în plus să-mi blestem condiția de român.

Privind scârbit la ceea ce se petrecea acolo (sado-maso, nu?), mi-au răsărit în creier câteva nelămuriri, la care oricum nu sper să aflu răspuns. De exemplu, în minuțioasele imagini și cadre prezentate de cei de la Antena3 (spre deosebire de alte televiziuni care s-au limitat la a extrage doar esența congresului) am văzut numeroase grupuri de copii (sau adolescenți) care aveau peste 18 ani așa cum sunt eu posesor de labii. Ce căutau ei acolo, erau veniți cu părinții? PSD-ul își formează pepinieră, astfel încât să poată avea susținători peste ani și ani? De asemenea, în hangarul de la Roamero Băneasa, unde s-au ținut cuvântările de rigoare, am văzut numeroși oameni, de toate vârstele, veniți să dea cu un aplauz peste discursurile „greilor” din partid. Iarăși, încă o întrebare mi-a răscolit neuronii: oamenii ăia nu aveau de muncă vineri, la ora 11-12, când au început să se adune? Dacă aveau, și-au luat o zi concediu? Sau fac parte din marea masă a șomerilor pe care PSD își bazează voturile?

Oare cum puteau să privească bătrânii săraci lipiți, prezenți și ei în sală, la discursul lui Năstase, de exemplu? De câte ori nu au fost amăgiți cu fel și fel de promisiuni, inclusiv de cei care țineau în acel moment cuvântări, pensionarii de acolo? Sau bruma de bani (ori kilul de zahăr și ulei care le-a fost dat) sunt motive suficiente pentru a face figurație? Trist și îngrijorător, nu?

Peste toate aceste întrebări, mi-a rămas în cap sloganul propus de PSD-iști, pentru susținerea lui Geoană: „Băsescu, pa!”. Nimic de genul „Geoană, cel mai tare”, „Geoană, președintele potrivit”, „Geoană, votați-l!”, nu, nimic în acest mod. Ideea de bază este înlăturarea lui Băselu, indiferent cine o va face. Ceea ce spune că, iarăși, marioneta denumită prostănac este scoasă la înaintare doar de dragul discursului. Atât timp cât nu mai iese Băsescu, nu contează cine va fi președinte. Legăturile se pot (re)face imediat, doar.

Pariul de la guvernare

Ţrrrrr!

-Da, băh!

-Să trăiţi, mă scuzaţi de deranj…

-Zi, Boc, că nu io-s de vină pentru înălţimea ta, hă, hă, hă!

-Da, mă iertaţi…

-Hai, bagă mare! De ce îl suni pe preşedintele statului?

-Păi, ştiţi, vroiam să vă întreb ceva…

-Da? Ce, mă rog?

-Păi, vroiam să vă întreb dacă anul ăsta mai candidaţi…

-Boc, tu nu ai treabă?

-Ba da, vă rog, îmi puteţi spune?

-Băh, Boc…Am mai spus-o, trebuie să discutăm şi cu bărbosul suprem, să vedem ce spune…

-Cu cine…?

-Cu ăl de sus, băh! Hă, hă, iartă-mă, pentru tine toţi sunt sus, hă, hă, hă!

-Da, da, hi, hi. Aşa sunt eu, ce….

-Boc, dacă lumea mă vrea, candidez!

-Păi, şi vă vrea lumea?

-Din acest motiv cutreier ţara! Să vorbesc cu oamenii, să ciocnesc un pahar de ţuică, de vin, să mănânc o pastramă, ceva…

-Aha…Şi, ce zice lumea?

-Boc, nu e treaba ta!…Normal că lumea mă vrea, Boc! Cine să vină, chirurgul ăla strâmb? Sau prostănacul? Nebunul? Muierea aia de Antonescu? Tu? Cine să vină, Boc, peste preşedintele Băsescu, preşedintele românilor?

-Păi, dacă nu vă vrea lumea….

-Ce-ai spus, piticule? Ştii ceva ce nu ştiu eu? Eşti cu serviciile, băh? Scuipă tot!

-Nu, mă iertaţi, mă gândeam aşa…De fapt, eu vroiam să vă întreb dacă mai candidaţi.

-Boc, n-ai înţeles nimic? O să candidez, Boc!

-Yesss!

