Am aflat de pe blogul Laurei Andreşan (via Libertatea) că lunea aceasta a împlinit 29 de ani. În loc să cânte păsărelele în jurul dumneaei, Laura a fost tristă „din motive ce nu ţin deloc de aniversare”. Cine ştie, o fi fost pe ciclu şi petrecerea la care trebuiau să vină vecinii de la unitatea militară de vis-a-vis s-a amânat. Cu toate acestea, duduia concluzionează „So, să curgă alcoolul!”. Măcar alcool dacă spermă nu.
**********
Tot din presă am aflat că o familie de români, stabilită în S.U.A., a fost săltată de trupele S.W.A.T. pentru că au preparat bucatele de Crăciun în stil tradiţional, adică au început prin tăierea porcului în curtea din faţa casei, oripilându-şi vecinii. Iată, se pare că această tradiţie românească nu este acceptată de ţara vecină şi prietenă de peste ocean, deşi urmaşii tăietorilor de capre încep să devină majoritari pe acolo (trăiţi domnu’ Obama!). Eu nu am înţeles de ce a fost nevoie de intervenţia trupelor S.W.A.T… Mă gândesc că familia respectivă a fost filată vreun an de zile de agenţii C.I.A., N.S.A, F.B.I. şi după ce băieţii si-au dat seama că treaba e de porc au chemat trupele speciale. Păi să intervină D.I.I.C.O.T.-ul şi Jandarmeria şi la noi la bloc, dom’le!
**********
În Coreea de Nord a început să fie la mare căutare rahatul. Şi nu vorbim de specialitatea turcească, ci de specialităţile care se produc în laboratoarele puturoase ale fiecărei case (după care se trage apa sau se aştern nişte paie, depinde după caz). Motivul ar fi lipsa îngrăşămintelor naturale de pe piaţa nord-coreeană (embargo). O idee care ar putea fi adaptată în România, în rândul pensionarilor fără bani de medicamente. Aceştia ar putea să vâneze şerpi, să culeagă alge sau mucegaiul de pe pereţi pentru a-şi extrage componentele de bază ale medicamentaţiei necesare. În cazul celor care urmează tratamente calmogene le recomandăm fie etno-botanicele, fie să cultive de acum înainte mac.
***********
Familia Ţiriac junior a fost la un pas de tragedie: Ion Ion Ţiriac a inhalat nişte vapori de clor la un hotel din Poiana Braşov şi a ajuns la spital. Tragedia nu ar fi constat în faptul că ăla mic ar fi putut s-o mierlească ci pentru că ar fi fost posibil să-i placă aromele respective şi, automat, ar fi plămădit un nou viciu. Oricum, ar fi fost, Ion Ion se simte bine. Până la urmă, e obişnuit cu inhalatul.
**********
O gagică de 12 ani şi-a înjunghiat prietenul de 22 de ani, pe fondul unor accese de gelozie dar şi în urma consumului de alcool. Alcoolul cu siguranţă nu este de vină, din moment ce distinşii cetăţeni sunt din Odobeşti, loc cu îndelungă tradiţie în ale trasului la măsea. Bănuim că tipa l-a prins pe tip flirtând cu cea mai bună prietenă a ei, Maricica de 9 ani (proaspăt admisă în clasa I) şi atunci, orbită de sentimente de furie, a decis să pună capăt relaţiei. Să-şi caute, dom’le, un bărbat serios, că anii trec şi apoi e prea târziu să facă şi copii.
Te trezeşti dimineaţa. Bodogăneşti şi înjuri în gând. Este 7 dimineaţa şi trebuie să îţi intri în pielea de uărcăr cuminte. Te speli, te brebeneşti şi pleci la mama naibii într-un cub anost şi uniform. Pe drum te confunzi cu restul dobitocilor cu capete plecate, feţe cârpite de somn şi grimase încremenite din ziua de ieri. Turma merge ceas. În micul infern personal de la job eşti rotiţa care serveşte sistemul şi de care acesta se poate descotorosi oricând. Importanţa ta este iluzorie şi întreţinută ca motivare exterioară. Nu valorezi nici cât o ceapă degerată iar cel care îţi spune altfel fie te pupă în cur fie, dacă ai ţâţe mari, vrea să te cunoască mai bine. Dacă îţi închipui că timbildingurile alea de rahat sunt o răsplată bine-meritată pentru efortul depus înseamnă că eşti bou şi nu înţelegi că sunt doar o altă metodă de manipulare a oligofrenilor corporatişti. Îi poţi spune responsabilizare dar nu este decât felul în care lanţurile se strâng mai tare si biciul sună mai dulce. Oricum ai da-o, căcatul pute la fel indiferent în ce este ambalat. Stai în cubul tău şi te gândeşti că nu îţi mai adie nici o idee prin minte. Vezi tabele, grafice, marketing şi vânzări. Noţiuni de rahat care altădată nu valorau pentru tine nici măcar cât pet-ul de Noroc. Toate astea îţi fac creierii ţăndări şi îţi acoperă încet creierii tâmpi. Sorescu, Hemingway, Eminescu, Steinbeck sau Steinhardt au dispărut într-o mare de rahat care pune stăpânire pe tine. Morisson sau Enescu au fost goniţi de putoare demult.