-Ce-i, băh? Ce te bucuri aşa? Adică, e normal să te bucuri…

-Da, da, mă bucur, am câştigat!

-Hă, hă, băh, îmi eşti simpatic cu optimismul tău…Numai că nu este aşa simplu, nici chiar pentru mine, piticule.

-Da, mă rog, e treaba dumneavoastră, nu mă interesează…ăăă, nu mă bag…ăăă, adică dumneavoastră ştiţi cel mai bine.

-Boc, normal că eu ştiu şi tu trebuie să te bucuri!

-Mă bucur, mă bucur, că-l sparg pe fraierul de Geoană!

-Geoană…? Ce treabă are el? Mă rog, sparge-l, voi vă certaţi pe jucării, hă, hă, hă!

-Nu, că am pus un pariu şi am câştigat!

-Plimbare?? Ăăă, pariu??

-Da, că el spunea că nu o să mai candidaţi iar eu spuneam că e prost şi că domnul preşedinte nu o să renunţe el aşa uşor şi nu m-a crezut. Şi m-a tras şi de păr, boul dracului!

-Boc, aţi căpiat??

-Da, şi apoi l-am ciupit şi eu de picior, să-l usture, prostul naibii…Şi, apoi, a vrut să-mi dea o palmă peste cap dar am ţipat şi noroc că a venit Berceanu că îl ciupeam atât de tare că nu se mai lua el de mine!

-Hă, hă, hă, Boc, cum te-am pus eu prim-ministru??

-Da, şi Berceanu mi-a spus că să-l las în pace, că aşa e el prost şi mai bine să pun pariu cu el, că oricum câştig eu…Şi de aia vă întrebam…

-Boc, nu mai pot de râs, auzi, să-l ciupească de picior, hă, hă, hă!

-Da, îl ciupeam şi mai tare prostu’ naibii…Da’ acum am câştigat pariul, hi, hi! Îi arăt eu lui!

-Hă, hă, hă, nu mai pot…Să-l ciupească, hă, hă…Şi ce ai cerut la pariu, băh, o pereche de pantofi cu toc, să poţi ajunge să-i dai o palmă, hă, hă?!

-Nu, dacă chiar vă interesează am spus că ăsta este pariu de guvernare şi că dacă e să câştig eu, o să vină şi ei cu noi în Parlament!

-Hă, hă, hă, ai cerut să-ţi dea şapca lui cu morişcă, să alergi cu ea în curte, hă, hă, hă…Aoleu, nu mai pot…Mi s-a uscat gâtul, hă, hă, trebuie să comand ceva…

-Nu, nu i-am cerut şapca! I-am zis că dacă e să câştig o să vină cu noi să-şi asume răspunderea pe legile alea şi că dacă o să fiu al dracului o să-l dau şi afară!

-Auzi la ei, hă, hă, hă, Boc îl ciupeşte pe ăla şi ăla îl trage de păr, hă, hă, hă! Băh, cum să nu-ţi placă ţara asta?

Clanc!

Multe cuvinte pentru nimic

Ţrrrrr!

-Da!

-Alo, să trăieşti, băh!

-Să trăieş…Să trăieşti tu! Cine e?

-Băsescu, băh, ţigane! Nu-l recunoşti pe preşedintele ţării, băh, colorat împuţit?!

-Vă rog..vă rog să vă controlaţi! Nu suntem la uşa cortului ca să ne înjurăm ca caii pe sacul de ovăz!

-Ba tu eşti la cort, băh, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, de ce m-aţi sunat?

-Că aşa am vrut eu, băh, smoală!

-Deci, eu nu sunt smoa…smoală! Şi dacă nu vă convine culoarea care am fost înzestrat de la natură, să…

-Hai, gata, băh! Nu mă interesează culoarea ta, poate cea politică dar nici aia. Oricum, tot repetent rămâi, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog, începeţi să mă ener..enervaţi cu aceste inepţii incomensurabile lipsite de catharsis intelectual şi pline de o fadă introspecţie…

-Băh, ţi-e rău? Ce-i cu tine? Ai învăţat să citeşti, hă, hă, hă!

-Deci, în consecinţă, vă rog să-mi spuneţi care este scopul mârşav care îl aud în acest telefon!

-Băh, scopul este să-ţi vezi de treaba ta!

-Deci, eu îmi văd de treba mea, aşa cum îşi vede şi piti..piticul de Boc de-a lui!

-Băh, nu te lua de Boc că arunc cu el în tine! Boc îşi vede de treaba mea iar tu să-ţi vezi de a ta!

-Deci…

-Mai termină cu deci, deci, deci! Alte cuvinte nu mai ştii?

-Ba da, mai ştiu dar le folosec când vreau pentru că fac parte din vocabula…vocabularul meu şi nu este al altuia!

-Hă…??

-Deci, aşadar, vă comunic că dacă nu aveţi ceva să-mi spuneţi mă duc să îmi fac treba pe care cetăţenii acestui sector m-au ales, nu ca un preşedinte pe care cetăţenii onorabili ai acestei ţări se plâng că nu face nimic, că se bagă în treburile politice pe care domnul Geoană ar fi bucuros să le drămuiască…

-Ho, băh, că mă tâmpeşti! Băh, da’ ce sămânţă de vorbă ai! Ai rămas fără floarea soarelui, hă, hă, hă!

-Deci, vă rog să vă vedeţi cu doamna Udrea de treabă şi să lăsaţi un om harnic să-şi vadă de probleme care oamenii năpăstuiţi din sector l-au votat să le rezolve, nu ca un preşedinte tiran care nu face nimic pe care…

-Băh, lemn de abanos! Ce ţi-a făcut Elena, băh? Te legi de o biată doamnă, care se zbate pentru ţara asta, mânca-i-aş…pardon, mânca-ţi-aş sectorul!

-Deci, este treaba mea să mă preocupe problemele obş..obş..obşteşti ale ţării care este abandonată de preşedintele său care cetăţenii cu capul pe umăr îl regretă şi doresc schimbarea cu domnul Geoană, un om care ţara îi va mulţumi pentru ceea ce va face ca preşedinte şi care…

-Ho, băh, că nu te pot urmări! Mi se schimbă iar poziţia ochilor când te ascult! Cum te suportă ăia, băh?

-Deci, aşadar, pe mine, cel mai harnic şi cinstit primar care sectorul şi ţara asta nu regretă că i-au încredinţat frâiele destinelor pe care cetăţenii gospodari ai sectorului le folosesc în sufragerie la mutarea ăăă…mobilei… Vă rog, deci care este scopul acestui telefon?

-Pfuai, m-ai obosit..Mi-e sete…

-Şi pe deasupra, un preşedinte care se urcă la volan după ce bea, ce exemplu care ţara asta îl vede la televizor de la un preşedinte tiran care bea şi care se urcă la maşină, la volan…Se urcă la volan, în maşină, pardon…

-Auzi, băh, curcubeu bicolor, antimaterie politică, tu ia-o pe Androneasca ta şi las-o pe Elena mea, că o să fac eu o şedinţă cu părinţii şi nu o să te mai lase la şotron, da?

-Deci, cu ameninţări şi discuţii în contradictoriu, venite pe eşicherul acestei convorbiri telefonice care eu o reneg de la prima frază, aşa cum cetăţenii gospodari şi săraci ai ţării îl reneagă pe preşedintele tiran şi care bea la volan când se urcă în maşina de conducere a poporului care este reprezentat cu succes în sectorul cinci de cel mai harnic şi gospodar primar care l-au votat şi îl vor votează în curând toată ţara pentru că este…

-Hooo, băh, că mi-ai urcat sângele în cap! Mă faci să ameţesc şi nici n-am servit nimic, înţelegi?

-Deci, în consecinţă…

-Să vezi ce consecinţe îţi arăt eu. Termină cu prostiile!

-Domnule preşe…preşedinte, vroiam să spun că totul a fost un pamflet!

-Hai sictir!

Clanc!

Asul din mânecă şi rahatul din pantaloni

După cum se ştie şi se pregăteşte deja, la sfârşitul anului, poporul va fi chemat la vot pentru a-şi alege conducătorul. Dacă în urmă cu aproape cinci ani, la ultimele alegeri prezidenţiale, electoratul era în fierbere, arzând de nerăbdare să penalizeze prin vot o dinastie PDS, sub Adrian Năstase, ce ar fi urmat să se instaleze şi mai confortabil sub următorul mandat, anul acesta marea parte a electoratului s-a lămurit cum e cu schimbarea.

Acum cinci ani, se spunea că nimeni nu i-ar fi putut ţine piept lui Traian Băsescu, cu atât mai puţin într-o confruntare directă. Nici un alt lider politic nu întrunea trăsăturile liderului D.A. de atunci: carismatic, ferm, capabil de lacrimi, om de viaţă care le-a încercat pe toate cele lumeşti, Băsescu părea mâna de fier de care România ar fi avut nevoie în acel moment.

Între timp, cum e şi normal după atingerea punctului maxim, popularitatea primului marinar al ţării a început să scadă. După ziarişti răpiţi şi recuperaţi din Irak, ghionturi susţinute cu prim-ministru, aroganţe diplomatice, jocuri de-a demisia, ţigănci împuţite, şi colac peste pupăză, chiar validarea coaliţiei cu exponenţii sistemului ticăloşit mult blamat, putem spune că preşedintele jucător şi-a cam tras de unul singur preşul de sub scaunul prezidenţial.

În urmă cu cinci ani, pe vremea când încă mai urmăream cu real interes activitatea politică aflată la restrişte (cum mulţi ne-a încumetat să credem), mi-am spus, ca simplu fapt divers căria nu i-am putut da curs în euforia marii dar false victorii, că dacă există un politician capabil să îi ţină piept lui Băsescu, acesta nu poate fi decât veche cunoştinţă a preşedintelui din cursa pentru primăria capitalei, Sorin Oprescu. La momentul respectiv, doar aroganţa doctorului mi se părea impasibilă în faţa tirului cu gloanţe oarbe susţinut de robinhudul Băsescu, împotriva aşa-zisului sistem ticăloşit. Căci, după părerea mea, deşi cei doi sunt două personalităţi distincte pe scena politică românească, sunt construiţi parcă din acelaşi aluat.

Timpul a trecut şi iată cum, acum, în prejma alegerilor, actualul primar al capitalei, Sorin Oprescu, declară că ia în calcul foarte serios candidatura sa la Cotroceni şi o spune ca şi cum ar fi fost nevoit să-şi accepte sorocul. După ce a stat (sau mai bine zis a fost ţinut) cuminte în umbra catargelor ignoranţei ale unor lideri desedişti precum Vanghelie, a venit şi rândul doctorului să încalece şi mai bine pe val. Ca prim candidat „independent din partea PSD ajuns la cârma Primăriei Bucureştiului, noul distrugător de mituri Sorin Oprescu pare exact asul din mânecă de care rechinii pesedişti au nevoie pentru a-l arunca în cursa electorală împotriva încă aparent indecisului Băsescu.

Nu ştiu dacă l-a întrebat cineva pe Mircea Geoană, actualul candidat din partea PDS la preşedenţie, de această posibilă mutare. Eu personal înclin să cred că dacă va exista un candidat din partea PDS la preşedenţie, acesta va fi Sorin Oprescu. Astfel, ce n-a făcut pentru capitală timp de un an, va avea posibilitatea să nu facă pentru întreaga ţară, următorii cinci ani.

Mai bine banc decât soldaţi

Ţrrrr! Ţrrrr! Ţrrrr!

-Alo, da…

-Băh, ce faci acolo? Ce durează atât?

-Eram la baie, mă iertaţi…

-Boc, la baie la ora asta? E prânzul, băh! Acum trebuia să desfaci prima sticlă de bere!

-Da, mă iertaţi…eram în pauză şi trebuia să mă răcoresc. E o zi grea azi.

-Boc, te răcoreşti cu gheaţă şi cu whisky, nu cu duşul. Şi cum vine asta, la ora asta nu eşti la muncă? Ai pauză?

-Da, am…

-De mâine nu o să mai ai nicio pauză! Dacă transpiri te duci la veceuri la Guvern şi te speli la subraţ, la chiuvetă!

-Da, să trăiţi…

-Băh, Boc, iar îţi faci de cap. Cu Udrea văd că n-ai rezolvat nimic. Îţi baţi joc de biata femeie?

-Nu, dar…

-Ce nu, băh? După ce că îl am pe cap şi pe găozarul de Stănescu, te mai caci şi tu pe tine.

-Nu fac caca pe mine, să trăiţi…

-Hă, hă, hă, băh, Boc, ce-ai zis?

-Că nu fac caca…

-Hă, hă, hă, băh, da’ simpatic mai eşti! Hai că m-ai înveselit! Te iau cu mine în vizită!

-Unde, unde?

-Mergem la soldaţi, Boc! Vizităm baza de la Kogălniceanu!

-ăăă, păi nu vin…

-Ce?

-Nu vin, că nu-mi plac soldaţii…

-Boc, iar te caci?

-Nu, de ce?

-Cum nu? Am zis că mergem la soldaţi, acolo mergem!

-Nu!

-Boc!

-Da…

-Aşa. Pregăteşte-te!

-Nu vin, că mi-e frică. Când eram mic, copiii din sat mă îmbrăcau în ţintă şi trăgeau în mine cu săgeţi şi pietre.

-Boc, hă, hă, hă! Aşa făceam şi eu cu bondoci ca tine, hă, hă, hă!

-Da, eraţi rău!

-Rău sunt şi acum, băh, Boc! Şi tu ai rămas tot ţintă, băh!

-Ba nu!

-Hă, hă, hă, aşa crezi tu, băh! Hai, că vin să te iau.

-Nu, nu merg! Mi-e frică…

-Boc, să vezi ce frică o să-ţi fie dacă nu mergi. Ce comentezi atât?

-Nu mai bine îmi spuneţi un banc?

-Boc, nu schimba vorba!

-Vă rog, îmi spuneţi o poantă din aia amuzantă, aşa cum spuneţi dumneavoastră?

-Boc…Fie, îţi spun. Zici că-ţi plac glumele mele?

-Da, da, sunt cele mai tari, hi, hi!

-Bine, băh, Boc, hai că-ţi spun. Stai să mă gândesc…

-Şi nu merg la soldaţi, da?

-Boc, ce? Ba mergi!

-Bine, bine…Nu uitaţi de banc.

-Da, stai un pic…Hm, ce poantă să-ţi spun eu…?

-Una cu soldaţi, ca să nu mai mergem…?

-Cu soldaţi…? Da, stai aşa…Unde să nu mai mergem?

-Nicăieri, bancul vă rog…

-Da…Aha! Uite, fii atent, pe aia cu Ştefan cel Mare o ştii?

-Nu…

-Deci, fii atent. Eu sunt Ştefan cel Mare şi-ţi spun să luptăm până la unu’. Tu mă întrebi de ce.

-Aşa.

-Boc, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, vă aud.

-Nu m-ai întrebat!

-Ce?

-Băh, tu ce faci acolo în baie?

-Caca, mă scuzaţi…

-Boc, eşti nesimţit? Vorbeşti cu preşedintele ţării şi te caci?

-De emoţie, să trăiţi…Şi de frică…

-Băh, îţi dau eu o frică de n-o poţi duce! Nu pot să-ţi spun bancul când te caci!

-Gata, gata, acum mă şterg. Staţi un minut.

-Băh, Boc, am văzut-o şi pe asta. Te aşteaptă preşedintele la telefon să te ştergi la cur, băh…S-a întors ţara cu fundu-n sus.

-Gata, am terminat, mă iertaţi…Nu era mare lucru.

-Păi, normal, băh! Nici căcatul nu-i mare la tine, hă, hă, hă!

-Vă rog, bancul…

-Băh, Boc, eu sunt Ştefan cel Mare, îţi spun o replică şi tu mă întrebi de ce, da?

-De ce?

-Nu acum, băh, aşteaptă…

-De ce?

-Boc, ai ameţit de la căcat? Am spus să aştepţi replica!

-Da, hi, hi…

-Deci, eu sunt Ştefan cel Mare şi spun: soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…

-Boc!

-Da, ascult.

-Întreabă-mă, bondocule, că te pleznesc! Soldaţi, trebuie să luptăm până la unu’!

-…a, replica…aha. De ce, mărite Ştefan?

-Mărite Ştefan? Băh, Boc, da’ te pricepi la din astea. Eşti un om citit, băh…

-Da, mulţumesc…

-Aşa, hai că m-ai zăpăcit. Deci, soldaţi, bem până la unu’! Pardon, luptăm până la unu’!

-De ce, mărite?

-Că de la unu’ jumate mergem la cârciumă, hă, hă, hă, hă!

-A, ce bine, deci nu mai mergem la soldaţi, nu?

-Hrrrr… Boc, eşti prost! Asta era poanta!

-Care, că nu mai mergem la soldaţi?

-Boc, ieşi afară!

-Păi…

-Ieşi, băh, afară! Ba nu, stai acolo că vin eu şi te îmbrac în ţintă, bondoc ce eşti! Auzi, la el, îi spun bancuri şi el nu se prinde….

Clanc!

Președintele celor 35% din 43%

Un sondaj realizat de CSOP ne spune că Traian Băsescu ar strânge 35% din voturi la alegeri. Site-ul Realitatea trage concluzia că, astfel, dl. Băsescu „rămâne preferatul românilor pentru funcția de președinte”.

Aș trage concluzia că românii sunt o minoritate, din moment ce același sondaj spune că doar 43% din alegători ar merge la vot.

Candidatul bun. Cel mai bun.

telefon

Ţrr!

-Da, să trăiţi.

-Boc, azi nu am chef de glume. Deci nu o să fac mişto de tine. Avem treabă.

-Da, spuneţi…

-Boc, se apropie alegerile şi eu nu ştiu ce-o să fac. Să candidez sau nu?

-Păi, eu zic da, sunteţi cel mai bun…

-Boc, am spus că nu am chef de glume…Chiar aşa, sunt cel mai bun?

-Păi, normal. Dar dacă nu vreţi, nu candidaţi.

-Băh, păi sunt cel mai bun?

-Da.

-Şi atunci de ce să nu candidez? Băh, piticule, ai vreo înţelegere cu prostănacul?

-Nu, vroiam doar…

-Boc, te pleznesc. Ai spus că sunt cel mai bun! De ce îmi spui să nu candidez?

-Aţi înţeles greşit…

-Deci sunt şi prost, ha? Te sparg, fir-ai al naibii de bondoc!

-Vă rog, eu am vrut să spun că…

-Băh, Boc, băh. Dacă mă gândesc mai bine, tu nu prea faci treabă la guvern. Ia să te schimb eu.

-Nu, vă rog…

-Hm. Păi, dacă tot nu candidez…

-Nu, vă rog! Candidaţi, sunteţi cel mai bun! Poporul vă vrea! O să aveţi 80 la sută!

-Boc, nu mă minţi, nu?

-Nu, nu!

-Şi sunt şi amuzant, nu?

-Da, normal…

-Râzi, băh!

-Hi, hi!

Clanc!

Înscăunarea lu’ peşte

telefon

Ţrr! Ţrrr! Ţrrrr!

-Da, da…Cine e?

-Boc! De ce gâfâi?

-Abia am intrat pe uşă…Am alergat…

-De unde vii, băh? Umbli brambura? N-ai văzut că a fost cod portocaliu duminică?

-Păi, să trăiţi, am fost în concediu…V-am zis.

-A, da. Aşa e, piticule. Păi, şi ce dacă mi-ai zis? Mă tragi la răspundere, Boc?

-Nu, nu…

-Boc, nu sări calu’! Hă, hă, hă, cum sună! Cum să sari, băh, calu’? Să sari să-i atingi burta!

-Da, da…Nu sunteţi amuzant.

-Boc, te pleznesc! Sunt cel mai amuzant! Râzi!

-Păi…

-Râzi, măh!

-Nu…

-Boc, râzi că te ia mama dracu’!

-Hi, hi…

-Aşa. Sunt amuzant?

-Da, sunteţi…

-Aşa. Mai râzi o dată, de control.

-Hi!

-Bine, băh, Boc, mă speriasem că te-ai emancipat în concediu. Tot ascultător ai rămas. Hai, despachetează că vin să te iau.

-Unde mergem?

-Unde vreau eu, băh. Mergem la Slobozia. E rost de pileală sfântă. Se înscăunează ăia pe acolo. Hai, că am un discurs beton, mi l-a făcut Maria aseară când îmi tăia unghiile la picioare.

-Aha…

-Aha, ne-aha, trebuie să mergem. În juma de oră îs la tine.

-Da, să trăiţi…

-A, să nu uit. Să ai două beri reci, că e cald afară. Tu nu bei, că eşti mic, băh, Boc..Ha, ha, ha, chiar eşti mic, Boc! Ce amuzant sunt, băh! Râzi!

-Hi, hi!

-Nu mai pot, hă, hă, hă! Să scoţi berile, Boc! Pa!

Clanc!